Google-Yahoo!
Image and video hosting by TinyPic Image and video hosting by TinyPicImage and video hosting by TinyPic 

"Fii împacat cu sufletul tau si atunci cerul si pamântul se vor împaca cu tine. "(Sfântul Isaac Sirul)



FONDATOR : Cristian Stefan Popescu ( cristiboss56 )



Cristian Stefan Popescu

Creează-ți ecusonul
Image and video hosting by TinyPic   Image and video hosting by TinyPic



Adresa de contact:
cristiboss56 @gmail.com
***********
IN ULTIMELE 24 DE ORE AU FOST CONECTATI: 16 MEMBRI SI 573 VIZITATORI***
Administratia blogului:
Admin(Cristian Stefan Popescu );
Senior editor ;
Florentina ;
Balla Georgeta ;
Mihaela ;
Stefania ;
Samy02 ;
Glykys ;
Georgiana ;
Stela ;
Zaroschi Constantin;
Caty-Deea ;
Daniela ;
Marinela ;
Ioana89 ;
Hartford ;
Ana-Maria ;
Niculae Costel ;
Dima Claudiu Daniel;
Oancea Rodica ;
Ioan Alexandru David;
I.Calin ;
Ana-Maria n ;
Romanbun ;
Tatiana Codrut ;
Eugenia ;
Roxana Mateescu ;
Timofte Aurel Claudiu;
Alexandru Partenie ;
Pintea Iulian ;
Roberta Danieliuc ;
Multumesc tuturor celor care au acceptat sa trudeasca aici pentru bunavointa si rabdarea lor ! Toti cei mentionati mai sus au acces la tabloul de administrare al blogului , au dreptul de a redacta,cenzura si modifica orice articol publicat sau aflat in stadiu de publicare,au dreptul sa stearga orice fel de comentariu neadecvat la adresa celor publicate aici . Multumesc deasemenea tuturor membrilor inscrisi pe blog,sau care se vor inscrie , tuturor celor care ne citesc zi de zi si care ne-au devenit adevarati prieteni prin comentarile si propunerile lor constructive . Fie ca Bunul Dumnezeu sa Binecuvanteze blogul nostru , ca astfel sa-L laudam neancetat pe Tatal , pe Fiul si pe Sfantul Duh , acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!>

CELE ZECE PORUNCI : 1. Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine. 2. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești. 3. Să nu iei Numele Domnului, Dumnezeului tău în deșert; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui 4. Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești. 5. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara, pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău. 6. Să nu ucizi. 7. Să nu preacurvești. 8. Să nu furi. 9. Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău. 10. Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.


Cristian Stefan Popescu

Creează-ți ecusonul

Cine este conectat?

Membru: 0
Vizitatori: 2

Anunt

Arhive

Alegeti o tema



Categorii

rss Sindicalizare

Cuvinte cheie (tag-uri)

„Botezul Domnului” sau Bobotea 27 S †) Cuviosul Dimitrie cel Nou; Sf. M 3 D Sf. Mc. Eutropiu ACATIST SFANTA PARASCHEVA AFORISME DUHOVNICEST animale Anunturi Aparitii editoriale ărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva Arsenie Papacioc BLOG LA CEAS DE SEARA caini catisma 4 Cernica Cleonic și Vasilisc; Duminica a XXXIV-a după Rusal Comori ale arhitecturii populare din Țara lemnului copii CRACIUN Cuvant CUVANT DE INTELEPCIUNE Cuvant ortodox CUVANT ORTODOX ! CUVANT PENTRU SUFLET Cuvant pentru suflet ! CUVIOSUL PAISIE OLARU DE LA SIHLA Datoria noastră față de cei ce se pregătesc să ia de de prin lume adunate ! desertaciune Despre pacatul mandriei drepții și dumnezeiești părinți Ioachim și Ana Drumul Crucii de la Mănăstirea Cerbu duh Duhul ziditor al Rohiei Dumitru Stăniloae Dumitru Stăniloae: Dumnezeu educatie Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur griji Icoana „Sporirea Minții” (& Icoana făcătoate de minuni a Maicii Domnului din Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor Icoana Maicii Domnului Portarita! ICOANE Iisus Imnul Sfantului Maxim Marturisitorul Imnul Sfantului Maxim Marturisitorul inchinat Prea Întâmpinarea Domnului intelepciune Întemeierea Constantinopolului ISTORIOARE SI POVESTI CU TALC ! Iubirea IZVORÂTORUL DE MIR Izvorîtorul de Mir Kato Xenia La Nasterea Domnului Legea-iubirea de oameni liniste Maica Domnului monahism Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pace Paisie Aghioritul Parintele Sofian Boghiu Pasii pelerinului PATERIC Pelerinaj PENTRU SUFLET Persecuțiile Picur de liniste ! pisici pocainta POEZIE Povesti adevarate POVESTI CU TALC Povestire POVESTIRI PREDICI LA DUMINICILE DE PESTE AN Priveghind ani mulți într-o cetate a Ortodoxiei - Psaltirea puncte de vedere RABDAREA responsabilitate RETETE POST ridicată prin voia Maicii Domnului RUGA rugaciune Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu RUGĂCIUNE DE MULȚUMIRE Rugaciuni SANATATE Săptămâna Patimilor Sf. Cuvios Gheorghe de la Cernica SFANTA CUVIOASA PARASCHEVA - 14 OCTOMBRIE Sfanta Cuvioasa Parascheva! Sfânta Elena Sfantei Parascheva SFÂNTUL MARE MUCENIC DIMITRIE SFÂNTUL MARE MUCENIC MINA SFANTUL MINA Sfântul Mucenic Trifon SFANTUL NECTARIE SFANTUL NICOLAE Sfântul Proroc Maleahi Sfântul Voievod Neagoe Basarab Sfântului Cuvios Serafim de Sarov Sfântului Ierarh Alexandru Sfântului Ierarh Varlaam SFATURI SFINTII Sfîntul Mare Mucenic Dimitrie Sfinții Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilo Soborul Sfinților Trei Ierarhi Vasile cel Mare

24 iunie

În această lună, în ziua a douăzeci și patra, pomenirea Nașterii Cinstitului Slăvitului Prooroc înaintemergătorul și Botezătorul Ioan.





Acesta este mărturisit de Hristos mai mare decât toți cei născuți din femei, și mai mult de prooroc, care a săltat în pântecele maicii sale, și a propovăduit oamenilor venirea Mântuitorului nostru, și a mers mai înainte la iad, ca să binevestească învierea. Acesta a fost fecior al lui Zaharia, arhiereul și al Elisabetei, cea stearpă, fiind născut din făgăduință. Acesta a dezlegat tăcerea tatălui sau, când s-a născut, și a umplut toată lumea de bucurie. Drept aceea și îngerii astăzi se bucură cu oamenii, și toată lumea este plină de bucurie și de veselie. Și se face soborul lui în sfânta sa casă de rugăciune, ce este în Forachia.

Tot în această zi, pomenirea soborului drepților Zaharia și Elisabeta si Sfantul Niceta de Remesiana.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noul Mucenic Panaghiot Chesarineanul (din Cezareea), cel ce în Constantinopol a mărturisit la anul 1765.

Aducerea Moaștelor
Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou
de la Suceava
(24 Iunie)

Aducerea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou la Suceava a fost imortalizată cu multă măiestrie prin frumoasele fresce din mănăstirile istorice ale Moldovei. Desigur, aducerea unui asemenea odor prețios în Țara Moldovei, încă de la întemeierea sa ca stat de sine-stătător, dovedește, pe lângă credința profund ortodoxă a moldovenilor, dorința de afirmare și independența religioasă și națională a marelui voievod mușatin Alexandru cel Bun. La un stat liber, el voia și o Biserică liberă. Or, prezența unor sfinte moaște în capitala țării îi ridica mult, pentru acele timpuri, personalitatea și prestigiul.
Și dacă, în curgerea celor șase secole, importanța și rolul lor national-istoric s-a diminuat, nu tot așa și rolul spiritual pe care îl au aceste sfinte moaște. Dimpotrivă, ele au fost dintotdeauna și rămân peste veacuri o permanentă sursă de energie duhovnicească, de trăire profund creștinească, de curată simțire, afirmare și jertfelnicie ortodoxă; de îmbărbătare în credință, de mângâiere în suferințe, de sprijin moral, de rezistență și inspirație pentru călugări, preoți, credincioși și pictori în același timp.

Este destul să stai un ceas măcar lângă moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, ca să-ți poți da mai bine seama ce importanță au ele pentru credința și sufletul poporului nostru.

Scurt istoric

Sfântul Ioan cel Nou a pătimit pentru Hristos în orașul Cetatea Albă, fiind chinuit de tătari în anul 1332. El era grec de neam, negustor pe mare, de loc din orașul Trapezunda - Asia Mică, Bitinia. Venind odată cu corabia pe Marea Neagră spre Cetatea Albă, el a înfruntat pe stăpânul corabiei, care voia să-l tragă la credința lui.

Drept răzbunare, acesta l-a pârât la mai-marele cetății, care se închina focului și soarelui. Apoi Sfântul Ioan, fiind silit de ighemonul cetății să se lepede de credința ortodoxă, a fost bătut cumplit pentru că a mărturisit cu mare curaj pe Hristos. Apoi, l-a legat de un cal sălbatic, a fost târât în galop pe ulițele cetății, zdrobindu-i-se tot trupul, în cele din urmă, un evreu i-a tăiat capul. Noaptea însă trupul Sfântului Ioan strălucea de o lumină cerească, fiind păzit de trei bărbați sfinți. Apoi preotul locului l-a îngropat în biserică și a stat acolo peste 70 de ani, făcând multe minuni.

Auzind de aceasta marele voievod Alexandru cel Bun și fiind foarte iubitor de Hristos și de mucenici, în anul 1402, cu sfatul mitropolitului Iosif Mușat, a trimis boieri și oaste la Cetatea Albă să aducă în Moldo-Vlahia moaștele Sfântului Ioan cel Nou, făcătorul de minuni.

Cortegiul domnesc, luând racla cu sfintele moaște, a trecut cu ele Prutul prin ținutul Faldului, și, pe când se apropia de târgul Iași, a ieșit înaintea lor însuși domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, cu mitropolitul Iosif I Mușat și cu toată curtea, la locul numit în cronica lui Grigore Ureche - Poiana Vlădicăi. Apoi tot alaiul domnesc s-a îndreptat pe valea Siretului, cu mulțime de oaste, călăreți și pedeștri, cu sute de preoți și mii de credincioși cu făclii în mâini, ajungând până la apa Sucevei.

A doua zi procesiunea de aducere a sfintelor moaște a continuat spre Suceava, capitala Moldovei și cetatea de scaun a Mușatinilor, și au fost așezate în catedrala domnească, unde se ungeau domnii țării, adică în biserica Mirăuților.

Și s-au așezat sfintele moaște ale marelui Mucenic Ioan cel Nou în biserica Mirăuților, la 2 iunie 1402, zi de mare praznic pentru Țara Moldovei. Atunci s-a săvârșit Liturghie arhierească și a ținut o frumoasă cuvântare ieromonahul Grigorie, delegatul Patriarhiei de Constantinopol. Această zi s-a trecut de atunci în calendarul nostru bisericesc, ca zi de prăznuire a Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava. Tot atunci domnul Moldovei a oferit o masă comună, la toată mulțimea credincioșilor adunați la procesiune.

Și au stat sfintele moaște în biserica Mirăuților până în anul 1518, când s-au mutat în noua catedrală domnească a Sucevei, cu hramul Sfântul Gheorghe, ctitorită de Bogdan al III-lea cel Orb. Iar sub domnia lui Alexandru Lăpușneanu (1564-1568), când capitala Moldovei se mută la Iași, se mută și moaștele Sfântului Ioan cel Nou în catedrala Sfântului Gheorghe din Iași, unde au stat până în anul 1686.

Din anul 1686, sub domnia lui Constantin Cantemir, pe când era mitropolit al Moldovei marele cărturar Dosoftei, abătându-se asupra acestei țări mari năvăliri de oști tatare și poloneze, conduse de craiul Ioan Sobieschi, cu sfat de obște, sfintele moaște au fost duse de mitropolitul Dosoftei, împreună cu toate odoarele Mitropoliei, în Polonia, la Zolkiev.

Acolo, departe de credincioși și de Țara Moldovei, moaștele Sfântului Ioan au fost depuse în biserica unei mici mănăstiri catolice, unde au stat în pribegie 97 de ani. Tot acolo a murit și mitropolitul Dosoftei, în anul 1693. Și mărturisesc cronicile vremii și părinții călugări moldoveni, care au însoțit sfintele moaște, că se făceau multe și mari minuni la racla Sfântului Ioan, încât nu voiau polonezii să le mai dea înapoi, cu toate că erau catolici. De aceea, de teama poporului credincios, nimeni nu îndrăznea să strămute moaștele în Țara Moldovei.

Dar iată că în anul 1783, prin pronia divină, Dosoftei, episcopul de Rădăuți, a convins pe împăratul Austriei, Iosif, care a trecut prin Suceava, să dea înapoi acest prețios odor al Moldovei, împăratul a acceptat, însă n-a voit să trimită la Iași sfintele moaște, ci în vechea capitală a Moldovei, la Suceava, care era tot sub stăpânirea lui. Și pentru ca poporul din Zolkiev să nu se opună, a trimis împăratul o gardă militară, care a însoțit racla cu sfintele moaște de la Zolkiev până la Suceava.

Din Polonia cortegiul cu moaștele sfântului a plecat noaptea, ca să nu simtă poporul. Pe cale s-au făcut numeroase minuni de vindecare cu tot felul de bolnavi. În Suceava sfintele moaște s-au așezat tot în biserica Sfântului Gheorghe, ctitorită de Bogdan al III-lea cel Orb, unde se află nestrămutate până astăzi. Catedrala s-a transformat cu vremea în mănăstire și este cunoscută astăzi sub numele de Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava.

Racla, ferecată în întregime în argint, în care se păstrează sfintele moaște, se află depusă sub un mic baldachin, în partea dreaptă a naosului. Un grilaj de fier în fața baldachinului ajută la menținerea ordinii, când vin credincioșii în număr mare.
Menționăm că moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava nu sunt întregi în raclă, precum sunt alte sfinte moaște din țară, deoarece trupul mucenicului a fost tăiat de chinuitori în bucăți. Apoi, mici părți din moaște au fost dăruite de Mitropolia Moldovei unor biserici noi, ca să se pună în Sfânta Masă, după rânduială. O altă parte din moaște se folosește pentru sfintele antimise, potrivit cu învățătura noastră ortodoxă.

Din minunile Sfântului Ioan Cel Nou de la Suceava

În anul 1898, la data de 24 iunie, de hramul Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, când se adună mii de închinători la sfintele moaște, a venit și o doamnă de neam boieresc, într-o trăsură cu patru cai. A ajuns cu greu la sfânta raclă, s-a închinat cu lacrimi la Sfântul Ioan, a sărutat sfintele moaște și s-a retras în mulțime. După terminarea slujbei, s-a urcat în trăsură și a poruncit vizitiului să pornească spre casă.

Dar caii n-au mai putut urni trăsura din loc. Zadarnic bătea vizitiul caii, zadarnic împingeau oamenii trăsura. O mână nevăzută o ținea pe loc. Femeia tremura de emoție și nu știa ce să creadă. A auzit însă episcopul de minunea aceasta și a venit la trăsură, însoțit de preoți.

- Doamnă, a zis el, poate ai făcut vreun păcat mare la Sfântul Ioan, de nu mai poți pleca! Du-te în biserică, cazi în genunchi la sfintele moaște, mărturisește-ți păcatul la un preot, și așa vei putea merge cu bine acasă.

S-a dus femeia din nou în biserică, a căutat un preot, a căzut în genunchi și i-a spus:
- Părinte, eu am făcut un mare păcat. Când m-am închinat la raclă și am sărutat sfintele moaște, am rupt cu dinții o bucățică de os din degetul sfântului, ca să-mi fie de ajutor, și l-am dus la trăsură. Dar m-a pedepsit Sfântul Ioan, că nu mai pornește trăsura din loc. Am greșit, părinte! Ce să fac, ca să fiu iertată?

- Doamnă, ai făcut un mare păcat! Cum ai îndrăznit să faci una ca asta? Dacă vrei să pleci acasă și să fii iertată, adu înapoi părticica luată și cere-ți iertare cu lacrimi de la Sfântul Ioan pentru o îndrăzneală ca aceasta și așa vei putea pleca!

Îndată ce a adus femeia părticica înapoi și s-a rugat la sfânta raclă, a plecat sănătoasă la casa ei.

Sursa: Sfinti Români
glykys · 342 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
23 Iun 2012

SFAT DUHOVNICESC


417181_3496998789597_1410425592_33476151_1776646569_n

Grăirea în deșert pustiește până în adânc sufletul. Noi ne facem singuri răni grave nu numai când rostim cuvinte putrede și deșarte, ci și când ascultăm asemenea cuvinte ieșind din guri străine. Multora le place să asculte bârfe și clevetiri despre aproapele lor și sunt la fel de vinovați înaintea lui Dumnezeu ca și cei pe care îi ascultă.

A te înfrâna de la cuvinte rele, vorbe deșarte și a te învăța să taci e o sarcină grea. Mulți nevoitori s-au ostenit din greu întreaga viață ca să își înfrâneze limba, urmărind-o cu strictețe, punându-i fel și fel de îngrădiri – însă aceasta tot aluneca deseori din stăpânirea lor cum alunecă peștele din mâini, fiindcă așa e limba: alunecoasă și foarte mișcătoare. Mulți asceți s-au lepădat cu totul de vorbire – iar cuviosul avvă Agaton, ca să-și biruie limba, ca să și-o înfrâneze, s-o dezvețe de grăirea deșartă, a purtat o pietricică sub limbă timp de trei ani. Vedeți ce însemnătate dădeau sfinții cuvântului? Și noi trebuie să luăm exemplu de la ei.

 Sfantul Luca al Crimeei
oancea rodica · 360 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
23 Iun 2012

Despre durerile oamenilor

Parintele Arsenie Boca

daniela · 800 vizualizari · 1 comentariu
Categorii: Prima categorie
23 Iun 2012

PAGINA ADOLESCENTULUI - FARA PREJUDECATI

Cum e mai bine,maritata,cu iubit stabil sau...''neoficial'', ori singura? Asta se intreba zilele trecute o prietena,singura si nedumerita.

daniela · 494 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
23 Iun 2012

Turist si pelerin pe urmele Sfantului Apostol Pavel in Grecia Partea a II-a

" si voi v-ati facut urmatori ai nostri si ai Domnului, primind cuvantul cu bucuria Duhului Sfant (...).Asa incat, v-ati facut pilda tuturor celor ce cred, din Macedonia si din Ahaia.Caci de la voi, cuvantul Domnului a rasunat nu numai in Macedonia si in Ahaia, ci credinta voastra in Dumnezeu s-a raspandit in tot locul (...)".(I Tesaloniceni, 6-8)
Platoul inalt si destul de larg pe care se afla manastirea Vlathaos ofera ochilor o priveliste unica.
Acceptand traditia potrivit careia aici s-ar fi aflat casa ospitalierului Iason, sa ne lasam in voia inchipuirii, mobilizandu-ne toate simturile cu care percepem lumea, ca sa putem "vedea" si "auzi" impreuna cu Apostolul Pavel cele ce s-au petrecut in zilele binecuvantatei lui propovaduiri in Tesalonic.
Ceasul diminetii de acum poate ca seamana cu cel din anul 50-52 d.Hr.Jos, in vale, orasul freamata de furnicarul locuitorilor, al autovehicolelor.Ziua se anunta calda, iar vantul - care pana aseara a batut cu putere - a limpezit atmosfera cel mai adesea poluata.
In vremea aceea...Asa incep capitolele din Sfanta Evanghelie.Pe atunci, desigur oeasul era mult mai linistit, cu case mici, ulite atramte, flancand pe dreapta si pe stanga Calea Egnatia, iar atmosfera era mereu limpede si curata, cu sau fara vant...
In vremea aceea...

                                                                                *
Cu straiele albe adunate pe langa trup, in sandale, infiorat putin de racoarea diminetii, Apostolul Pavel strabate agale gradina care-nconjoara casa lui Iason.Sila si Timotei au coborat in oras sa targuiasca ceva de-ale gurii.Apostolul nu ingaduie ca sederea lor sa fie spre greutate gazdelor."Nici n-am mancat de la cineva paine in dar, ci cu munca si cu truda am lucrat, noaptea si ziua, ca sa nu impovaram pe nimeni dintre voi".(II Tesaloniceni 3, 8) ,"Voi insiva stiti ca mainile acestea au lucrat pentru trebuintele mele si ale celor ce erau cu mine". (Faptele Apostolilor 2, 34).
Isi pune mana streasina la ochii care nu mai vad lesne prea departe.Priveste zarea limpede.In golf, marea e linistita.Nici o corabie nu iese si nici nu se indreapta catre port.In aceasta dimineata se poate vedea si cu ochii slabi ai Apostolului muntele sacru, Olympul, acoperit aproape tot anul cu zapada, pe creasta cea mai inalta.Nimeni n-a ajuns acolo sus, decat acvilele si inchipuirea oamenilor.Poate de aceea elinii au statornicit tocmai acolo, pe varful sprijinit de cer, salasul zeilor credintei lor pagane.Acestia, diriguiti de atotputernicul Zeus, traiesc si se poarta dupa bunul lor plac, se amesteca in si cu viata muritorilor, pierzandu-si astfel, macar partial, nemurirea, dar si credinta pamantenilor in puterea divina.Vicleni, rai si razbunatori, robi ai patimilor si pacatelor lumesti, zeii tin viata si sufletele bietilor muritori incatusate, infrigurate, iar mintea nu cuteaza inca sa-i infrunte.Carturari, invatati, filosofi, scriitori ii mai iscodesc cu gandul, dar nu ajung prea departe, sau nu indraznesc inca sa-si clameze victoriile spiritului liber.Cei multi, saraci si fara stiinta, se nasc, traiesc si mor incercand sa respecte o morala care devine la tot pasul contrariul ei, sub nestatornicia vremii si a vremurilor.
Apostolul vorbeste, in gand, cu lumea inchipuita a legendelor olympiene.Se intrerupe o clipa.Asculta un zvon care, ciudat, vine din launtrul sau, dintr-un adanc parca necunoscut inca.E adancul Credintei.Netulburat si de aceea nu l-a simtit.Acum, o intrebare suprapusa oglinzii linistite a acestui adanc, il starneste usor ca o pietricica aruncata pe luciul unui iezer de munte:"Doamne, ce voiesti sa fac?"...Se cutremura...Cine a vorbit? Al cui a fost glasul?Al lui! Dar nu Pavel, ci Saul! Pentru ca, pesemne, Saul a ramas in umbra de dinaintea luminatei revelatii de pe drumul Damascului.Pentru el, Pavel, totul s-a limpezit atunci si sunt aproape zece ani de cand infrunta,  cu faptura lui putina si "bold in trup", muntele de cremene al necredintei si ratacirii  "neamurilor", la care a fost trimis sa propovaduiasca Evanghelia lui Hristos.dar, tot din adancul sau, gandul il lumineaza iarasi:"Nu sunt stapan pe mine?Nu sunt eu apostol? N-am vazut eu pe Iisus, Domnul nostru?..."(I Corinteni 9, 1)
Isi sterge fruntea de o sudoare rece.Soarele a rasarit si arunca razele tocmai pe crestele inzapezite ale Olympului.Il dor ochiii de atata lumina.isi aduna puterile, se reazema de trunchiul platanului batran care umbreste curtea lui Iason. Inchide pleoapele.Se simte apasat de o povara mai grea decat cea de pana acum.Stie de ce:va trebui sa stea fata in fata si sa-i infrunte singur pe inexistentii zei olympieni.Nu, nu a gresit spunand "inexistentii", desi ei par a fi adevarati, mai ales in frica pe care au sadit-o in oameni.El stie ca nu exista decat un singur Dumnezeu - chiar daca intr=o trinitate de persoane - si care i-a poruncit si l-a invrednicit sa " poarte numele Lui inaintea neamurilor si a regilor si a fiilor lui Israel".Dar oamenii acestor locuri, elinii, cred in acesti zei, fara sa-i fi vazut vreodata si fara sa le fi cunoscut puterea Binelui, nici Iubirea, ci doar Frica!Si acum el, Pavel, trebuie sa le surpe aceasta credinta - si aceasta Frica! - si sa-L faca pentru ei cunoscut si inteles pe Cel pe care el, Apostolul, L-a vazut in toata stralucirea dumnezeirii sale.Aici, la Tesalonic, va avea de urnit muntele de desertaciune al credintei in idoli si legendele despre ei, iar pentru aceasta, arma ii este Cuvantul Evangheliei lui Hristos.De jur imprejur, o mare de necunoastere si de ura, a propriului neam, iudeu, bicisnicia firii omenesti, clevetitoare, razbunatoare si chiar in stare sa ucida atunci cand nu poate intelege.Pentru o clipa se simte slb.Inima i se strange cu durere.Ghimpele indoielii ii raneste cugetul.Mai tarziu, sau cand?, nici el nu mai stie, parca filipenilor le-a spus - sau le va spune candva? - :"...Toate cate le pot intru Hristos..., Cel care ma imbraca cu putere..."

                                                                          *
"(...) multumim lui Dumnezeu neincetat ca, luand voi cuvantul ascultarii lui Dumnezeu de la noi, nu l-ati primit ca pe un cuvant al oamenilor ci, asa, precum este intr-adevar, ca pe un cuvant al lui Dumnezeu, care si lucreaza intru voi, cei e credeti"(I Tesaloniceni 2, 13).
Un oftat prelung, din zeci de piepturi, un freamat de multime talazuita, ca o holda batuta de vant.
Le mai vorbeste de aproape trei ceasuri.Ii sorb cuvintele si nu indraznesc sa-l intrerupa.S-au adunat pe o colina, aproape de iesirea din oras.(va urma)
 (Din cartea "Adevarul fara plural..." de Lidia Popita Stoicescu) 

balla georgeta · 461 vizualizari · Scrieti un comentariu
Categorii: Prima categorie
22 Iun 2012

Ce pot spune eu, Doamne, acum, despre mine și Tu să nu știi?


A ne ruga înseamnă a ne înălța spiritul și inima către Dumnezeu pentru a-I aduce laudele noastre, a-i expune grijile noastre si a-I implora ajutorul.
A ne înălța spiritul către Dumnezeu înseamnă a ne smulge din vârtejul treburilor omenești a tuturor atracțiilor pământului, fie pur materiale, fie intelectuale, după gradul de cultură al fiecăruia. Ori ce bucurie a trupului și a spiritului trebuie înlăturată pentru a putea convorbi cu Dumnezeu și a ne dărui Lui în întregime.

A aduce lauda lui Dumnezeu înseamnă a recunoaște că toată ființa noastră este creată și-I aparține Lui. Deci ascultarea noastră o datorăm numai Lui, căci suntem opera Lui și trebuie să ne îndeplinim misiunea pe care ne-a încredințat-o El. Orice alt scop am vrea să atingem în viața, în afara voinței lui Dumnezeu nu ne va aduce decât dezastru trupesc si spiritual. Noi suntem creați cu un scop bine determinat de Creatorul nostru și El ne-a pus la dispoziție toate mijloacele ca să-l atingem. Pentru mântuirea noastră El ne-a dăruit totul, chiar pe unicul său Fiu, pe Iisus Hristos, ca model de viață și descoperitor al voinței Sale. A fugi și a ne eschiva de la cunoașterea voinței lui Dumnezeu, în ceea ce privește sensul si scopul nostru în viața și a ne făuri unul personal după aprecierea noastră, înseamnă a ne condamna singuri la moarte veșnică. Astfel deci, pe bună dreptate, suntem datori ….să aducem cu laudele si mulțumirile noastre Celui ce ne-a creat si nu ne-a lasat pradă propriilor fantezii, conducându-ne in mod greșit, ci din contră ne-a arătat clar si precis calea de urmat prin legile Sale. Mai mult ne-a trimis si modelul unic, minunat, născut ca și noi din carne si sânge si având aceleași cerințe ca ale noastre pe care le-a demonstrat în mod palpabil cum trebuie să le rezolvăm.
Cine îl are pe Iisus de model în toate acțiunile vietii lui, acela și-a găsit sensul vietii și pacea sufletului lui.
Recunoștința noastră față de Creator trebuie să fie nesfârșită. Toate popoarele lumii, chiar și cele barbare, simt necesitatea rugăciunii de adorare, care este de fapt fondul oricărui cult religios.
A cere lui Dumnezeu cele ce sunt necesare corpului nostru este alt obiectiv al rugăciunilor noastre. Acest corp care deși este o capodoperă a Maestrului Creator, totuși în urma neascultării față de voința Stăpânului și-a pierdut starea de fericire veșnică în care a fost orânduit la început și pe care altfel ar fi putut să și-o păstreze. Uneltirile diavoului însă l-au determinat să-și satisfacă dorințele și poftele personale călcând voința si porunca Creatorului, așa cum de altfel face acum întreaga omenire, ca o moștenitoare credincioasă a primului si neascultătorului ei reprezentant. Astfel, de la primul act de neascultare al omului a intrat în lume moartea și suferință. Corpul nostru se zbuciumă în zadar, căci destinul lui este implacabil, dreptatea Creatorului trebuie să aibă loc.
Ferice de cei ce-și descoperă sufletul si spiritul, de cei ce au ajuns la concluzia evidentă că în afară de corpul lor pieritor, ei posedă această comoară ce nu va pieri odată cu trupul lor, ci din contra, întocmai ca un prizonier captat în lanțuri, e dornic de adevar și de lumină, suspină după revenirea lui la prima stare de fericire si simte că aceasta se va întâmpla numai cu ajutorul mijloacelor pe care insusi Creatorul i le-a pus la dispozitie. Rugaciunea neincetata catre Cel care ne-a facut invocarea ajutorului Sau in lupta cu materia corupta din noi, este singura noastra cale sigura de urmat si singura consolare.
Rugaciunea devine familiara si usor de facut atunci cand este zilnica, puterea obisnuintei ii da usurinta.
Trebuie sa-L consideram pe Dumnezeu prezent langa noi, sa vorbim cu El in mod sincer, fara falsitate si sa ascultam in tacere ceea ce El ne raspunde intotdeauna in constiinta noastra. El ne asculta intotdeauna cu rabdare si ia aminte in cererile noastre atunci cand venim la El sinceri si cu inima deschisa, asa cum o doreste El.


Rugaciunea " Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", savarsita permanent in inima, usuca desfraul, potoleste furia, alunga mania, inlatura tristetea, indeparteaza obraznicia, nimiceste melancolia, alunga lenea, lumineaza mintea, naste zdrobirea de inima si aduce lacrimile.
Pentru ca suntem in post cred ca este bine sa tinem cont de cuvintele Sf. Parinti:"Cand iti aduci aminte de Dumnezeu, inmulteste rugaciunea ta, ca atunci cand Il vei uita, sa isi aduca El aminte de tine." (Pr.T. Paraianu) "Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui."-Sf. Siluan Atonitul-
Doamne ajuta si post usor.  

,,Doamne fa din mine unealta pacii Tale
Acolo unde este ura sa aduc iubire,
Acolo unde este ofensa s-aduc iertare,
Acolo unde este dezbinare s-aduc unire,
Acolo unde este greseala s-aduc adevar,
Acolo unde este neincredere s-aduc credinta,
Acolo unde disperare s-aduc  speranta,
Acolo unde este intuneric sa aduc Lumina TA,
Acolo unde este tristete s-aduc bucurie.
O Stapane,nu te-am cautat atat
Spre a fi consolat…cat pentru a consola
Spre a fi inteles…cat pentru a intelege
Spre a fi iubit…cat pentru a iubi
Deoarece:    dand….primesti
pierzand…gasesti
iertand…esti iertat
murind…reinvii la o viata vesnica”
AMIN!

 



Ce pot spune eu, Doamne, acum, despre mine și Tu să nu știi?
Cu sufletul gol – stau înaintea feței Tale dumnezeiești și inima mea despuiată e înaintea ochilor Tăi. Cu ce veșmânt aș putea să acopăr urâciunea din mine? Și cum aș putea socoti că ea ar putea să rămână ascunsă privirilor Tale? Și de ce mi-aș tăinui murdăria și boala tocmai de Tine, Cel Care Singur poți să mă vindeci și să mă curățești?…
Tu mă vezi precum sunt. Tu mă știi până în cele mai dinlăuntru ale mele, căci Ție nimic nu poate să-Ți fie ascuns. Tu m-ai zidit în pântecele maicii mele și în gândul Tău sunt mai înainte ca eu să fi răspuns chemării ce mi-ai făcut din neființă. Tu cunoști frumusețea chipului ce-ai pus în mine și singur Tu șii cât de departe mă aflu eu de plinirea asemănării. Tu, Doamne, cunoști vistieria talanților ce mi-ai încredințat și, iarăși: numai Tu știi risipa ce am făcut și reaua întrebuințare a darului Tău, de când, luându-mi trufaș partea mea de avere – nesocotind că ea nu e a mea, ci a Ta! – am plecat în ale lumii, s-o cheltui nechibzuit în trai pătimaș.

 
tatiana codrut · 721 vizualizari · 1 comentariu
Categorii: Prima categorie
22 Iun 2012

Turist si pelerin pe urmele Sfantului Apostol Pavel in Grecia "Toate cate le pot intru Hristos..."Partea I

TESALONIC

"Caci stiti voi insiva, fratilor ca venirea noastra la voi n-a fost zadarnica"(I Tesaloniceni 2, 1)

Nu multe dintre orasele lumii poarta intre ziduri, sau in straturile sapaturilor arheologice, 2300 de ani de istorie.Printre ele se numara, cu glorie binemeritata, Tesalonicul, actuala capitala a Greciei de nord (Macedoniei si Traciei), al doilea oras ca densitate demografica dupa Atena.Dar, mai ales, fosta capitala a Macedoniei lui Alexandru cel Mare.
Din fuga masinii, in trafic aglomerat, Tesalonicul ni se dezvaluie ca un oras cu o personalitate aparte.Dar nu orasul modern, cu cladiri solide, greoaie chiar - daca le raportam la delicata arhitectura "de zahar", stralucitoare, a Atenei - ne atrage atentia, ci numeroasele peceti ale epocilor de istorie si civilizatie, traversate in cele peste doua milenii de existenta.Intre acestea, perioada clasica si apoi cea bizantina sunt percepute mai direct de catre grabitul si superficialul turist contemporan.
Autocare luxoase, incarcate cu toate "neamurile"pamantului, urca greu pe strazile cotite si inguste ale "orasului de sus", pana in zidul imprejmuitor al citadelei medievale.Cand pe dreapta, cand pe stanga, panorama orasului se desfasoara la poalele "Acropolei tesalonicene.Abia din punctul cel mai inalt se realizeaza perfect numarul incredibil (de ordinul sutelor) de bisericute (mai mari si mai mici), de tip bizantin, fara turla inalta, cu ziduri de caramida, netencuite, dupa arhitectura specifica.Fiecare monument de acest gen este giuvaer incastrat - adeseori sufocant! - intre constructiile orasului modern.
Si totusi, pelerinul poate, daca vrea, sa elimine (ca-n filme, prin taietura de montaj) tot ceea ce constituie "balastul" secolelor recente si sa-si imagineze, cu ajutorul catorva elemente sugestive (Arcul lui Galeriu, ziduri, temelii ale unor constructii laice sau religioase), Tesalonicul epocii paleocrestine, prima jumatate a primului veac de la Nasterea lui Hristos.
Ca sorbite in pamant, cele prezente dispar, inclusiv zgomotul infernal al pretinsei civilizatii din ultimile doua secole.Intre ulitele cele de atunci(banuite) din anii 50-52 d.Hr., inchipuirea ghiceste, sub asfaltul arterei rutiere de mare circulatie - care-i poarta si azi numele - Calea Egnatia.
Larga acum, intesata de magazine pe ambele laturi, actuala Cale Egnatia traverseaza orasul fara odihna, ziua si noaptea, Dar dedesupt ascunsa sub straturi de pamant depuse veac dupa veac, tot mai adanc, isi doarme somnul arheologic, cu dalele grele, din piatra cioplita, vechea, adevarata Cale Egnatia, care leaga si acum Roma antica de Asia Mica.Am spus ca "o leaga", folosind prezentul istoric, nu numai ca el da un plus de sugestie a epocii, dar din convingerea intima ca tot ceea ce a fost candva "legat" de istorie, ramane - virtual - legat pentru eternitate, chiar daca puternice seisme sociale si politice au faramitat Spatiul.Timpul, insa, a ramas intreg, ascuns si curge inexorabil, fragmentat doar arbitrar si subiectiv de istorici.Prin Idee, el, Timpul a pastrat intacte legaturile intre epoci, in cadrul evolutiei legice a omenirii.
Cum va fi aratat orasul Tesalonic in vremea Apostolului Pavel e greu de imaginat.Documentele ne dau cateva repere care-i definesc importanta.Fondat de un anume Cassandru, si-a primit numele de la Tesalonic, sotia acestuia, fiica a lui Filip al II-lea si sora a lui Alexandru cel Mare.A fost locul de exil al lui Cicero, in anul 58 i.Hr., iar Marc Antoniu si Octavianus au trecut in triumf - desigur pe Calea Egnatia - dupa victoria obtinuta asupra lui Brutus si Cassius, la Filipi.Pentru colaborarea locuitorilor sai la aceasta victorie, invingatorii acorda Tesalonicului privilegiul de oras liber, ca si Atena, fara trupe romane cantonate intre zidurile sale.
"(...)dupa ce au trecut prin Amfipolis si prin Apolonia, au venit la Tesalonic, unde era o sinagoga a iudeilor.Si, dupa obiceiul sau, Pavel a intrat la ei in trei sambete le-a grait din Scripturi"(Fapte, 17, 2)
Iata-ne, deci, din nou pe urmele propovaduirii Adevarului lui Hristos in vechea Elada si ne regasim din nou pe noi, cei de azi, mereu insetati de acel Adevar, dar incapabili sa-l recunoastem, faramitat intr-un derizoriu plural, acela al pretinselor "noastre"
adevaruri.Aceste fragmente din Adevarul Unic nu sunt, de fapt, decat madulare ale sale, cu conexiunile de viata intrerupte, cautandu-se unele pe altele, intr-un nestins dor de intreg.
Daca de la Cavala la Filipi drumul si locurile vorbeau cu evidenta , de la sine, ajutandu-ne sa retraim, alaturi de Apostolul Pavel si ucenicii sai, bucuria evenimentului crucial al cristalizarii celei dintai comunitati crestine pe pamantul european, aici, la Tesalonic, ne simtim ca intr-o padure virgina, fara repere de sprijin pentru zborul inchipuirii.
Exista un cartier destul de intins, care poarta numele Apostolului Pavel.Unii spun ca pe locul unde astazi se inalta biserica "Sf.Dimitrie - Izvoratorul de Mir" (care-i adaposteste si venereaza cinstitele moaste) s-ar fi aflat acea sinagoga si ca tot aici ar fi avut loc contactul Apostolului cu iudeii din Tesalonic.Alte surse situeaza acest punct in Rotonda Sf.Gheorghe (sec.V d.Hr.).In biserica Sf.Sofia, datand din sec.VIII d,Hr., un postament de piatra lustruita de vreme evoca - prin traditie - locul de pe care a predicat Apostolul Neamurilor.Mai recent, unii ghizi explica turistilor ca a fost descoperit un amvon care pare sa fi fost "tribuna" de la care s-a auzit glasul Sfantului Pavel.Doua biserici de data recenta (sec.XIX si anul 1950)ii poarta numele, ca si cartierul in care se afla.
Din pacate, nici una dintre aceste surse nu ne ajuta, dimpotriva.Dar iata ca obstinatia pelerinului biruie delasarea turistului.Cineva, mai informat, ne conduce, pe aceleasi stradute inguste pe care mai trecusem, dar cu indiferenta.Ne oprim la poarta unei manastiri datand din evul mediu, numita Vlathaos.Traditia ne spune ca pe locul acestei mnastiri se afla casa lui Iason, iudeu elenist, care l-a gazduit pe Apostol si pe ucenicii sai, Timotei si Sila.Pentru aceasta fapta, Iason a avut de infruntat mania conationalilor lui iudei. Cu toate ca aceasta ultima varianta nu ofera mai multe argumente palpabile, ea contine ceva in plus fata de celelalte supozitii.Acel ceva, inefabil, ca o chemare tainica, a descatusat ca prin minune imaginatia si trairile pelerinului avid de ele.
Se pare ca succesul propovaduirii Evangheliei lui Hristos la Tesalonic a fost considerabil, chiar si printre iudei."Si unii dintre ei au crezut si au trecut de partea lui Pavel si a lui Sila si mare multime de elini inchinatori la Dumnezeu si dintre femeile de frunte nu putine"(Fapte, 17, 4).Dar, ca si in alte parti, razbunarea iudeilor n-a intarziat sa se starneasca, iar capul de acuzare viza intentia (dedusa doar) a vestitorilor noului Mantuitor de a rasturna insasi ordinea sociala si politica, pana la afirmatia cea mai grava, ca acestia "lucreaza impotriva Cezarului, zicand ca este un alt imparat:Iisus"(Fapte, 17, 7).Iason si cativa neofiti au fost tarati in fata mai-marilor cetatii, dar Apostolii si ucenicii sai au scapat, bine ascunsi de buna lor gazda.
Rezumandu-se doar la acest pretios "jurnal de calatorie" pe care-lreprezinta Gaptele Apostolilor, am putea crede ca Apostolul Pavel s-a limitat, in activitatea sa misionara din Tesalonic, doar la cele "trei sambete" de dialog cu iudeii in sinagoga si ca s-a multumit cu un numar relativ restrans de prozeliti, cand, de fapt, a fost vorba de inchegarea unui nucleu crestin foarte puternic care, alaturi de cel - exemplar! - de la Filipi, au constituit bucuria duhovniceasca cea mai deplina a Apostolului, cum reiese chiar din epistolele sale.Revenirea lui, in trei randuri, la Tesalonic si cele doua scrisori adresate membrilor acestei noi biserici crestine atesta o comunicare perfecta si de profunzime cu dansii, i-a considerat vrednici sa le dea primele indemnuri si sfaturi, care vor sta la baza dogmaticii si moralei crestine, sistematizate in perceptia dupa care se va conduce, pana in zilele noastre, Biserica Crestina.(va urma)
(Din cartea Adevarul fara plural..., de Lidia Popita Stoicescu)
balla georgeta · 458 vizualizari · Scrieti un comentariu
Categorii: Prima categorie
22 Iun 2012

Sfantul Grigorie Palama

Omilie despre buna rânduială a postului ; Despre post ;
Omilie la a cincea Duminică a Păresimilor, despre milostivire

ioan alexandru david · 687 vizualizari · 1 comentariu
Categorii: Prima categorie
21 Iun 2012

Trǎiește zi de zi . . .


123Friendster.Com



"Leapǎdǎ amintirea zilei de ieri și grija zilei de mâine. Trǎiește zi de zi. Începe-ți ziua neprivind în urmǎ și negândind la ce va fi; ia-o de proaspatǎ și de nouǎ; crede cǎ viața ta începe azi și azi se va sfârși.
Nu te îngrijora de ce va fi. Poți schimba ceva cu temerile tale? Ascultǎ-L pe Domnul, cǎ zice: <> (Luca12,25). Visând la mâine lepezi clipa și viața trece fǎrǎ rost.
Nu e nici îndemn la nepǎsare. Cǎ spune: <>. Cum? Viețuind duhovnicește. Traiul bun de azi îți face ziua de mâine bunǎ. Nu-ți croi planuri însǎ, cǎ viața nu merge dupǎ planul tǎu și adesea se întâmplǎ ce nici cu gândul n-ai gândit. <> (Pilde 16, 9). Înțelept lucru este, dar sǎ-ți vezi de cele de azi, iar ziua de mâine s-o lași în grija lui Dumneazeu.
Rupe-o cu trecutul, nu privi înapoi, uitǎ de cele întâmplate ieri. Ca sǎ te izbǎvești de deznǎdejde pentru vechile greșeli și de robia vieții de odinioarǎ și liber s-o iei în fiecare clipǎ de la capǎt, ducând o viațǎ nouǎ în Hristos. Dǎ amintirea pierzǎtoare a relelor trecute pe cǎința cea mântuitoare.
Trǎiește-ți, dar, creștinește ziua. Vezi de stai bine astǎzi, ca astǎzi vei sta poate în fața lui Hristos. Ține pomenirea morții și te vei înstrǎina ușor și cu folos iți vei petrece clipa cea repede ce ți s-a dat.
(“Ține candela inimii aprinsǎ. Învǎțǎtura pǎrintelui Serghei”
Jean-Claude Larchet)


123Friendster.Com
stefania · 444 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
21 Iun 2012

Cum să nu ne revoltăm în fata suferintei

Cuvânt al părintelui Teofil, înregistrat în Franta / la 20 iunie 1999
si preluat din Feuille Saint Jean Cassien, nr. 68/ iunie 2000

niculae costel · 429 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
21 Iun 2012

Desfrânarea – dragoste sau instinct primar?

Desfrânarea este una din patimi care îmbată cumplit mintea și toată ființa, suflet și trup, cu vinul plăcerii ticăloase, iar urmările sunt cumplite, însă meșteșugit ascunse, ceea ce o face și mai periculoasă.

niculae costel · 528 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
21 Iun 2012

O ZI BINECUVANTATA !


Doamne, daruieste-mi sa primesc cu liniste sufleteasca tot ce-mi va aduce ziua de azi. Invredniceste-ma sa ma dau intru totul Sfintei Vointei Tale. In tot ceasul astazi, povatuieste-ma si in toate ma sprijineste. Oricare vor fi vestile pe care le voi primi in timpul zilei, invata-ma sa le primesc cu sufletul linistit si intarit in credinta ca peste toate este Sfanta Voia Ta.
In toate faptele si cuvintele mele, Tu calauzeste-mi simtirile. In toate intamplarile neasteptate, nu ma lasa sa uit ca totul vine de la Tine. Invata-ma sa fiu deschis si intelept cu fiecare din madularele familiei mele duhovnicesti, pe nimenea amarand, pe nimenea intristand. Doamne, da-mi putere sa port osteneala zilei de astazi si toate intamplarile din vremea ei. Calauzese-mi voia si invata-ma sa ma rog, sa nadajduiesc, sa cred, sa iubesc, sa rabd si sa iert. AMIN!
Sa va fie de mare folos, Doamne ajuta!



Iarta-ma, Iarta-ma, Iarta-ma, Dumnezeul meu!
Pentru gandul nesfintit,
Pentru patima-n privit,
Pentru vorbe fara har,
Doamne, iarta-ma Tu iar.
Iarta-ma, Iarta-ma, Iarta-ma, Dumnezeul meu!

Pentru timpul meu trecut,
Fara rodul ce l-ai vrut,
Fara dragostea cu har,
Doamne iarta-ma Tu iar,
Iarta-ma, Iarta-ma, Iarta-ma, Dumnezeul meu!

Pentru felul meu firesc,
Printre oameni cand pasesc,
Pentru traiul in zadar,
Doamne, Iarta-ma Tu iar,
Iarta-ma , Iarta-ma, Iarta-ma, Dumnezeul meu!

Pentru nevegherea mea,
De-a ramane-n Voia Ta,
Pentru tot ce-a fost murdar,
Doamne, Iarta-ma Tu iar,
Iarta-ma, Iarta-ma, Iarta-ma, Dumnezeul meu!

Dar iertarea ce mi-o dai,
Imi pastreaza-al Tau Sfant Rai,
Si ma poarta iar si iar,
Doamne-n Vesnicul Hotar,
Iarta-ma, Iarta-ma, Iarta-ma, Dumnezeul meu!

 
tatiana codrut · 458 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
20 Iun 2012

PRAVILA DE RUGACIUNE DE LA UN PUSTNIC


titlu 


 
Această pravilă de rugăciune am primit-o de la o cunoștință care o avea de la un parinte bătrân care a pustnicit în tineretile lui. Am fost foarte încântat de ea, fiind foarte cuprinzătoare. Cred că pustnicul a compus-o din inima lui și spre sfârsitul vietii a dat-o și altora să le fie de folos sufletesc. Eu am îndrăgit-o din prima clipă și m-am gândit să o postez – poate cuiva îi va fi de folos!
Angel Comments


Îți mulțumim Doamne pentru toate binefacerile Tale, care ni le-ai făcut și ni le faci nouă!  o metanie
Îți mulțumim Doamne pentru toate suferințele și patimile Tale, și pentru tot ce-ai lucrat pentru mântuirea noastră!  o metanie
Îți mulțumim Doamne pentru bunătățile pe care ni le-ai dat nouă și pentru că nu ne-ai pierdut din cauza  fărădelegilor noastre!  o metanie
Iartă Doamne păcatele și greșelile fraților și surorilor și a tuturor celor pe care îi pomenesc în rugăciunile mele!  o metanie
Iartă Doamne păcatele și greșelile fraților, surorilor și a tuturor celor care mă pomenesc în rugăciunile lor și se gandesc la mântuirea sufletului meu și a familiei mele!  o metanie
Ascultă Doamne smeritele noastre rugăciuni, a celor ce cerem Milostivirii Tale, ce știi că ne sunt nouă de trebuință sufletului și trupului și dăruiește robilor Tăi ce-i pomenesc în rugăciunile mele!  o metanie
Dă-le lor și nouă iertare păcatelor și izbăvire de vrăjmașii văzuți și nevăzuți. Mărește credința, nădejdea și dragostea în sufletul nostru, primește-ne în pocăință și revarsă peste noi toți Harul Tău. Trimite pe Sfinții Tăi Îngeri Doamne, să ne învețe a lucra cu stăruință orice faptă bună, pentru a ne păzi de tot păcatul și sminteala, pentru a ne ține pe toți uniți în legătura păcii, a dragostei și a ascultării de Sfanta noastră Biserică Ortodoxă și de conducătorii ei cei duhovnicești, care se ostenesc a ne arăta căile Tale!  o metanie
Scrie Doamne și numele nostru în Cartea Vieții Tale, și ferește-ne de ceasul încercărilor. Ajută-ne Doamne să sfârșim cu bine viața aceasta, dăruindu-ne sfarșit ușor și fără dureri și îngeri milostivi care să ne întărească și să călătorească cu noi la Împărăția Ta!  o metanie
Apără și păzește Doamne, pe părinții noștri cei duhovnicești, pe Prea Fericitul Părintele nostru Patriarh (…), Sfantul Sinod cu toți episcopii noștri, toată preoțimea, diaconimea pe misionarii creștini care se ostenesc în propovăduirea Evangheliei, pe călugări și călugărițe, monahi și monahii pe pustnicii și sihaștrii din peșteri și crăpăturile pămantului și pe tot Clerul Bisericii Tale Creștine Ortodoxe!  o metanie
Miluiește Doamne – pe toți cei ce sunt bolnavi(…),pe cei călătoresc pe uscat, pe apă și prin aer, pe văduve și pe orfani, pe bătrani și pe copii, pe toți care sunt în războaie, în cutremure, incendii, inundații și secete, în arșița frigului, în suferință și necazuri, în lipsuri și dureri, -după mare mila Ta!  o metanie
Iartă Doamne pe toți vrăjmașii, rău voitorii și clevetitorii noștri, toți cei caută să ne împileze și să ne facă rău și să aducă vină nedreaptă asupra noastră. Smerește-i pe ei Doamne ca să cunoască că Tu ești Apărătorul nostru (deși suntem și noi păcătoși) și ne păzește de răutatea lor!  o metanie
Iartă Doamne păcatele părinților care ne-au născut(…), nașilor care ne-au botezat/cununat (…), finilor noștri, bunicilor, moșilor și strămoșilor noștri și a întregii noastre familii, învățătorilor care ne-au învățat carte, și la toți miluitorii, ajutătorii, găzduitorii și la toți binefăcătorii noștri, la tot neamul nostru cel creștinesc, căruia îi trebuie mila și ajutorul Tău și la cei vii și la cei adormiți!  o metanie
Iartă-i Doamne și Părintelui meu duhovnic (…), păcatele, datoriile, obligațiile și orice făgăduință ce a făcut înaintea Ta, și n-a putut-o îndeplini. Dăruiește-i dezlegare și iertare de orice greșeală. Primește-i osteneala ce face pentru noi, și ascultă smeritele noastre rugăciuni, învrednicindu-ne de viață veșnică și fericită, unde este lumina Ta! Amin.                  o metanie
Iartă-i Doamne, pe toți prietenii și cunoscuții cu care am viețuit și viețuiesc în lumea aceasta și s-au smintit din cauza mea, cu care am adus hulă impotriva Duhului Sfant, am făcut păcate de moarte și păcate strigătoare la cer și pe cei vii și pe ce între timp au adormit!  o metanie
Iartă Doamne, păcatele la toți adormiții din neamurile noastre, bunicii, moșii și strămoșii noștri, părinții, frații și surorile, cu tot neamul nostru cel adormitși pe cei pe care-i pomenesc în rugăciunile mele! (aici se pomenesc morții…)o metanie
Iartă Doamne, și sufletele cele botezate în numele tău Prea Sfantă Treime, care au murit nepregatiți și se află în iad, și n-au fost vrăjmași ai Tăi, iar aici pe pămant nu au pe nimeni să se roage pentru ei, miluiește-i Doamne, după mare mila Ta!  o metanie 

stela · 600 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
19 Iun 2012

Sfanta Scriptura este uitata?

Un articol semnat de : Adrian Cocosila

Admin · 456 vizualizari · 1 comentariu
Categorii: Prima categorie
19 Iun 2012

Postul Sfinților Apostoli sau al Cincizecimii


Postul Sfinților Apostoli sau al Cincizecimii
Biserica Ortodoxă îi cinstește în mod special pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel rânduind o perioadă de pregătire duhovnicească care începe imediat după Duminica Tuturor Sfinților. Postul Sfinților Apostoli este în același timp în legătură și cu praznicul Cincizecimii, cu comunitatea Apostolilor și a Bisericii și cu predicarea Evangheliei.

După cum informează Ziarul Lumina, postul Sfinților Apostoli este legat de Pogorârea Duhului Sfânt pentru că este o cinstire a Duhului Sfânt care s-a revărsat peste Sfinții Apostoli și apoi o rugăciune și o cerere ca aceste daruri să se coboare și peste ceilalți creștini. Acest lucru este întărit de mărturia biblică, unde se spune că după Pogorârea Duhului Sfânt creștinii 'stăruiau în învățătura apostolilor și în împărtășire, în frângerea pâinii și în rugăciuni', apoi în continuare 'și în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu și, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie și întru curăția inimii'. Astăzi această purtare a primilor creștini, nevoința de a se păstra curați pentru ca darurile Duhului Sfânt să nu se ia de la ei și să rodească, este exprimată de prezența acestui post închinat Sfinților Apostoli, care începe după Odovania Rusaliilor, când se încheie această sărbătoare. De aceea, în vechime, postul acesta era numit și Postul Cincizecimii, pentru că amintește de darurile Duhului Sfânt revărsate în Biserică.

Când Mirele se va lua, atunci vor posti

Perioada de post și rugăciune de după Rusalii este justificată și de cuvintele Mântuitorului Hristos care spunea despre apostoli și mai departe și despre Biserică că: 'Pot, oare, prietenii mirelui să postească cât timp este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească. Dar vor veni zile când se va lua mirele de la ei și atunci vor posti în acele zile'. Aceste zile despre care vorbește Domnul sunt zilele Bisericii, când Mântuitorul Hristos este înălțat de-a dreapta Tatălui, iar creștinii se pregătesc duhovnicește și se roagă pentru venirea Duhului Sfânt. Teologia Ortodoxă mărturisește că Hristos nu este absent din Biserică, El este Capul ei nevăzut, după cum spune Sfântul Apostol Pavel, și este prezent prin lucrarea Duhului Sfânt. Noi înțelegem că Mirele nu mai este prezent trupește, nu mai poate fi văzut cum a fost pe vremea Apostolilor, dar ne rugăm și postim pentru ca Duhul să aducă o nouă prezență a lui Hristos, duhovnicească. Apoi, Postul Sfinților Apostoli este în legătură și cu Biserica însăși, cu începuturile ei, când vedem că un rol important l-a avut comunitatea Sfinților Apostoli, cei care au fost martorii evenimentelor din viața Mântuitorului și ai Învierii. Cei doisprezece Apostoli sunt temelia Bisericii, nucleul ei pentru că toți cei care au crezut în Hristos și s-au botezat au făcut-o pe baza mărturiei lor. Ei au fost învestiți de Domnul cu mandatul conducerii sinodale a Bisericii și al edificării ei în lume prin predica lor, prin cuvântul și fapta lor. De aceea în iconografie, Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt înfățișați ținând în mâini o biserică. Apostolilor le-a zis Domnul după Înviere: 'Luați Duh Sfânt, cărora le veți ierta păcatele le vor fi iertate iar cărora le veți ține, ținute vor fi', iar în alt loc la întrebarea lui Petru: 'Doamne ce va fi cu noi?', Mântuitorul spune 'Voi veți judeca lumea stând pe douăsprezece tronuri'. Acest lucru arată că Apostolii nu au un rol important numai în Biserică, ci ei vor judeca lumea întreagă pentru că Hristos a fost vestit lumii întregi de către ei înșiși și de urmașii lor. Dintre toți Apostolii, două personalități se evidențiază: Sfinții Petru și Pavel, denumiți primii din ceata Apostolilor sau întâistătători. Petru a fost cel mai în vârstă dintre ei și cel mai respectat de ceilalți. Pe el, Domnul s-a sprijinit în nenumărate ocazii și i-a arătat o atenție deosebită pentru că dacă Petru înțelegea ceea ce El învăța și lucra, și ceilalți Apostoli înțelegeau. În Cezareea lui Filip, Petru mărturisește primul 'Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Celui viu', dar prin gura lui toți au mărturisit, iar la spălarea picioarelor Hristos îi spune 'Acum nu înțelegi ceea ce eu fac dar va veni vremea când vei înțelege', arătând cunoașterea de care se vor bucura toți Apostolii când va veni Duhul Sfânt peste ei. Alături de Petru, în Sfânta Scriptură este prezent și Pavel, care a fost chemat la apostolat de însuși Hristos Domnul și a fost considerat alături de cei doisprezece. Pavel, după propria mărturie, s-a ostenit în predicarea Evangheliei mai mult decât toți ceilalți Apostoli, a cutreierat aproape întreaga lume a Imperiului Roman și a răspândit Evanghelia în nenumărate locuri. De numele lui se leagă chemarea păgânilor la Hristos și el a fost denumit Apostolul neamurilor, adică al celor care nu erau dintre iudei. Biserica i-a așezat împreună, și i-a cinstit împreună, rânduind și o perioadă de post în cinstea lor. Acest lucru arată unitatea creștinilor în slujirea Evangheliei în edificarea Bisericii Mântuitorului Iisus Hristos, dincolo de păreri personale și orgolii lumești. Unitatea celor doi înseamnă și jertfirea de sine, și dăruirea reciprocă în relație de iubire și comuniune.

Durata și modul de postire

Începutul Postului Sfinților Apostoli este în funcție de data Sfintelor Paști. Începe întotdeauna luni după Duminica Tuturor Sfinților. Conform Pascaliei Bisericii Ortodoxe Române, Postul Sfinților Apostoli poate varia între 28 de zile, atunci când Paștele cade pe 4 aprilie, până în situația în care poate fi desființat, atunci când Paștele este prăznuit după data de 1 mai. Așa s-a întâmplat în anii 1945 și 1956 când Învierea a fost prăznuită pe 6 mai, iar Sfântul Sinod a hotărât ca postul să se țină în cele trei zile dinaintea sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel (sărbătoarea căzând înaintea Duminicii Tuturor Sfinților, în seara căreia se lasă sec de obicei). Aceeași situație a fost și în 1983 (Învierea Domnului - la 8 mai), când postul a fost numai de două zile (27-28 iunie).

Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel este un post ușor. În fiecare sâmbătă și duminică este dezlegare la pește, vin și ulei, precum și de sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie). Învățătura pentru posturi din Ceaslovul mare arată că luni, miercuri și vineri se mănâncă legume fără ulei, marți și joi aceleași cu untdelemn și vin. Dezlegarea la pește se dă și luni, marți și joi dacă atunci cade sărbătoarea vreunui sfânt cu doxologie mare și cu cruce neagră în calendar, iar când o astfel de sărbătoare cade miercuri sau vineri se dezleagă la untdelemn și vin. Și în caz de hramul bisericii se dă dezlegare la pește. Dacă însuși praznicul Sfinților Apostoli Petru și Pavel cade miercuri sau joi, se face dezlegare la pește, vin și ulei.
Admin · 255 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
19 Iun 2012

UN CUVANT PENTRU TINE . . . !




"Exista o lege aspra...cand impotriva noastra se comite o dureroasa nedreptate nu ne putem vindeca decat dupa ce iertam." (Alan Paton)

Nimic nu poate vindeca sufletul decat simturile si nimic nu poate vindeca simturile decat sufletul - Oscar Wilde

"Oamenii te iarta daca faci crime. Dar nu te iarta daca esti fericit." - C. Noica

"Niciodata nu trebuie sa te rusinezi a marturisi ca ai gresit. Inseamna doar sa spui cu alte cuvinte ca astazi esti mai intelept decat ieri." - William Faulkner

. .123Friendster.Com


“Fiecare om este o altă mîntuire, fiecare suflet este un alt aspect al chipului lui Dumnezeu, care nu a mai fost niciodată în istorie și în toată creația, și niciodată nu va mai fi. Și asta are de-a face cu măreția fiecărui om. Și deci fiecare este o cu totul altă cale decat oricare alt om, dintru neființă întru ființă. Se aseamănă căile, uneori sunt aproape paralele, dar niciodată identice.”

Părintele Rafail Noica
daniela · 428 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
18 Iun 2012

Să nu fim bățoși!

Interviu cu Părintele Simeon din Poiana lui Ioan

niculae costel · 469 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
18 Iun 2012

ÎNDOIALA ÎN CREDINTA

Parintele Cleopa

niculae costel · 276 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
18 Iun 2012

Inmormantarea unui Sfant: Cuviosul Iacov Talikis

Acolo jos pe podea l-au îmbrãcat. Era de fatã si diaconul Ghenadie, cãruia de dimineatã îi ceruse sã rãmânã si sã fie de fatã când îl vor îmbrãca.

Nevoitorul, care  în toatã viata sa a fost veghetor, a  liturghisit, a lucrat sau s-a rãzboit cu diavolii, acum zace nemiscat, fãrã suflare. Mâinile lui care binecuvântau si dãdeau necurmat, acum stau nemiscate pe piept si toti îl plâng pe cuviosul, însã în inimile monahilor, în adâncul lor îsi face cuib mângâierea pe care o dau Sfintii. Si nu numai pentru cã au cunoscut cã staretul lor a fost un cuvios, dar si pentru cã vãd aceasta pe fata lui sfintitã. Imediat a dispãrut acea putinã rosealã, ce apãruse pe fata lui în primele minute, întipãrindu-se o înfãtisare cuvioasã si mângâietoare de culoare galben deschis.

Desigur, minunata înfãtisare a cuviosilor nu se poate  descrie, însemnãtate are faptul cã toti au vãzut-o. Ea a rãmas aceeiasi si în ziua urmãtoare, când a avut loc înmormântarea. Au trecut multe ceasuri, dar fata sfintitã a fericitului staret avea o luminozitate inexplicabilã. Cu totii au simtit cã trupul staretului se aflã într-o strãlucire.

Spre lumea dinafarã au fost date foarte putine telefoane. Se pot mãsura pe degetele unei mâini, însã unul a chemat zece, dupã care au devenit mii. în scurt timp au devenit iascã, foc care s-a întins si a pricinuit durere în mii de inimi. Toti transmiteau noutatea înfricosãtoare la cât mai multi. Si era ca si cum însusi staretul trãgea clopotul. Invitatia era personalã, însãsi staretul îi chema pe oamenii lui dragi.

Când oamenii au început sã se înstiinteze între ei era noapte, erau zile de lucru si toti erau plecati la treburile lor..., iar mãnãstirea era departe, la capãtul lumii, sus în acestea erau adevãrate, dar vestea a pricinuit o zguduiturã puternicã. Cei care l-au cunoscut au început sã plângã oriunde erau atunci când au aflat, chiar si pe drum... Si se înmuiau picioarele si cãutau sã se sprijine de ceva... Si se simteau rãu dacã în jurul lor altii nu întelegeau.

Cu toate acestea staretul a sunat clopotul si o mare nesfârsitã de lume s-a pornit spre sfintele moaste. Au hotãrât sã meargã orice s-ar întâmpla. Au lãsat treburile, au lãsat copiii, au lãsat pe bãtrâni... si alergau spre Halkida. Apoi din munte în munte au urcat pe muntele Sec. Iar de pe vârful muntelui se coborau la mãnãstire, acolo unde asteptau moastele sfinte ale staretului lor, ale nevoitorului Iacov, fãcãtorul de minuni. Multi au ajuns noaptea si au privegheat si s-au rugat împreunã cu monahii. Incã din zorii zilei, drumurile s-au umplut de masini.

O multime nenumãratã a ajuns pe  drumul rãu ce ducea la mãnãstire. Toate cãrãrile erau pline de o multime nesfârsitã de fii duhovnicesti ai staretului care siroia blocând drumurile. Multi politai se osteneau sã facã rânduialã. Toti voiau sã se închine cu evlavie staretului. Mii de oameni au mers pe jos kilometrii întregi, pentru cã masinile nu mai încãpeau. Dar toti au ajuns, chiar si cei de departe, si i-au fãcut metanie staretului cerându-i binecuvântarea. Curtea cea mare a mãnãstirii era plinã pânã la refuz. Balcoanele mari, ca niste verande, din interiorul clãdirilor mãnãstirii erau în pericol sã cedeze. Afarã si în jurul mãnãstirii erau iarãsi mii de oameni. Episcopi, preoti, diaconi si monahi au inundat biserica, care nu mai încãpea si pe mireni, înãuntrul si înafara bisericii toti plângeau cu durere, lacrimile tuturor curgeau ca râurile... ici si colo, cu bocete.

Iar fericitul staret pãstra înfãtisarea galben deschis a cuviosiei, care îi mângâia în întristarea generalã. Nu te mai saturai privind acea strãlucire a sfintitei lui fete. Fericitul devenise... mai viu decât atunci când era viu. Si mai adaug cã, mort fiind, era mai frumos si mai luminos. Dumnezeu, Care i-a dat harisma înfãtisãrii luminate a cuviosiei, i-a dat si altceva.

La staret s-a desfiintat legea naturalã, n-a întepenit, precum se întâmplã totdeauna cu mortii. Mâinile lui cuvioase au pãstrat moliciunea si temperatura lor fireascã. Toti le sãrutau cu evlavie si toti s-au încredintat de aceasta.

La orele 12 ale amiazei zile urmãtoare, cu putine ceasuri înainte de înmormântare, mitropolitul Procopie al Kefaloniei, care se spovedise la staret, cãuta încã atât de mult binecuvântarea staretului, încât a fãcut un lucru de mirare. A luat mâna dreaptã a staretului, i-a unit primele trei degete si a ridicat-o la fruntea sa ca sã-l binecuvânteze. Dupã aceea a pus mâna neînsufletitã a staretului iarãsi pe pieptul sãu, unind din nou cele douã degete în formã de binecuvântare, în cazul acestei mãrimi a nesfârsitei iubiri de oameni s-au desfiintat legile naturale.

In Biserica mãnãstirii se cânta slujba înmormântãrii, în timp ce multe mii de monahi treceau sã-l heretiseascã si sã-l sãrute pe staret. Dar pentru ca si miile de credinciosi sã-l poatã urmãri si sã vadã sfintele moaste ale cuviosului, fie si de departe, au scos sicriul afarã din bisericã. Au cântat si afarã slujba înmormântãrii pe scurt. Si unii crestini, desi nu toti, au vãzut pe fericitul staret zburând pe deasupra multimilor si binecuvântându-le. Vãzând sfintele moaste si auzind stihirile de înmormântare, lumea a constientizat mai profund adormirea cuviosului staret, pierderea cea înfricosãtoare. Simtãmintele au biruit si pe cei cu sânge rece. Inimile credinciosilor erau apãsate, lacrimile curgeau, nimeni nu se putea abtine. Toti încercau sã se apropie de sfintele moaste... îmbulzealã si zãpãcealã... numai o privire sã arunce, sã-l vadã pe cuviosul pentru ultima oarã...

Doi clerici, pãrintele Dionisie si pãrintele Pavel, au vorbit foarte frumos despre fericitul staret Iacov. Cuvântul lor a pãtruns în inimi. A sosit si clipa cea mare. Putine minute mai aveau înaintea lor sfintele moaste.

In clipa aceasta, înaintea a mii de oameni, mitropolitul Procopie al Kefaloniei a poruncit sã se înalte sicriul, sã-l ridice la înãltime ca sã-l vadã si credincosii pe cuviosul. Si de cum au înãltat sicriul si îndatã ce au fost vãzute de toti sfintele moaste, din miile de inimi a iesit un strigãt miscãtor. Si-au deschis buzele si s-a umplut incinta si au fost inundati toti muntii de strigãtul: "Sfânt, Sfânt... Sfânt esti!"

S-a deschis cerul si a primit mãrturisirea unanimã, izvorâtã din mii de guri ca un tunet. Acum însã nu mai era un strigãt de jale, nici de protest pentru adormirea lui. A fost un strigãt de biruintã, o doxologie.... Sfânt, sfânt strigau toti si simteai cã spun: "viu este Domnul Dumnezeu", Care întotdeauna ne dãruieste sfinti!

din cartea: Fericitul Iacov Talikis- Stelian Papadopoulos,

eugenia · 800 vizualizari · 1 comentariu
Categorii: Prima categorie
18 Iun 2012

"Ale Tale dintru ale Tale..."(Duminica Sfintilor Romani)

Impodobita-i astazi ortodoxia romaneasca. In multe chipuri si cu alese vesminte. Caci desi Praznicul Rusaliilor a trecut, roada Rusaliilor in mijlocul neamului nostru astazi praznuim. Se deschide cerul de deasupra Romaniei si-n alcatuire de duh se-arata Raiul impodobit si cu ravna romaneasca. Si cu dragoste, si cu credinta, si cu nadejde, rostuite si rostite pe dulcele grai romanesc. Si-n fata dezagregarii de-acum a romanismului prin falsa europenizare, parca nimic n-ar fi mai de pret decat reasezarea in randuiala Liturghiei romanesti, dinaintea Altarului ceresc.
Neam de sate si preoti - cum spunea Nicolae Iorga - romanii isi tin astazi hramul cu sfintii lor Multi, multi si mare parte nestiuti. Pentru ca, daca in timp, canonizari mai vechi (1956) sau mai noi (ultimile chiar in 2oo3, Sf.Vasile de la Poiana Marului sau Theodosie II al Moldovei) au pus oarece randuiala in sinaxar, n-au epuizat nici pe departe "norul de martori" care a facut ca Romania sa reziste veacurilor in alcatuirea de pamant si, mai ales, aceea de "cer ortodox". Caci in sinaxarul de sfinti romani pe care-l praznuim astazi intra Andrei Apostolul, cel dintai chemat, ucenicii lui, episcopi tomitani, intra martirii Dobrogei sau invatatii ei (Sf.Ioan Casian si Sf.Gherman), calugarii reuniti dintai sub toiagul steratiei lui Nicodim la Tismana, dar si toti ceilalti care, asemeni lor, au aprins cerul credintei noastre stramosesti cu stelele credintei implinite. Si cand spun aceasta spun nu doar despre martirii pentru unitate teritoriala sau ecclesiala a romanilor, ci si despre mamele lor, asteptandu-si pruncii-barbati sa se-ntoarca acasa, iubitele lor, caci neamul intreg e un neam de maici si mirese indoliate, ai caror eroi, de pe pomelnicile familiilor romanesti, martire unele, s-au stramutat in pomelnicul Neamului.
Toata tara este astazi un chivot de moaste urias, caci nu-i loc pe pamantul romanesc, si nu numai, in care sa nu stra-luce oasele albite de ploi si vreme ale tinerilor si barbatilor care-au purtat ravna unei biserici romanesti pe un teritoriu romanesc.Intr-atat incat ne-au descuiat trecatorile din munti, temeinice pronausuri intru care s-a botezat in sange de voinic viitorimea.
Mame si mirese indoliate...Ale unui neam care inca-si asteapta izbavirea.Caci vremurile comunismului au adaugat calendarului vrednic de cinste al martirilor nume noi datatoare de sensuri:mortii Aiudului si Gherlei, umilitii ucisi ai Pitestiului si al Targusorului, rastignitii Canalului, ingropatii din minele Maramuresului si, ca ei, toti cei care, increzandu-se in Domnul, n-au ingaduit ca lantul lor sa cada prin tradare, prin vinovata cedare.
Un "imn acatist pentru crucea purtata" (Virgil Maxim) s-ar cuveni inaltat si pentru ei, sau, mai ales pentru ei. Moastele cele noi ale devenirii noastre intru fiinta nationala. Pomenirea lor ar putea fi si prilejul de a rosti raspicat raspunsul la intrebarea: "Unde a fost Biserica?" din toate sufletele noastre: "Pe cruce!" Rastignita laolalta cu rastignitii ei.
Astazi este, in aceeasi vreme, o duminica eroica. In care, lalolalta, se cuvine sa pomenim pe toti cei care au marturisit pe Hristos
sub presiunea otravei rosii, care este comunismul. Unii dintre ei, in viata, printre noi...Marturie ca sfintii sunt mai intai oameni asemeni noua, care, prin ravna si har, trec dincolo de orizont, in sus, spre cerul Imparatiei. Sunt cei care rabdat-au sa fie imbracati in vesmant de batjocura mai inainte de a patimi pana in sfarsit laolalta cu Hristos, Cel Care dintai ne-a invatat ce inseamna Patima.
Sunt cei care si-au pus vietile lor arvuna romaneasca la neimbatranirea Neamului, cum Hristos S-a facut arvuna neimbatranirii firii omenesti.Noi, romanii, nu suntem dintre acele neamuri care au ridicat praful Europei in copitele cailor.
Bornele de hotar nu le-am purtat legate de sa, asezandu-le unde ne-a fost mai la indemana uciderea, asuprirea si jecmanirea altora. Din bornele de oase sfinte si din Crucile de pe turlele de Biserici ne-am zamislit puncte de reper intru viata vesnica, iar mormintele alor nostri sed cuminti, inbratisate cu duiosie de cei dinaintea lor.
Aceasta fidelitate o praznuim astazi.
Laolalta cu Hristos, Cel atat de iubit in neamul nostru, ca pana astazi sotul ii spune sotiei "crestina", iar ea lui "crestin"; ca pana astazi botezurile si nuntile si praznicile pentru cei plecati raman zile inscrise cu foc in calendarul de inima al fiecarei familii, al fiecarui sat.
Iar celor care ne spun ca n-avem monumente reprezentative pentru cultura universala ar trebui sa le aratam valul lui Traian, transeele Oituzului si Marastiului, ranitele culmi ale Toplitei sau ale Caraimanului.
Mausoleele cu oase ascunse in campia Satmarului si-n buza de apa a Dunarii...
Toate, semne ale sfinteniei si ale biruintei Crucii. Impotriva semilunii, zvasticii, secerii si ciocanului...Impotriva nebuniei lui Antihrist!
(Parintele Constantin Necula,PREDICI)

balla georgeta · 759 vizualizari · 1 comentariu
Categorii: Prima categorie
17 Iun 2012

Pagina precedenta   ... 21 ... 38, 39, , 40 ... 56 ... 74  Pagina urmatoare