Google-Yahoo!
Image and video hosting by TinyPic Image and video hosting by TinyPicImage and video hosting by TinyPic 

"Fii împacat cu sufletul tau si atunci cerul si pamântul se vor împaca cu tine. "(Sfântul Isaac Sirul)



FONDATOR : Cristian Stefan Popescu ( cristiboss56 )

Multumesc tuturor celor care ostenesc pentru realizarea acestui blog , un colectiv de Oameni minunati !

Cine este conectat?

Membru: 0
Vizitatori: 2

Anunt

Arhive

Alegeti o tema



Categorii

rss Sindicalizare

PICUR DE LINISTE !




CURCUBEUL

Curcubeule din nori,
Ce secret ascunzi în tine
De-ai strâns ȘAPTE dragi culori
În mănunchi de raze line ?

Cum le strângi, cum le unești
Să formeze împreună
Sus în slăvile cerești
Pentru Domnul o cunună ?

Voi, culori, formați Lumina
Care curge prin văzduh
Și ne-a-mpodobit grădina
Unde-i Rege Sfântul Duh.

Fără voi n-ar mai fi viață
Nicăieri pe-acest pământ.
Și-o eternă dimineață
Coborâți din Cerul sfânt.

Roșu, tu izvor de sânge
Care curgi de pe Calvar,
Glasul tău mereu ne strânge
Ca să plângem cu amar

Vina noastră pentru care
A murit Iisus cândva
Să ne-aducă-n suflet soare
De pe dealul Golgota.

Tu mai reprezinți iubirea
Care s-a jertfit atunci
Când ne-aduse izbăvirea
De-ale Legii vechi porunci.

Fluviul tău e-o mare taină
Și el curge pentru noi
Să ne spele-a vieții haină
Ce-a fost plină de noroi.

Tu, oranj, prezinți puterea
Ce prin har ne-a renăscut
Când primit-am înfierea
Cu al mântuirii scut.

Duhul Sfânt ne dă vigoare
Să trăim ca și Iisus
Cu dreptate și-ndurare
Pentru sufletul răpus.

Să depunem mărturie
Pentru Domnul iar și iar,
Oamenii la El să vie
Să le dea iertarea-n dar.

Galben, nimb de gelozie,
Tu ne spui că Dumnezeu
Vrea să fim cu bucurie
Doar ai Lui prin orice greu.

Să străbată tot văzduhul
Vestea că orice creștin
Este logodit prin Duhul
Cu Iisus, eternul Crin.

Verde, rază de speranță
Tu neobosit ne spui
Că-n Iisus e siguranță
Cum în nimeni altul nu-i.

Trec istorii de-orice limbă
Într-o lume de nevoi,
Însă Domnul ne Se schimbă
Și va fi mereu cu noi.

Chiar și cerul și pământul
Într-o zi se vor schimba.
Dar Iisus cel sfânt, Cuvântul,
Este-n toate numai „Da!”

Tu, albastru, cum e zarea
Ce-o privim chiar de copii,
Pari să fii mereu cărarea
Către Cer și veșnicii.

Traversând a ta câmpie
Se-nălța precum un gând
Domnul, dar ce bucurie!,
El va reveni curând.

Indigo, credința noastră
Că din omul păcătos
Domnul face-o nouă glastră
Pentru-al Duhului folos.

Orice rugă prin credință
Se înalță-n zborul lin,
Către Cer, dând biruință
Luptătorului creștin.

Ea, credința, prin iubire
Se jertfește-n ceasul greu
Și aduce mântuire
Din Fiul lui Dumnezeu.

Violet, dreptatea morții
Ce-a purtat-o sfântul Miel
Ca să schimbe-n viață sorții
Celor ce vor crede-n El.

Nu există Înviere
Fără moartea lui Iisus.
Mângâiați-vă-n durere
Cu al păcii har de Sus!

Sfinte raze de lumină
Spuneți Mirelui iubit
Că-L iubesc și vreau să vină,
Și-L aștept necontenit!...
 



“TOȚI OAMENII SE ASEAMĂNĂ PRIN CUVINTE… NUMAI FAPTELE ÎI DEOSEBESC!”
 
roxana mateescu · 275 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
20 Iul 2012

CUVANT ORTODOX


"Oricine se va mania pe fratele sau va fi vrednic de osanda." (Matei 5, 22)

Nu te mania pe nimeni, chiar daca cineva te-a jig¬nit foarte tare, "caci mania omului nu lucreaza drep¬tatea lui Dumnezeu" (Iacov 1, 20); "Soarele sa nu apuna peste mania voastra... Orice amaraciune si su¬parare, si manie, si izbucnire, si defaimare sa piara de la voi, impreuna cu orice rautate. Ci fiti bun intre voi si milostivi, iertand unul altuia, precum si Dumnezeu v-a iertat voua in Hristos" (Efeseni 4, 26, 31-32).

Pazeste-te si de mania cu temei, ca sa nu tulburi prin aceasta ochiul sufletului tau: "Tulburatu-s-a de suparare ochiul meu, imbatranit-am intre toti vrajma¬sii mei" (Psalm 6, 7). Pentru nici o pricina nu se cade a te mania pe cineva; poate doar pe cel ce a gandit sa te desparta de Dumnezeu si dragostea Sa. De altfel, dupa spusa Apostolului, nimeni de la Dumnezeu si dragostea Sa nu poate sa ne desparta, si nu numai omul, dar nici "stramtorarea", nici "sabia" (Romani 8, 35, 39).

"Paraseste mania si lasa iutimea, nu cauta sa vicle¬nesti. Ca cei ce viclenesc de tot vor pieri, iar cei ce asteapta pe Domnul, vor mosteni pamantul" (Psalm 36, 8-9). In lume nu este vreun lucru pentru care ar fi cu temei sa te manii si sa te iutesti peste masura; poa¬te doar pentru slava lui Dumnezeu, si atunci cand sunt calcate in picioare poruncile Sale. Dar si aceasta manie trebuie savarsita cu intelepciune, ca sa nu-ti faci rau.

Nicaieri nu auzim ca Domnul sa se iuteasca si pes¬te masura sa se manie pe pacatosi, ci il stim smerit si mult rabdator. El a spus: "invatati-va de la Mine", nu mania si nici iutimea, ci cum "ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre" (Ma¬tei 11, 29). Si atunci cand ucenicii, maniindu-se pe cei ce greseau, ziceau: "Doamne, vrei sa zicem sa se coboare foc din cer si sa-i mistuie?", El i-a certat si le-a zis: "Nu stiti, oare, fiii carui duh sunteti" (Luca 9, 54-55).

Iar povatuindu-ne pe noi, Domnul zicea: "De veti ierta oamenilor gresalele lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel Ceresc; iar de nu veti ierta oamenilor gre¬salele lor, nici Tatal vostru nu va va ierta gresalele voastre" (Matei 6, 14-15).

Tu insa, imi vei zice: Careva m-a jignit, m-a cle¬vetit, m-a necinstit in fata tuturor, rau a gandit si leltit impotriva mea. Dar spune-mi, cine a fost jignit mai mult decat Dumnezeu? Cine a fost clevetit, defaimat si hulit mai mult decat Domnul? insa El, desi a fost batut, dosadit, scuipat, rastignit, impuns cu sulita, nu a tinut minte raul, nu S-a maniat, ci si pe cruce murind, Se ruga pentru cei ce pacatuiau: "Pa¬rinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac" (Luca 23, 34).

A facut oarecine ceva bun la manie ori intru tinerea de minte a raului? Se cunoaste vreo virtute a fi desavarsita fara smerenie si rabdare? Nu. Daca Apos¬tolii s-ar fi maniat si s-ar fi iutit cu neintelepciune pe cei pacatosi, atunci pe nimeni dintre cei robiti paca¬tului nu i-ar fi putut povatui pe calea mantuirii si, prin urmare, n-ar fi adus pe nimeni la Hristos. Cu toate ca Apostolii se inversunau impotriva pacatosilor, o fa¬ceau aceasta, ingaduind aceasta manie fara a se iuti si mania peste masura, ci cu chibzuinta, cu multa rabda¬re, rugandu-se lui Dumnezeu pentru pacatosi, ii in¬dreptau si-i povatuiau pe ei.

Matca, imparateasa albinelor, cu intelepciune este intocmita de Dumnezeu, fiind lipsita de boldul uciga¬tor. Daca l-ar fi avut, tot stupul l-ar fi putut omori cu ghimpele sau. Iata pilda pentru stapanitori, mai-marelui orisicand fiindu-i oprit a se deda maniei si iutimii, ca sa nu-i omoare prin ale sale napustiri patimase pe cei ce i se supun.

Biruieste asadar raul prin bine si nu prin rau. Cu foc nu vei stinge focul, ci cu apa; iutimea cu iutime nu o invingi, ci cu indelunga rabdare si smerenie. Cu mult mai bine si mai degraba indrepti cu smerenia, decat cu mania ori iutimea. Mai bine sa te iubeasca supusii, decat sa se teama de tine. Teama aduce min¬ciuna si fatarnicie, iar dragostea dreptate si osardie. Daca pentru indreptarea cuiva lupti cu iutime, nu nu¬mai ca n-o sa indrepti, dar si lui si tie iti vei pricinui rau si paguba.

Cel ce se iuteste si se manie cu nechibzuinta, cu nimic nu se deosebeste de cel beat. Iutimea si mania stirbesc mintea preschimbandu-l pe om cu desavarsi¬re. Cel ce se manie peste masura nu poate sa pricea¬pa ce vorbeste. Cel ce intru manie a spus ceva, mai apoi venindu-si in fire, este gata sa se lepede de cu¬vintele sale. Foarte adesea pe multi ii aflam ca se caiesc de cele ce le-au savarsit la manie. Iutimea intu¬neca mintea, amaraste sufletul, intuneca judecata si intelegerea, nu ingaduie omului sa vada urmarea fap¬telor sale. Cel ce se manie este orb in toate, iar cel ce-si stapaneste mania se stapaneste usor de la rau.

Daca ti se va intampla sa te manii si sa te iutesti asupra cuiva, mai cu seama in aceasta vreme sargu-ieste-te sa nu vorbesti nimic, si tragandu-te inapoi, pecetluieste buzele tale, ca sa nu iasa flacara maniei si sa-ti parjoleasca sufletul si sa iste tulburare in cei din jur. Cand insa se va stinge flacara iutimii, iar ini-ma-ti va fi in pace, abia atunci sarguieste-te ca, in chip pasnic, sa-l indrepti pe cel ce te-a maniat. O lu¬crare mai buna va avea un cuvant spus cu smerenie, decat o mie pline de iutime si carteala; si astfel, cu chibzuiala, si pe altul il vei intelepti, dar si tie insuti iti vei dobandi folos.
Image Search

Rabdare, o, încă puțină răbdare!
Sus ochii, și gândul, și brațul, și pașii!
Slăvita Cetate cerească răsare,
iar cea mai frumoasă și sfântă intrare
e-aceea prin care te nalță vrăjmașii.
Răbdare în chinuri și-n lipsuri răbdare,
în zbucium, în lupte și-n dorul fierbinte!
Pe fața brăzdată de lacrimi amare
vor cerne lumină răsfrângeri de soare
din Slava ce vine… Privește nainte!
Răbdare-n viață și-n moarte răbdare!
Al tău e triumful din veacul ce vine.
Când noaptea apune, când Ziua răsare…
nu moarte-i aceea, ci viață și har e
răsplata răbdării-ndelungi și senine.
Răbdare, o, încă puțină răbdare!
Privește răsplata, să birui suspinul
și treci peste moarte cu-a vieții cântare!
Răbdare, o, încă puțină răbdare,
căci vine seninul, seninul, seninul!…
Traian Dorz
 

Free Pictures
stefania · 368 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
20 Iul 2012

EGOUL ȘI IUBIREA






Se spune că a existat odată un arbore bătrân și maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele și culorile veneau de pretutindeni și dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări din țări îndepărtate veneau să guste din ele. Ramurile sale arătau ca niște brațe vânjoase. Era minunat.
Un băiețel obișnuia să vină și să se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obișnuit cu el și a început să-l iubească. Ceea ce este mare și bătrân se poate îndrăgosti de ceea ce este mic și tânăr, cu condiția să nu fie atașat de ideea că el este mare, iar celălalt mic. Copacul nu avea această idee, așa că s-a îndrăgostit de băiat. Egoul încearcă întotdeauna să iubească ceea ce este mai mare decât el. Pentru adevărata iubire, nimic nu este însă mare sau mic. Ea îi îmbrățișează pe toți cei de care se apropie.
Așadar, copacul s-a îndrăgostit de băiețelul care venea în fiecare zi să se joace sub el. Ramurile sale erau foarte înalte, dar el și le apleca, pentru ca băiatul să le poată atinge pentru a-i mângâia florile și pentru a-i culege fructele. Iubirea este întotdeauna gata să se încline; egoul, niciodată. Dacă încerci să te apropii de un ego, acesta se va înălța și mai mult, devenind atât de rigid încât să nu-l poți atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care stă pe tronul puterii, este considerat a fi mare. Așadar, ori de câte ori venea copilul, arborele își pleca ramurile.
Când micuțul îi mângâia florile, bătrânul copac se simțea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când poate dărui ceva; egoul nu este fericit decât atunci când poate lua ceva de la altcineva.
Băiatul a crescut. Uneori, dormea în poala copacului, alteori îi mânca fructele, sau purta o coroană împletită din florile sale. Se simțea atunci de parcă ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac întotdeauna să te simți ca un rege, în timp ce ghimpii egoului te fac să te simți mizerabil.
Văzând cum băiatul poartă o cunună din florile sale, dansând cu ea, copacul se simțea fericit. Îl aproba cu ramurile sale; cânta în bătaia vântului. Băiatul a crescut și mai mult. A început să se cațere în copac, legănându-se pe ramurile sale. Ori de câte ori se odihnea pe ele, copacul se simțea fericit. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decât atunci când altcineva îl reconfortează...
Timpul a trecut, iar băiatul a început să fie apăsat de alte îndatoriri. Avea ambițiile lui. Trebuia să își treacă examenele, să își facă prieteni... De aceea, a început să vină din ce în ce mai rar pe la copac. Acesta îl aștepta însă cu o nerăbdare din ce în ce mai mare, strigându-i din adâncurile sufletului său: „Vino, vino. Te aștept".
Iubirea își așteaptă întotdeauna obiectul afecțiunii sale. Ea nu este altceva decât o continuă așteptare. Când băiatul nu venea, copacul se simțea trist. Singura tristețe pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea împărtăși cu altcineva, de a nu se putea dărui. Atunci când se poate dărui în totalitate, iubirea este fericită. Băiatul a crescut și mai mult, iar zilele în care trecea pe la copac au devenit din ce în ce mai rare. Toți cei care cresc în lumea ambițiilor își găsesc din ce în ce mai puțin timp pentru iubire. Băiatul a devenit ambițios și prins în afacerile sale lumești. „Ce copac? De ce ar trebui să-l vizitez?"
Într-o zi, pe când trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Ascultă! Te aștept în fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine". Băiatul i-a răspuns: „Ce poți să-mi oferi, ca să trec să te văd? Eu îmi doresc bani". Egoul este întotdeauna motivat: „Ce poți să-mi oferi pentru ca să vin la tine? Aș putea veni, dar numai dacă ai ceva de oferit. Altminteri, nu văd de ce aș face-o". Egoul are întotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezintă propria sa răsplată.
Uimit, copacul i-a spus băiatului: „Nu vei mai veni decât dacă îți voi oferi ceva? Îți ofer tot ceea ce am". Iubirea nu ține niciodată nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se dăruiește necondiționat. „Din păcate, nu am bani. Aceasta este o invenție a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem fericiți. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastră îi răcorește pe cei încălziți. Când bate vântul, dansăm și cântăm. Deși nu avem bani, păsărelele se cuibăresc pe ramurile noastre și ciripesc vesele. Dacă ne-am implica și noi în afaceri financiare, am deveni la fel de înrăiți și de nefericiți ca voi, oamenii, care sunteți nevoiți să stați prin temple și să ascultați predici despre iubire și despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, căci trăim tot timpul aceste stări. Nu, noi nu avem nevoie de bani".
Băiatul i-a spus: Atunci, de ce să vin la tine? Nu am de gând să merg decât acolo unde pot obține bani. Am nevoie de bani". Egoul cere întotdeauna bani, căci banii înseamnă putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa. Copacul s-a gândit mult, după care a spus: „Atunci, culege-mi fructele și vinde-le. În felul acesta, vei obține bani". Băiatul s-a luminat imediat la față. S-a urcat în copac și a cules toate fructele copacului, chiar și pe cele necoapte. În graba sa, i-a rupt crengile și i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simțit din nou fericit. Iubirea se bucură chiar și atunci când este lovită. Egoul nu este cu adevărat fericit nici măcar atunci când obține ceva. El nu poate simți decât nefericire.
Băiatul nu și-a dat nici măcar osteneala să-i mulțumească arborelui, dar acestuia nu-i păsa. Adevărata sa mulțumire s-a produs atunci când acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obține bani în schimbul lor. Băiatul nu s-a mai întors multă vreme. Acum avea bani și era foarte ocupat să obțină cu ajutorul lor încă și mai mulți bani. A uitat cu totul de copac, și astfel au trecut anii. Copacul era trist. Tânjea după întoarcerea băiatului, la fel ca o mamă cu sânii plini de lapte, dar care și-a pierdut copilul. Întreaga sa ființă tânjește după copilul pierdut, pentru a-l strânge la piept și a se ușura. Cam la fel tânjea și copacul nostru. Întreaga sa ființă era în agonie.
După mulți ani, băiatul, devenit între timp adult, s-a întors la copac. Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino și îmbrățișează-mă". Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu prostiile. Făceam asemenea lucruri pe vremea când eram un copil fără minte". Egoul consideră iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilărească. Copacul a insistat: „Vino, mângâie-mi crengile. Dansează cu mine".
Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu flecăreala asta stupidă! Acum doresc să-mi construiesc o casă. Îmi poți oferi o casă?" Copacul a exclamat: „O casă? Bine, dar eu trăiesc fără să stau într-o casă". Singurii care trăiesc în case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi trăiesc liber, în natură. Cât despre oameni, cu cât casa în care trăiesc este mai mare, cu atât mai mici par în interiorul ei.
„Noi nu trăim în case, dar uite ce îți propun: îmi poți tăia crengile, pentru a-ți construi o casă cu ajutorul lor". Fără să mai piardă timpul, bărbatul a luat un topor și i-a tăiat crengile copacului. Din acesta a rămas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericită chiar și atunci când îi sunt tăiate membrele de către cel iubit. Iubirea nu știe decât să dăruiască. Ea este întotdeauna pregătită să se ofere în întregime. Bărbatul a plecat, fără să-și mai dea osteneala să arunce în urmă măcar o privire. Și-a construit casa visată, iar anii au trecut din nou.
Copacul, devenit acum un simplu trunchi fără crengi, a continuat să-l aștepte. Ar fi vrut să îl strige, dar nu mai avea ramuri și frunze care să poată cânta în bătaia vântului. Vânturile continuau să bată, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul său a reușit să rostească o ultimă chemare: „Vino, vino, iubitul meu".
Timpul a trecut, iar bărbatul a îmbătrânit. Odată, se afla prin apropiere, așa că a venit și s-a așezat sub copac. Acesta l-a întrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit după foarte, foarte mult timp". Bătrânul i-a răspuns: „Ce poți face pentru mine? Aș vrea să ajung într-o țară îndepărtată, să câștig și mai mulți bani. Pentru asta, am nevoie de o barcă". Fericit, copacul i-a spus: „Taie-mi trunchiul și fă-ți o barcă din el.. Aș fi extrem de fericit să devin barca ta și să te ajut să mergi astfel în țara aceea îndepărtată, pentru a câștiga mai mulți bani. Dar, te rog, ai grijă de tine și întoarce-te cât mai repede. Voi aștepta de-a pururi întoarcerea ta".
Omul a adus un ferăstrău, a tăiat trunchiul copacului, și-a făcut o barcă din el și a plecat. Acum, din copac nu a mai rămas decât rădăcina, dar el a continuat să aștepte cu răbdare întoarcerea celui iubit. A așteptat mereu și mereu, conștient însă că nu mai avea nimic de oferit. Poate că bărbatul nu se va mai întoarce niciodată. Egoul nu se duce decât acolo unde are ceva de câștigat.
Odată, m-am așezat lângă ciot. Acesta mi-a șoptit: „Am un prieten care a plecat departe și nu s-a mai întors. Mă tem să nu se fi înecat, sau să nu se fi rătăcit. Poate că s-a pierdut în țara aceea îndepărtată. Poate că nici măcar nu mai este în viață. O, cât mi-aș dori să aflu vești de la el! Mă apropii de sfârșitul vieții, așa că tot ce mi-aș mai dori ar fi să aflu vești despre el. Atunci aș muri liniștit. Dar știu că nu ar mai veni nici dacă mi-ar auzi strigătul, căci nu mai am nimic să-i ofer, iar el nu înțelege decât acest limbaj".

EGOUL NU ÎNȚELEGE DECÂT LIMBAJUL ACCEPTĂRII. IUBIREA VORBEȘTE LIMBAJUL DĂRUIRII.
 
ioan alexandru david · 462 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
19 Iul 2012

BLOG LA CEAS DE SEARA !



OGLINDA

Gasim intotdeauna doar ceea ce cautam!
Ratacind pe ici, pe colo, un caine urias ajunse intr-o odaie care avea pe toti peretii oglinzi imense.
Astfel, se vazu dintr-o data inconjurat de caini. Se infurie, incepu sa scrasneasca din dinti si sa maraie. Fireste, si cainii din oglinda facura la fel, descoperindu- si coltii fiorosi.Cainele nostru incepu sa se invarta vertiginos intr-o parte si in alta pentru a se apara de atacatori, dupa care - latrand cu furie - se arunca asupra unuia dintre presupusii sai adversari. In urma puternicei izbituri in oglinda, cazu la pamant fara suf1are si plin de sange.
Daca ar fi dat din coada prieteneste o singura data, toti cainii din oglinda ar fi raspuns in acelasi fel. Si intalnirea lor ar fi fost o sarbatoare!!



Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Egoisti si rai. Egoismul este in in floare acolo. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:
- Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul. Peste tot domnește cinstea, bunatatea, dragostea, milostenia.
Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si, pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:
- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?
- Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere.
PENTRU CA, VEZI TU, OAMENII NU SUNT ALTCEVA DECAT CEEA CE STIM NOI SA GASIM IN EI.


 
daniela · 468 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
19 Iul 2012

CUVANT DE FOLOS !

TREI LUCRURI TE VOR ÎNSOȚI PRIN VIAȚA ACEASTA ÎNSPRE CEA VIITOARE:
• O MINTE DUPĂ VOIA LUI DUMNEZEU
• O INIMĂ CINSTITĂ
• UN SUFLET SMERIT



FIE CA BUNUL DUMNEZEU SĂ VĂ ÎNVREDNICEASCĂ SĂ DOBÂNDIȚI TOATE ACESTEA ȘI SĂ VĂ FIE DE MARE FOLOS SPRE MÂNTUIRE!
 


Oamenii au căzut în necredință fiindcă nu se roagă



Oamenii au căzut în necredință fiindcă s-au lipsit cu totul de duhul rugăciunii sau fiindcă nu-l au și nu l-au avut niciodată, într-un cu­vânt, pentru că nu se roagă. De aceea inima unor asemenea oameni devine câmpul în care poate lucra în voie Stăpânul lumii acesteia, diavolul. El este și stăpânul lor. Aceștia nu s-au rugat și nu se roagă Domnului să coboare asupra lor roua harului dumnezeiesc (iar de darurile Domnului au parte doar cei ce le cer).

Inimile întinate după fire, lipsite de roua însuflețitoare a Duhului Sfânt se usucă și astfel, pălite de o teribilă arșiță, cad, până la urmă, mistuite de flăcările infernale ale necredinței și ale patimilor de tot felul, diavolul neștiind să facă altceva decât să ațâțe patimile, cele care întrețin acest foc grozav; el saltă de bucurie văzând cum pier nefericitele suflete, cele răscumpărate cu sângele Domnului, al Celui ce i-a surpat puterea.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viața mea în Hristos) 

„De câte ori murmuri și te plângi de o suferință sau un necaz, pierzi o binecuvântare!” –Richard Wurmbrand–



O SĂPTĂMÂNĂ BINECUVÂNTATĂ CU MULTĂ PACE ȘI LINIȘTE SUFLETEASCĂ, PRESĂRATĂ CU SĂNĂTATE, MINTE LUMINATĂ, ARMONIE ȘI ÎNȚELEGERE ALĂTURI DE CEI DRAGI ȘI NU NUMAI!
tatiana codrut · 468 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
19 Iul 2012

Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul

In cea de-a douazecea zi a lunii lui cuptor, Biserica Ortodoxa Romana praznuieste suirea la Cer a Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, considerat in credinta populara ocrotitorul recoltelor, aducator de ploi, stapanul fulgerelor si tunetelor. Totodata, 20 iulie este motiv de bucurie pentru zecile de mii de romani care ii poarta numele, serbandu-si la aceasta data ziua onomastica.
Sfantul Ilie este considerat unul dintre cei mai importanti profeti din Vechiul Testament, ce a trait in secolul al IX – lea inainte de Hristos, fiind de origine din Tesvi, in Galaad, din tribul lui Aaron. Misiunea sa profetica a fost aceea de a-i convinge pe israelieni sa nu se mai inchine idolilor si sa se intoarca la credinta intr-un singur Dumnezeu.
Pe vremea regelui Ahab si a sotiei sale pagane, Isabela, cand majoritatea oamenilor au cazut in idolatrie, Sfantul Prooroc Ilie prevesteste o seceta groaznica ce avea sa dureze 3 ani de zile, in speranta ca poporul se va intoarce la credinta in Dumnezeu.
In acest timp, cautat de oamenii Isabelei trimisi sa-l omoare, Sfantul Ilie paraseste tinutul Israelului si se adaposteste la paraul Kerrith, aflat dincolo de Iordan, unde este hranit de corbi cu paine dimineata si carne seara. Cand paraul seaca si el, Proorocul este trimis de Dumnezeu la Sarepa din Sidon unde este gazduit de o vaduva saraca, la care savarseste minunile de a inmulti faina si undelemnul si de a-l invia pe fiul acesteia, profetind astfel invierea mortilor.
Intr-un moment de deznadejde, Proorocul Ilie ii cere lui Dumnezeu sa-i ia viata, insa un inger ii aduce paine si apa si astfel Profetul merge inca 40 de zile in pustiu pana la muntele Sinai, unde Dumnezeu ii vorbeste noaptea si i se arata intr-o adiere usoara, poruncindu-i sa se intoarca pe acelasi drum pentru a unge pe Hazael ca rege al Siriei si pe Iehu ca rege al Israelului, apoi pe Elisei ca urmas.
Dupa ce si-a indeplinit misiunea pe care i-a incredintat-o Dumnezeu, Sfantul Ilie s-a urcat la cer intr-un car de foc tras de cai, Elisei fiind singurul om care a asistat la acest misterios sfrarsit. De la acea data, Profetul Ilie mai apare in Noul Testament la “Schimbarea la fata” ce prevesteste a doua venire a Mantuitorului, crezandu-se ca el va fi premergatorul Sau de la sfarsitul veacurilor.
Obiceiuri de Sfantul Ilie
Preluand numele si data sarbatorii crestine a Sfantul Prooroc Ilie, divinitatea populara Sant’Ilie este zeul solar (al focului) ce provoaca tunete si traznete, aduce grindina si hotaraste cand ploua si cand nu. Odata cu sarbatoarea lui Sant’Ilie se incheie si paparudele (practici de invocare a ploii).
Se spune ca din cer Sant’Ilie fulgera si trasneste dracii cu biciul sau de foc pentru a-i pedepsi ca l-au indemnat la pacatele savarsite pe pamant, iar cum acestia se ascund tocmai pe pamat de mania sa, Sant’Ilie trasneste naprasnic pentru a nu scapa pe niciunul dintre ei.
In ziua de Sf. Ilie femeile duc la biserica busuioc pentru a fi sfintit iar acasa il pun pe foc, crezandu-se ca cenusa lui vindeca bubele copiilor. Deasemenea se duc la biserica, pentru a fi sfintite, mere (fructele lui Sant’Ilie), despre care se spune ca abia de la aceasta data pot fi mancate. Se mai crede ca merele batute unele de altele provoaca grindina si tot in aceasta zi se dau mere de pomana pentru pomenirea mortilor.
La sate este ziua recoltarii mierii de albine, dupa ritualuri specifice, ziua cand ciobanilor le este permis pentru prima data sa coboare dupa urcarea oilor la stana, fiind totodata si prilej de organizare de targuri, iarmaroace si balciuri.
In ajunul zilei de Sf. Ilie fetele se tavalesc goale prin culturi de canepa iar daca vor visa canepa verde este semn ca se vor marita cu flacai tineri si frumosi sau barbati mai in varsta, in cazul in care viseaza canepa uscata.
Alte credinte si obiceiuri de Sf. Ilie spun ca daca in aceasta zi va tuna, fructele din livezi vor face viermi iar alunele vor seca iar cine va face treaba in aceasta zi va atrage asupra gospodariei sale ploaie, grindina si traznete.GlitterPhoto
roxana mateescu · 467 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
19 Iul 2012

Preamarite si preaminunate proorocule al lui Dumuezeu, Ilie !

Preamarite si preaminunate proorocule al lui Dumuezeu, Ilie, care ai luminat pe pamant cu viata ta ingereasca, cu ravna ta fierbinte catre Dumnezeu Atottiitorul, cu semnele si cu minunile tale, si cu marea lui Dumnezeu bunavointa fata de tine, fiind ridicat la cer cu trupul intr-un car de foc; invrednicindu-te a vorbi cu Dumnezeu pe Muntele Taborului, in timpul schimbarii Lui la fata, acum salasluind in locasurile raiului si stand in fata tronului Imparatului ceresc, auzi-ne pe noi pacatosii si nevrednicii, care in ceasul acesta stam in fata sfintei tale icoane, si cu umilinta alergam catre mijlocirea ta. Roaga-te pentru noi lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni, sa ne dea noua duhul pocaintei, al izbavirii de pacate si cu atotputernica Sa bunavointa sa ne ajute sa ne departam din calea pacatului, indrumandu-ne spre tot lucrul bun; ca sa ne intareasca in lupta impotriva poftelor si a patimilor noastre, sadind in inimile noastre duhul smereniei, al blandetii, duhul iubirii de aproapele nostru, al bunatatii, al rabdarii, al intelepciunii, al ravnei pentru cuvantul lui Dumnezeu si al izbavirii aproapelui. Nimiceste prin rugaciunile tale, proorocule, naravurile cele rele ale lumii, ce intineaza neamul crestinesc prin necinstirea credintei dreptslavitoare, fata de randuielile Sfintei Biserici, a poruncilor Domnului, prin necinstirea parintilor si a stapanitorilor ce ne stapanesc, aruncand astfel lumea in bezna necinstei, a desfraului si a pierzaniei.
Departeaza de la noi, preamarite proorocule, prin mijlocirea ta catre Domnul, dreapta manie a lui Dumnezeu; apara orasele, satele si tara noastra de seceta, de foamete, de furtuni napraznice, de cutremur, de boli si rani aducatoare de moarte, de neintelegeri intre frati, de navalirea asupra noastra a altor neamuri si de razboiul cel dintre noi. Prin rugaciunile tale, preamarite, intareste poporul nostru binecredincios si ajuta-l in toate faptele lui bune. Mijloceste, proorocule al lui Dumnezeu, pastoritilor nostri ravna fierbinte catre Dumnezeu, purtare de grija pentru mantuirea sufleteasca a pastoritilor, intelepciune in purtare si invatatura, cucernicie si tarie in ispite; judecatorilor daruieste-le nepartinire si lepadare de pofta castigurilor, dreptate si mila fata de cei obijduiti; tuturor carmuitorilor purtare de grija fata de supusi, mila si dreapta judecata, iar dreptcredinciosilor supunere si ascultare fata de carmuitori, cum si indeplinirea cu sarguinta a tuturor indatoririlor lor; ca astfel, in pace si cucernicie, sa petrecem veacul acesta. Sa ne invrednicim de impartasirea bunatatilor celor vesnice in Imparatia lui Dumnezeu si a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia I se cuvine cinste si inchinaciune, impreuna cu Tatal cel fara de inceput si cu Preasfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Free Image Hosting

Fie ca din aceasta zi sfanta, in drumul lin al vietii dumneavoastra, sa rasara mereu cate-o raza de soare care sa va aduca fericire si bucurie. Va doresc multa sanatate, sa aveti sufletul curat si toate dorintele sa vi se implineasca.
 
roxana mateescu · 757 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
19 Iul 2012

CUVANT ORTODOX

Judecata lui Solomon!

Free Pictures

Solomon era fiul lui David si, atunci cand a ajuns pe tronul regatului, fiind inca tanar, si-a pus toata nadejdea in Dumnezeu s
i s-a rugat lui:

-Nu iti cer, Doamne, nici bogatii, nici putere. Nu doresc nici victorii nenumarate peste dusmani si nici viata lunga si lipsita de griji. Tot ce indraznesc sa iti cer, Doamne, este intelepciune, sa imi pot conduce supusii cu dreptate si mila, sa pot deosebi ce este bine de ce este rau.

Dumnezeu s-a bucurat de asemenea rugaciune smerita si, printr-o minune, i-a raspuns:

-Deoarece n-ai cerut viata lunga si nici bogatie, n-ai cerut nici sufletele dusmanilor tai-iata!- Eu voi face dupa cavantul tau: iti dau inima inteleapta si priceputa, cum n-a fost nimeni inaintea ta si nici nu va mai fi altul dupa tine. Ba mai mult, iti voi da si tot ce n-ai cerut: bogatie si slava, asa incat nici un rege nu va mai fi asemenea tie; iar daca vei merge pe drumul Meu si vei respecta legile Mele si poruncile Mele vei avea si zile multe.
Upload Pictures


Spune-mi mie Doamne, Dumnezeul meu
De ce nu-mi îngădui suspinul meu greu?
Ochii-mi lăcrimează și-s îndurerat
Eu cum voi răspunde pentru-al meu păcat?
Ah, Te rog Iisuse, Dumnezeul meu
Ai milă de mine, ia-mă-n brațul Tău
Când la judecată, Tu vei judeca
După-a mele fapte nu mă condamna
O, suflete dragă, multe ți-am iertat,
Pentru a tale fapte,viața,Eu ți-am dat!
Plânge și te roagă și fă voia Mea,
Și-apoi, Eu cu milă te voi judeca!
Sa aveti o saptamana frumoasa,multa sanatate si multe bucurii!
 

Intruparea Fiului



Intruparea Fiului nu trebuie inteleasa in sensul unei necesitati absolute, ca si cum Dumnezeu n-ar fi putut gasi sau n-ar fi existat pentru El si alt mijloc de mantuire a omenirii cazute in pacat. Dumnezeu ar fi putut mantui pe om si in alt mod, insa El a ales intruparea Fiului Sau ca fiind modul cel mai potrivit pentru, vindecarea neputintei noastre. Si printr-un singur cuvant Dumnezeu ar fi putut mantui pe om, manifestandu-Si puterea Sa, dar n-ar fi fost intru totul folositor pentru om, caci deprins a pacatui, el ar fi putut, cadea din nou, si asa el ar fi trebuit din nou sa fie mantuit, iar pacatul nu ar fi fost niciodata invins.



Scopul intruparii Fiului lui Dumnezeu este ridicarea omului cazut, adica mantuirea lui, dupa cum marturiseste Biserica in Simbolul de credinta (niceoconstantinopolitan): "Care pentru noi oamenii si a noastra mantuire" (art. III).



De ce S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu si nu o alta Persoana a Sfintei Treimi, Sfanta Scriptura nu ne spune nimic. Este o taina a lui Dumnezeu. Sfantul apostol Pavel, spune: "Taina cea din veci ascunsa neamurilor, iar acum descoperita sfintilor Sai, ca­rora a voit Dumnezeu sa le arate care este bogatia slavei acestei taine intre neamuri, adica Hristos cel dintre voi" (Col., 1, 26-27). Sfintii parinti, spun ca intruparea Fiului este cea mai potrivita atat cu insusirile personale ale Fiului, cat si cu aspectele esen­tiale ale mantuirii."Fiind Fiul lui Dumnezeu, S-a facut Fiul omului, intrupandu-Se din Sfanta Fecioara, iar prin aceasta nu S-a indepartat de insusirea Sa de Fiu".



Mantuirea fiind o refacere in har a lumii, era potrivit ca aceasta sa se faca prin Acela prin care s-au facut toate (Ioan, 1,3; Evr., 2, 10).



Sfanta Scriptura ne da marturii clare despre participarea tuturor Persoanelor Sfintei Treimi la mantuirea omului: "Tatal trimite in lume pe Fiul la plinirea vremii" (Gal., 4, 4), din iubire fata de ea : "Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan, 3, 16 si 17). La intrupare, Duhul Sfant Se pogoara peste Sfanta Fecioara, umbrita de pute­rea Tatalui (Luca, 1, 35).



Aceasta impreuna lucrare a Tatalui si a Duhului Sfant cu Fiul inainte de intrupare, la intruparea Sa si, dupa aceasta, in opera de rascumparare se explica prin acea impreuna-petrecere, intrepatrunderea fiecarei Persoane in celelalte doua, si a celorlalte doua in una, in chip neamestecat: Tatal in Fiul si Duhul Sfant, Fiul in Tatal si in Duhul Sfant, Duhul Sfant in Tatal si in Fiul - actiune care poarta numele de "perihoreza". Avand identitate de fiinta, Persoanele Sfintei Treimi nici nu pot fi concepute altfel decat ca locuind una in alta.



Fiul lui Dumnezeu vine in lume, intrupandu-Se si facandu-Se om adevarat dar fara pacat "la plinirea vremii" (Gal., 4, 4). Dumnezeu putea trimite in lume pe Fiul Sau, iar Fiul Sau putea sa Se intrupeze si sa mantuiasca pe om indata dupa cadere. Dar aceasta ar fi insemnat ca omul sa fie mantuit in afara de vointa lui, ceea ce nu voieste Dumnezeu. Omul a cazut in pacat prin propria sa vointa si libertate, de aceea el nu putea fi mantuit decat tot in libertate si voind el insusi mantuirea. Dar ca sa ajunga aici, trebuia sa treaca un timp, pentru ca sa se indeplineasca anumite conditii :



1) Era necesar ca oamenii sa cunoasca din proprie experienta si sa se convinga pe deplin de gravitatea pacatului si a urmarilor lui, ca si de neputinta lor de a se elibera din robia pacatului numai prin propriile lor puteri. Astfel, trebuia ca ei sa simta necesitatea ajutorului dumnezeiesc si sa doreasca cu ardoare acest ajutor.



2) Trebuia ca ratacirea religioasa si decaderea morala sa atinga culmea pentru ca raul sa poata fi desfiintat din radacina si odata pentru totdeauna.



3) Venirea Mantuitorului, timpul, locul si imprejurarile in care Se va arata El, trebuia sa fie cat mai bine cunoscute si de cat mai multi, ca mantuirea sa fie cunoscuta si simtita ca bun al intregii omeniri.



4) Omenirea trebuia sa faca si ea un progres printr-un lung sir de pregatiri, iar acest progres a dus si s-a concretizat in acel "fie!" al Sfintei Fecioare Maria (Luca, 1, 38), prin a carei curatie si sfintenie, Cuvantul lui Dumnezeu sa poata fi primit in randul oamenilor.
oancea rodica · 401 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
18 Iul 2012

PICUR DE LINISTE !




ALEGE SĂ IUBEȘTI ȘI NU SĂ URĂȘTI...
ALEGE SĂ ZÂMBEȘTI ȘI NU SĂ TE ÎNCRUNȚI...
ALEGE SĂ ZIDEȘTI ȘI NU SĂ DĂRÂMI...
ALEGE SĂ PERSEVEREZI ȘI NU SĂ RENUNȚI...
ALEGE SĂ LAUZI ȘI NU SĂ BÂRFEȘTI...
ALEGE SĂ VINDECI ȘI NU SĂ RĂNEȘTI...
ALEGE SĂ OFERI ȘI NU SĂ IEI...
ALEGE SĂ ACȚIONEZI ȘI NU SĂ AMÂNI...
ALEGE SĂ IERȚI ȘI NU SĂ TE RĂZBUNI...
ALEGE SĂ TE ROGI ȘI NU SĂ DISPERI....



BUNUL DUMNEZEU SĂ VĂ CĂLĂUZEASCĂ PAȘII ȘI SĂ VĂ LUMINEZE MINTEA SĂ „ALEGEȚI” NUMAI ALEGERILE CARE VĂ SUNT BENEFICE ȘI DE FOLOS !
 

christian-desi-glitters-3

Te-a vindecat când te-a durut,
Te-a ridicat când ai căzut,
Când trist ai fost te-a mângâiat,
Când n-ai avut belșug ți-a dat,
Păcatul când te-a apăsăt
Iertare-n dar tot El ți-a dat,
Când nu vedeai te-a luminat,
Când nu credeai ți-a arătat cum să trăiești cu-adevărat,
Acesta e Iisus cel minunat.



O SĂPTĂMÂNĂ UȘOARĂ, PLINĂ DE BUCURII, REALIZĂRI ȘI ÎMPLINIRI, BOGATĂ ÎN PACE ȘI LINIȘTE SUFLETEASCĂ, ARMONIE, ÎNȚELEGERE ȘI ECHILIBRU ALĂTURI DE CEI DRAGI ȘI NU NUMAI !
 



ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESTI

1. Trezindu-te din somn amintește-ți, în primul rând de Dumnezeu și însenmează-te cu semnul Sfintei Cruci.
2. Nu amâna pravila rugăciunii pe care o ai, ci începe-ți cu ea ziua.
3. Pe parcursul zilei, în orice lucru, roagă-te lui Dumnezeu cu rugăciuni scurte.
4. Rugăciunile sunt aripile sunetului; sufletul prin rugăciune se face locaș al lui Dumnezeu.
5. Ca ruăciunea să fie auzită de Dumnezeu roagă-te din toată inima.
6. Nu părăsi rugăciunea atunci când vrăjmașul te împresoară cu indiferență; cel ce se nevoiește spre rugăciune, când sufletul cade în nesimțire, este mai presus decât cel ce se roagă cu lacrimi.
7. Să cunoști Noul Testament cu mintea și cu inima, studiindu-l permanent. Cele neclare să nu le tălmăcești după mintea ta ci să citești tâlcuirile sfinților părinți sau să ceri explicații de la părintele duhovnic sau de la preoți.
8. Nu uita să bei cu sete duhovnicească agheasmă pentru sfințirea sufletului și a trupului.
9. Nu uita să ungi în semnul Sf. Cruci cu ulei Sfințit de la moaște, de la icoane făcătoare de minuni, de la litie: fruntea, obrajii,urechile, inima, mâinile, picioarele și locurile bolnave, se poate să bei câte o linguriță (pe nemâncate, după ce ai primit prescura și aghiasma).
10. Salutarea Împărătesei Cerurilor: “Născătoare de Dumnezeu Fecioară …” rostește-o cât mai des sau măcar o dată în oră.
11. În timpul liber citește scrierile sfinților părinți - învățători ai vieții duhovnicești, iar dacă nu le ai, cerele cu insistență de la cei care le au.
12. În ispite și necazuri întărește-te cu Psaltirea și Paraclisul Maicii Domnului “De multe ispite fiind cuprins …”. Ea este unica noastră Apărătoare.
13. Atunci când demonii aruncă în tine săgețile sale, când se apropie păcatul de tine, cântă cântările Săptămânii Patimilor și ale Sfintei Învieri, citește Canonul și Acatistul Preadulcelui Iisus Hristos și Domnul va surpa legăturile întunericului care te-au înfășurat. Strigă către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și către Îngerul Păzitor. Rostește cât mai des “Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-Te….”.
14. Dacă nu poti nici cânta, nici citi, în clipele luptei, pomenește numele lui Iisus, stai neclintit lângă Crucea Lui și te vei tămădui prin lacrimile tale. Chiar și de nu înțelegi înțelesul cuvintelor rugăciunii lui Iisus, repetându-le necontenit,dracii înțeleg și vor fugi.
15. Omul care își începe viața duhovnicească trebuie să știe că este bolnav, mintea lui se află în rătăcire, voința e mai mult plecată spre rău decât spre bine, inima se află în afara curățeniei din pricina fierberii patimilor, de aceea la începutul vieții duhovnicești totul trebuie să fie orientat spre dobândirea sănătății duhovnicești dimpreună cu smerenia.
16. Postul ne aduce la porțile raiului, iar milostenia le deschide.
17. Când e post, postește, însă trebuie să știi că lui Dumnezeu îi este plăcută nu numai abținerea pântecelui, ci și abținerea urechilor, a ochilor, a limbii, precum și abținerea inimii de la patimi.
18. Viața duhovnicească este un necontenit și neobosit război cu dușmanii mântuirii sufletului. Niciodată să nu dormi sufletește, duhul să-ți fie întotdeauna treaz, și cheamă neîncetat în orice luptă pe Mântuitorul tău, pe Maica Domnului și pe îngerul păzitor.
19. Teme-te să te învoiești la păcat și să te împreunezi cu gândurile păcătoase pe care ți le șoptește vrăjmașul, să știi: aceste fapte sunt păcătoase.
20. Amintește-ți că neglijența pentru mântuirea sufletului duce la pierzanie.
21. Cere neîncetat de la Domnul: “Frica Ta sădește-o în inima mea”. O, cât este de fericit cel ce are în inima sa frica de Dumnezeu.
22. Dăruiește-ți, fără de rezerve, întreaga ta inimă și vei simți raiul pe pământ.
23. Credința ta se va întări de la permanenta pocăința și rugăciune, precum și de la comunicarea cu oamenii ce au credință adâncă în Domnul.
24. Ca Dumnezeu să audă și să primească cererile tale, roagă-te pentru vrăjmașii tăi, dorindu-le binele, fără a-i chema pe nume: “Doamne, Tu ne-ai dat poruncă să ne rugăm pentru vrăjmașii noștri, Tu îi știi pe ei, eu nu-i știu, dăruiește-le lor credință adevărată, dragoste nefățarnică, viață după poruncile Tale, smerenie, răbdare, blândețe, înțelepciune, bună cugetare, rugăciunea inimii, luare aminte la rugăciune, dragoste pentru citirea Sfintei Scripturi și ale scrierilor sfinților părinți, agonisirea Sfântului Duh. Binecuvinteză-i pe ei cu pace și dragoste, iar dacă este cu neputință ca cei înrăiți să se întoarcă, pune hotar răutății lor și apără-i de vrăjmași pe aleșii Tăi”.
25. Întotdeauna caută neobosit faptele milosteniei și ale dragostei compătimitoare. Fără aceste fapte nu putem plăcea lui Dumnezeu. Fii ca un soare pentru toți, mila e mai presus de orice jertfă.
26. Fără o necesitate deosebită, nu merge nicăieri, iar stând acasă nu fi plin de griji. Tendința de îmbogățire, grija de multe sunt momelile vrăjmașului vremurilor în care trăim.
27. Cât mai puțin vorbește și râzi, nu fi curios și interesat de deșertăciuni.
28. Nu te afla niciodată fără de lucru, cinstește duminicile și sărbătorile bisericeștii făcând fapte bune și citind Sfânta Scriptură.
29. Să îndrăgești sfânta singurătate.
30. Toate ocările să le rabzi, mai întâi, prin tăcere, apoi prin autoînvinuire, și după aceea prin rugăciune pentru cei ce te obijduiesc.
31. Smerenia biruie toți dracii, iar răbdarea învinge patimile sufletești și trupești. Cerând prin rugăciune smerenie, noi rugăm, de fapt, ca Dumnezeu să încuviințeze ca un om oarecare să ne insulte. Smerenia și dragostea pentru dușmani nu vor veni de la sine. Ele trebuie dobândite, răbdând corect insultele și defăimările.
32. La rugăciune, afară de Dumnezeu, nimănui să nu-i arăți lacrimi de umilință și râvna ta pentru mântuire.
33. Pe preotul ortodox să-l consideri înger, Binevestitor trimis să te bucure și să-ți aducă mântuire.
34. În relațiile cu oamenii comportă-te precum cu moștenitorii Măreței Împărății, dar și cu teamă ca de foc. Amintește-ți de cuvintele Mântuitorului că orice lucru pe care îl faci aproapelui, îl faci pentru El Însuși. În aproapele nostru se află mântuirea sau pierzania noastră.
35. Toate le iartă tuturor și compătimește-i pe toți în suferințele lor.
36. Nu-ți uita aproapele.
37. În cel ce caută aici odihnă nu se află Duhul lui Dumnezeu, el nu are dragoste către Dumnezeu și către aproapele său.
38. Tristețea și neliniștea vin de la puținătatea rugăciunii.
39. În orice loc și în orice vreme cheamă-l în ajutor pe îngerul tău păzitor.
40. Grijește-te necontenit de plânsul inimii pentru păcatele tale. Când le mărturisi și te vei împărtăși cu Sfintele Taine bucură-te încetișor de slobozirea de ele.
41. Cunoaște-ți propriile păcate, iar de cele străine cu străduință să te ferești. Nu te omorî prin osândirea altora, cel ce osândește este antihrist.
42. În ce păcat ai osândit pe aproapele tău în acela vei cădea și tu.
43. Să nu gândești despre nimeni de rău, ca să nu devii și tu rău.
44. În fiecare seară mărturisește-I lui Dumnezeu toate faptele, cuvintele și gândurile păcătoase care s-au întâmplat în timpul zilei.
45. Înainte de somn, roagă-te cu lacrimi și cu metanii și împacă-te cu toți din toată inima.
46. Nu se cuvine să-ți povestești visurile altora și singur nu le crede. Nu o dată vrăjmașul a ademenit și a dus la pieire pe cei ce se încredeau visurilor.
47. Să adormi însemnându-te cu Sfânta Cruce și cu rugăciunea “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”.
48. Rugăciunea de noapte este mai scumpă decât cea de zi.
49. Nu pierde legătura cu părintele tău duhovnicesc, ai grijă să nu-l jignești sau să-l ofensezi, nu tăinui de el nimic.
50. Să-i mulțumești lui Dumnezeu întotdeauna și pentru toate.
51. A mulțumi in scârbe, în boli și în necazuri este mai presus decât a fi drept.
52. Plângerea lăuntrică a păcatelor este mai mântuitoare decât toate nevoințele.
53. Nu există cuvânt mai bun pre limba noastră decât: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”, “Doamne, mântuiește-mă pe mine, păcătosul”.
54. Să îndrăgești slujbele bisericești și să-ți apropii viața de Dumnezeu.
55. Obișnuiește-te întotdeauna cu trezvie să-ți urmărești simțirile exterioare. Prin ele vrăjmașul intră în suflet. Cu multă atenție ai grijă de gândurile tale.
56. Văzându-ți slăbiciunea și neputința de a face bine, amintește-ți că te mântuiește Mântuitorul tău, Domnul nostru Iisus Hristos.
57. Credința să-ți fie cetate de neclintit. Să știi că nu doarme vicleanul vrăjmaș și îți urmărește fiecare pas. Iar Dumnezeu iubește sufletul curajos care se încrede în El.
58. Cu Dumnezeu ne unesc scârbele, truda și bolile. Nu cârti și nu-ți fie frică de ele.
59. Nimeni nu s-a suit la cer, aflându-se în bunăstare și trăind căldicel.
60. Cât mai des, cu umilință și cu inimă înfrântă, mărturisește-te și te împărtășește cu Sfintele Taine ale Trupului și Sângelui Domnului Nostru Iisus Hristos. Numai prin ele trăiești.
61. Dacă ne vom pocăi, toate se vor îndrepta.
62. De nu ar fi existat taina spovedaniei și a pocăinței nimeni nu s-ar fi mântuit, iar prin ele pământul s-a umplut de sfinți.
63. În viața aceasta împărăția lui Dumnezeu vine atunci când ne mărturisim păcatele duhovnicului.
64. Niciodată să nu uiți că moartea ne poate răpi în orice clipă, nu uita că în curând va fi Judecata și răsplata. Ține minte că întotdeauna te afli în preajma Lui Dumnezeu și sub Ochiul Lui Atotvăzător.
65. Adu-ti aminte de cele ce a gătit Domnul celor ce-L iubesc pe El și îndeplinesc poruncile Lui.
66. Nu uita că pentru fiecare oră din această viață va trebui să răspundem în ziua Judecății.
67. Nu te încrede pornirilor, fie ele și bune, până nu vei primi binecuvântarea unui duhovnic înțelept. Nu da crezare inimii, controlează-te citind scrierile sfinților părinți ortodocși.
68. E nevoie să te desparți de vrăjmașul din tine: ferește-te de ceea ce dorește vrăjmașul tău.
69. Biserica este raiul pe pământ. Fericit este cel ce o cercetează cât mai des.

Citește acest Abecedar cel puțin o dată în săptămână.

 

RUGACIUNI ,CATRE MAICA DOMNULUI
 Image

Stăpâna mea preabinecuvântată, folositoarea neamului omenesc, scăparea și mântuirea celor ce aleargă la tine ! Știu cu adevărat că am greșit mult și te-am mâniat pe tine, preamilostivă Doamnă, și pe Preabunul Dumnezeu, Care S-a născut cu trup din tine. Am înainte multe chipuri ale celor care, mai înainte de mine, au mâniat bună îndurare a Lui : pe vameși, pe desfrânate și pe ceilalți păcătoși, cărora pentru pocăința și mărturisirea lor, li s-a dat iertare de păcate. deci, punând înaintea sufletului meu cel păcătos acele chipuri, care s-au umilit și uitându-mă la bogata milostivire a lui Dumnezeu, pe care au primit-o, am îndrăznit, și eu, ticălosul, să alerg cu pocăință la milostivirea ta cea bună, o , preamilostivă Stăpână. Dă-mi mână de ajutor și cere de la Fiul Tău, și Dumnezeu, iertarea păcatelor mele celor grele. Cred și mărturisesc că Fiul Tău, pe care L-ai născut, este cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Judecătorul viilor și al morților, Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Cred, iară, și mărturisesc că ești cu adevărat Născătoare de Dumnezeu. Așijderea, ești izvorul milostivirii, mângâierea celor ce plâng, căutarea celor pierduți, neîncetată și puternică mijlocitoare către Dânsul, mult iubitoare a nemului creștinesc și chezășuirea pocăinței mele. Căci, cu adevărat oamenii n-au alt ajutor și acoperământ, afară de tine, Preamilostivă Doamnă. Nimeni din cei ce au nădăjduit spre tine nu s-a rușinat și prin tine îmblânzind pe Dumnezeu, nimeni nu rămâne părăsit. Pentru aceasta rog bunătatea ta cea nemăsurată, deschide ușile milostivirii tale mie, celui ce am rătăcit și am căzut în noroiul adâncului. Nu te scârbi de mine întinatul. Nu trece cu vederea rugăciunea mea , a păcătosului. Nu mă lăsa pe mine, ticălosul, pe care m-a dus la pierzare răul vrăjmaș. Ci îmblânzește spre mine pe Milostivul Dumnezeu, Care S-a născut din tine, ca să-mi ierte păcatele mele cele mari și să mă izbăvească din pierzania mea. Ca și eu, cu toți cei ce au dobândit iertarea, să cânt și să măresc nemăsurata milostivire a lui Dumnezeu , Celui născut din tine și neînfruntată ta folosință pentru mine, în viața aceasta și în sfârșitul veacului.Amin
 Image

Atotbuna Stapana, Sfanta Maica a Lui Dumnezeu, nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu, dar, fiind Maica Milostiva a Dumnezeului Cel Milostiv, spune numai un cuvant si se va tamadui sufletul meu si trupul meu slabit se va intari! Tu ai putere si tarie in cuvant, Stapana Doamna, si prin datatoarea de bucurie, preacinstita icoana a Ta, mantuieste-i pe cei care cu fierbinteala cer Mila Ta. Slobozeste-i din toate durerile pe cei care alearga la Tine, din toate necazurile scapa turma Ta, care cere de la Tine mijlocirea Ta. Ajuta-ma sa am biruinta in lupta cu cel rau si roaga-Te Lui Dumnezeu pentru mine, ca multumindu-Ti sa maresc NumeleTau Cel Minunat intotdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!
 
stela · 636 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
18 Iul 2012

Evocare par. Teofil Badoi - doi ani de la mutarea la Domnul

Ma aflam la Mânastirea Sâmbata de Sus. Pentru că Părintele Teofil Pârâian, duhovnicul Sâmbetei, pentru care venisem, era plecat pentru puțin timp, am urcat spre lacul din spatele mănăstirii. ­Acolo am văzut un grup de monahi odihnindu-se. Între ei, parcă protejat de ceilalți, stătea un călugăr vârstnic, micuț de statură, cu barba rară și părul alb. ­Curios din fire și cu chef de vorbă, m-am apro­piat de ei. „Doamne-aju­tă, de unde sunteți veniți, părinților?”. „Doamne-ajută, de la Mânăstirea Slănic din Argeș” – zice unul tânăr dintre ei.

„Știu pe cineva acolo”, spun eu, „pe Părintele Teofil Bădoi”. Dintr‑o dată monahul cel vârstnic ridică capul spre mine și spune foarte serios: „Cine?! Hoțul ăla, nenorocitul, a fugit din mânăstire, nu mai e la noi!”. L‑am privit uimit și oarecum speriat că Părintele știut de mine din cărți are așa faimă rea în Slănic! Ceilalți râdeau pe înfundate. Unul dintre ei se trage lângă mine și, văzându-mă dezorientat, spune discret, zâmbind: „Dânsul e Părintele Teofil Bădoi, starețul de la Slănic!!!”.

Părintele Teofil Bădoi s-a născut la 11 septembrie 1925. A intrat în mânăstire la 20 februarie 1944 și a fost tuns în monahism la 30 martie 1947. În același an a fost făcut ierodiacon, la 14 iulie. În anul 1968 a fost hirotonit ieromonah, după ce a trecut prin școala suferinței – cei șapte ani cât a fost dat afară din mânăstire în urma diabolicului decret 410 din 1959.

Tot articolul -
glykys · 196 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
18 Iul 2012

Parintele Teofil despre Sfanta Liturghie

Noi considerăm Sfânta Liturghie ca împărăția lui Dumnezeu pe pământ în înțelesul că la începutul ei se spun cuvintele: "Binecuvântată este împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor". Deci avem în vedere că în fața noastră se desfășoară împărăția lui Dumnezeu, avem în vedere faptul că se face aici pe pământ lucru ceresc, în "cerul cel de pe pământ", avem în vedere faptul că la Sfânta Liturghie noi îi închipuim aici pe pământ pe cei din ceruri. Cuvintele: "Noi, care pe Heruvimi cu taină închipuim și făcătoarei de viață Treimi întreit sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească de la noi să o lepădăm. Ca pe Împăratul tuturor, să-L primim pe Cel în chip nevăzut înconjurat de cetele îngerești. Aliluia, aliluia, aliluia", sunt cuvinte din care înțelegem că participând noi la Sfânta Liturghie nu mai suntem doar oameni obișnuiți, oameni păcătoși așa cum ne știm noi, ci suntem și închipuitori ai ființelor cerești care stau în apropierea lui Dumnezeu și-I aduc mărire lui Dumnezeu, îi închipuim pe Heruvimi.

Și, la Sfânta Liturghie, avem posibilitatea să spunem cuvinte îngerești: "Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul și pământul de mărirea Ta". Sunt cuvinte din cer aduse pe pământ și le spunem și noi. Avem apoi posibilitatea să-I aducem mărire lui Dumnezeu răspunzând la ecfonisele de la Sfânta Liturghie în care Îl avem în vedere pe Dumnezeu ca Cel "Căruia I se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea", ca pe Cel ce are "stăpânire, împărăție, putere și mărire", ca pe Cel ce este "bun și iubitor de oameni", ca pe Cel ce este "milostiv și iubitor de oameni", ca pe Cel ce este "Sfânt" și "sfințirea noastră" și toate acestea ni le pune în față Sfânta Biserică în Sfânta Liturghie. Și noi răspunzând la aceasta mărturisim că avem încredințarea că trebuie să-I aducem mărire lui Dumnezeu și Îi aducem mărire lui Dumnezeu după puterea noastră, fiecare dintre noi atâta cât putem noi să aducem. Din toată mărirea lui Dumnezeu Îi aducem atât cât putem noi să-I aducem și gândul acesta că Dumnezeu e bun și milostiv și iubitor de oameni, că e sfânt, că e sfințirea noastră trebuie să ne dea dorința ca să fim preamăritori de Dumnezeu întrucât Ortodoxia este cu preamărire adusă lui Dumnezeu.

O viață ortodoxă trebuie să fie o viață care prelungește Sfânta Liturghie în viața socială, în viața de toate zilele, în înțelesul că la Sfânta Liturghie se spune: "Cu pace să ieșim" și credincioșii răspund: "Întru numele Domnului", ceea ce înseamnă că și după Liturghie trebuie să fie o Liturghie, adică o slujbă de preamărire a lui Dumnezeu și o slujbă de transformare a naturii, de transformare a vieții noastre, de transformare a simțirii noastre, de transformare a ființei noastre spre bine. Dacă trăim liturgic în viața socială, dacă ne silim să trăim liturgic, atunci și Sfânta Liturghie o trăim la măsurile la care trebuie s-o trăim, iar dacă considerăm Liturghia desprinsă cumva de viața socială și desprinsă de celelalte slujbe și neglijăm slujbele Bisericii și vrem să prețuim numai Sfânta Liturghie, nu suntem în Ortodoxie pentru că Ortodoxia impune o viață în care să se desfășoare Sfânta Liturghie la măsurile la care poate fi desfășurată în conștiința noastră.



Tot articolul aici:

glykys · 255 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
18 Iul 2012

Dacă Dumnezeu ne învață smerenia, de ce își dorește așa de mult să-L lăudăm?

( o opinie scrisa in ortodoxia tinerilor de Claudiu )

tatiana codrut · 269 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
17 Iul 2012

Pot fi un baiat si o fata doar buni prieteni, fara implicatii sentimentale?



Subiectul dragostei a fost examinat de filozofi, infrumusetat de poeti si inaltat
de muzicieni de-a lungul secolelor. Dar suntem noi acum mult mai lamuriti decat am fost? Am priceput noi intr-adevar esenta a ceea ce inseamna sa iubesti? Dragostea este cea care ne face viata mai frumoasa,cea care ne imbunatateste starea de spirit. In continuare va prezentam cateva subiecte legate de iubire, viata de cuplu, prima iubire, etape prin care trebuie sa treaca orice relatie de dragoste.

Pot fi un baiat si o fata doar buni prieteni, fara implicatii sentimentale? Multi sunt de parere ca nu ai cum sa separiprietenia de sentimente. La intrebarea "Poti avea o relatie de prietenie care sa nu implice sentimente?"putem raspunde, ca intr-o relatie pot sa nu existe sentimente fata de celalalt dar aceea nu este o relatie de prietenie ci una de amicitie. Exista o imensa diferenta intre amicitie si prietenie. Intr-o relatie de prietenie este imposibil sa nu fie incluse si sentimente si cel mai banal si inevitabil ar fi acela de simpatie fata de prietenul sau prietena ta.Prietenia este cea mai importanta intr-o relatie. Si e bine sa invatam sa ne facem prieteni de sex opus inainte de a incepe o relatie: sa studiezi sa vezi care sunt particularitatile lor si apoi sa stii la ce sa te astepti, sau sa stii cand ai gasit ceea ce cautai. Nu cred ca exista casatorie fericita, daca cei doi parteneri nu sunt in primul rand prieteni de nadejde, ci doar iubiti. Dupa ce dragostea pasionala se stinge ramane prietenia.In orice prietenie/amicitie/relatie cei doi sunt legati prin ceva. Acel ceva poate varia de la facutul temelor pentru elevi pana la parteneri de afacere, un grad de rudenie, etc. Exista un ceva pe nume "sexualitate". Sexualitatea si tot ce tine de ea (sentimente, trairi, etc.) se manifesta (sau asa ar trebui sa fie) doar intr-o relatie de casatorie sau in vederea casatoriei in mod exclusiv. Toate celelalte relatii implica orice altceva numaisexualitate nu. De amintit ca intre toate relatiile unei persoane exista o ierarhie bine stabilita. Daca oricare doua relatii sunt clar detasate atunci nu vor fi conflicte.Un cuplu pentru a avea o relatie reusita trebuie sa conteze unul pe altul in momentele cheie, sa se asculte unul pe altul, sa se stimuleze unul pe altul, sa isi respecte promisiunile facute unul fata de altul. Sa isi mentina amandoi mediul intim de care au nevoie, fara a da buzna in viata celuilalt, pentru ca exact acest

mediu personal ii face sa se simta liberi in casnicie. Sa isi continue viata pe care o aveau inainte decasatorie,fara sa intervina asupra celuilalt cu forta, ci doar daca este "invitat". Trebuie sa se distreze, sa discute, sa isi largeasca
orizonturile intelectual cu tot ce e mai nou. Sa nu uite niciodata sa rada si sa incerce sa treaca peste orice impas cu simtul umorului, fara a se ingrijora fara motive.Daca vor fi
buni prieteni,buni colaboratori, sprijin de nadejde la nevoie si mai ales daca isi vor intelege nevoia de spatiu, aceasta relatie poate merge departe, dar daca se vor lasa atrasi de o viata simpla, fara idealuri si supusa unui regim limitativ, relatia va muri fara indoiala.Intr-un cuplu trebuie sa invete amandoi sa treaca cu vederea piedicile care ii tin in loc si sa urmareasca telul, nu modul de a ajunge acolo. Sa se sprijine reciproc tot timpul, sa invete lectia altruismului, uitand de dorintele personale pentru binele celuilalt. Trebuie sa-si respecte reciproc libertatea, spatiul, timpul liber, mediul de cunostinte, sa invete sa se descurce fiecare si independent, fara a se sufoca prea mult unul pe celalalt. Toate acestea reprezinta cheia succesului pentru un cuplu.



daniela · 505 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
17 Iul 2012

Confuzia intre dragoste si pasiune…

As vrea sa spun ca stiu ce este iubirea. Am incercat sa-i dau definitii peste definitii, am incercat sa-mi confirm ca ceea ce simt este iubire, am incercat sa caut un motiv pentru care iubesc. Am vrut sa-mi dau seama de ce iubesc. Pana azi dimineata… cand,am avut o mica reflexie interioara.De ce iti trebuie un motiv ca sa iubesti? Cand iubesti, nu iti mai pui atatea intrebari, nu mai cauti atatea raspunsuri. Pur si simplu iubesti… Asa sa fie? Oare nu este dragoste ceea ce simt? Sa fie doar pasiunea fiecarui inceput? Sau faptul ca am fost atat de dezamagita in iubire incat nu mai cred in basmele cu suflete pereche si dragoste intru trup si suflet? Intrebata ce este dragostea, as putea da o definitie mai ampla decat cea din dictionar. Ma limitez la a spune ca dragostea este o stare psihica si fizica in care trupul si sufletul, fara frictiuni sau alte neajunsuri intre ele,colaboreaza in mod armonios,...sau ca,sunt perechea perfecta.Spiritul e impacat cu sine si trupul de asemeni. Amandoua isi sunt de ajuns lor insile. Dragostea adevarata vine poate o singura data in viata si seamana cu extazul. Eu am facut de foarte multe ori confuzia intre dragoste si pasiune… Ceata inca persista in jurul meu… Avand pasiune in viata mea, mi-am dorit dragoste. Atunci cand am avut dragoste, tanjeam si dupa pasiune.. Ideal ar fi sa le avem pe amandoua pentru ca nu ne sunt suficiente una fara cealalta. Of...femeile astea! Asa ar spune multi,dar...uneori,realitatea chiar depaseste granitele firescului,logicii si rationalitatii! Teoretic, le poti avea pe amandoua,si dorinta si pasiunea. Practic, la fel… Dar cati, intr-o viata de om, se bucura cu adevarat de asa ceva?


Cred ca pasiunea este o sclipire de moment. Este atractia pe care o simtim fata de o persoana la un moment dat, este sinonimul sentimentului unamim denumit “dragoste la prima vedere”.Relatiile ce se bazeaza doar pe atractia involuntara de cele mai multe ori esueaza pentru ca mizeaza doar pe intuitie si aparente si acestea, in unele cazuri, nu sunt tocmai cele corecte. Atunci cand descoperi ca persoana de langa tine nu este cea de la inceput, cand vezi de fapt cum este in realitate, cu defecte si calitati pe care nu credeai ca le are, lumea intreaga se rastoarna cu susul in jos. Este un risc pe care ti-l asumi. Poti fi dezamagita sau nu…

Pe de alta parte, daca vorbim de dragoste in adevaratul inteles al cuvantului, timpul constituie in acest caz proba de foc. Nu iti dai seama dupa o saptamana, dupa o luna, dupa trei luni, daca este dragoste ceea ce simti. Abia dupa un timp, dupa ce cunosti mai bine persoana respectiva, o placi si dincolo de aspectul fizic.. Incepi sa o privesti cu alti ochi. Treci de faza iubirii-pasiune, in care asculti mai mult de instinctele sexuale, ajungi la un alt nivel al dragostei: dragostea platonica. Iti plac anumite lucruri la acea persoana, iti place felul in care gandeste, adori anumite gesturi pe care le face, incepi sa-i vezi si sufletul. Incepi sa o admiri, sa o apreciezi, sa o respecti. Incepe sa-ti fie draga. Abia atunci cand te afli in acest stadiu, iti dai seama daca a fost doar o sclipire de moment sau daca are sanse sa se imbogateasca cu nuante ale unei iubiri mai profunde.

Inainte de a lamuri cat mai profund acest mister,ce cuprinde dorinta,dragostea si pasiunea ar trebui sa stiu sa fac diferenta intre iubire si atractia sexuala. Am ascultat diverse opinii,referitoare la acest aspect si...iata ca,nu-s doua raspunsuri la fel. Parerile sunt impartite. Pentru unii, actul sexual in sine isi are importanta sa intr-o relatie. Aceste persoane nu concep dragostea fara erotism, cel putin nu pana la varsta a treia… Pentru altii, romantici incurabili, sexul nu este neaparat inclus intr-o relatie de dragoste. Sexul e sex, dragostea e dragoste…Pasiunea e a trupului, dragostea se refera strict la suflet si la sentimente. Pentru o alta categorie (de acesta parte a baricadei ma aflu si eu), sexul este un aspect important al iubirii, dar nu neaparat decisiv. Atata timp cat iubesti sufletul celui de langa tine, ce este rau in a-i iubi si trupul?

teiubescxf2.jpg

Dragostea este expresia unei nobile lepadari de sine si a celui mai desavarsit altruism. Nu in sensul unei depersonalizari totale, ci in ideea renuntarii la acel sambure de egoism pe care il avem in sange,inca de la nastere. Izvoarele dragostei nu tasnesc doar din nisipurile atractiei fizice, ci tasnesc si din apa vie a sufletului. Un lucru e cert: pasiunea nu e dragoste. Pasiunea fara dragoste o intalnim la tot pasul. Dragostea, in schimb, e mai mult decat pasiune. Dragostea e si pasiune… Indiferent daca am sau nu dreptate, cu totii suntem poate de acord intr-o singura privinta: fericirea absoluta in dragoste este greu de obtinut,.... Este o stare pe care pe care eu nu am gasit-o niciodata,...cel putin deocamdata.Nu mai caut,deoarece prin cautarea mea...am ignorat in nenumarate randuri,adevaratele lucruri care conteaza,si care conduc in mod sigur catre FERICIRE.Noi alergam dupa dupa fericire intima sau fericire sufleteasca, de ce sa nu le imbinam pe amandoua si sa putem avea un intreg,... aproape de Fericirea Absoluta?...sa spun asa.Deoarece...nu stim sa facem diferenta,acesta este adevarul,crudul adevar,care...ne impiedica sa vedem realitatea,suntem confuzi...si cand traim pasiune,credem ca-i dragoste,cand traim dorinta,spunem ca-i iubire,si cand e dragoste...suntem deja prea euforici,pentru a o mai deosebi de celelalte!

CE NE IMPIEDICA SA SIMTIM,SA TRAIM CU ADEVARAT??

Sa iubesti nu inseamna “a avea emotii”. A iubi inseamna: la fi blind cu
altul si a fi blind cu tine insuti la fi tolerant si ingaduitor la fi
ferm, dar nu rau la fi corect si cinstit cu tine si cu altul, dar nu
a judecala ierta pentru ca tot ce este gresit este cauzat de
suferinta si, ca urmare, totul poate fi iertat la tine si la altul la
nu repeta comportamentele care creeaza suferinta altui om sau tie
insuti la-l incuraja pe celalalt, a-l sprijini si a-l ajuta sa se
simta mai bine, sa rida, sa fie vesel si sa paseasca in viata cu
incredere si speranta.
Cind invatam sa vorbim, noi invatam sa le dam
o denumire lucrurilor din jur, sa stim ca un lucru este bun sau alt
lucru este rau, sa stim ca, daca punem mina la priza, riscam sa ne
alegem cu suferinta si daca cineva se comporta mai rece cu noi
invatam ca aceasta persoana nu ne iubeste.
Felul in care interiorizam informatia despre lume si viata
isi pune amprenta asupra comportamentului, a afectivitatii, a vietii
noastre. Fiecare om interiorizeaza conceptia despre lume in stilul
sau si constatam astfel ca, ceea ce este bun pentru unul este rau
pentru altul. Ceea ce este frumos pentru unul este urit pentru altul.
Conceptul de perfectiune nu incape in sfera exprimarii omenesti din
simplul motiv ca el este generat de felul in care am interiorizat
valorile vietii si ale lumii. Cind ii cerem altui om sa fie perfect,
noi cerem sa fie perfect din punct de vedere al valorilor pe care noi
le-am interiorizat, dar el a interiorizat cu totul diferit valorile
omenesti. Ne luptam cu programele celor pe care vrem sa-I schimbam,
afisind noi insine un program, care nu este decit subiectiv si care
ne duce, in mod evident, la suferinta mentala, emotionala, la
incapacitatea de a ne exprima iubirea fata de cei din jur, la
sentimente profunde de vinovatie si autovictimizare.
De retinut “Singura fiinta de pe lume pe care o puteti schimba si care
va genera schimbarea lumii din jurul vostru sinteti voi insiva”.Cind
urmarim defectele si lipsurile altora, noi nu ne mai iubim si nu mai
putem iubi....De ce se intimpla astfel? De
exemplu, dorinta expresa de a fi iubit devine CEVA generator de
suferinte inimaginabile. Din dorinta de a fi iubiti extragem
suferinta de a nu iubi si suferinta de a nu gasi niciodata o iubire
satisfacatoare sau un sentiment de implinire si multumire
sufleteasca.
Dorinta de a fi iubiti este cauza esentiala a faptului
ca nu iubim si nu ne iubim pe noi insine. De ce? Pentru ca atunci
cind ne vom autosugestiona sa fim iubiti, noi vom cauta la ceilalti fiecare
gest, fiecare cuvint, fiecare fapta care arata ca ei nu ne iubesc.
Pretentiile noastre vor creste continuu si acest fenomen este urmarea
faptului ca urmarind defectele si lipsurile altora, noi nu mai iubim.
Nu mai sintem buni. Nu mai sintem toleranti. Nu mai avem rabdare si
intelegere. Nu le dam celorlalti dreptul de a-si asuma
responsabilitatea alegerilor lor in viata. Vrem ca ei sa aleaga ce
vrem noi ca ei sa aleaga. Vrem sa le luam libertatea. Iar ei vor dori
sa evadeze. Ei se vor simti inlantuiti si sufocati si, de aceea, la
rindul lor, risca sa piarda capacitatea de a iubi. Relatia nu este
intimplatoare niciodata.
Cind unul se schimba in interior, se
schimba si celalalt. Paradoxul in sfera existentei omenesti este
acela ca sfirseste prin a iubi cel ce renunta la orice il face sa nu
iubeasca. Si primul lucru responsabil de lipsa noastra de iubire este
pretentia de a fi iubiti. A alege sa fii tu cel care iubeste este
primul pas catre schimbarea interiorului, a mintii si a emotiilor. Si
ce sa facem pentru a iubi? Sa incepem prin a exersa iubirea pentru
ceilalti in conditiile in care sintem in acest moment. Chiar daca
primiti sau nu un raspuns iubitor de la ceilalti, iubiti.
Ajutati pe
cineva, fie ca va spune multumesc sau nu. Dar nimeni, absolut nimeni pe lumea aceasta nu este
conceput sa nu poata iubi.
Aceasta este numai o frica omeneasca pe
care o putem depasi intelegind ca iubirea nu este o manifestare
hormonala, ci exprimarea bunatatii, a intelegerii, a rabdarii si
compasiunii pentru cei din jur. Alegeti clar: “De azi inainte vreau
sa fiu eu acela care iubeste”. Rugati-va pentru a putea iubi,faceti sport, supravegheati-va mintea si rugati-va pentru ginduri bune cind ele contin ura, suparare la adresa voastra
sau a celor din jur. Orice metoda va va ajuta sa iubiti, folositi
aceasta metoda, dar nu fara a renunta la pretentia de a fi voi cei
iubiti.Nu uitati ca in fiecare moment voi alegeti ceea ce vreti sa fiti; cind

il judecati pe altul, veti sfirsi prin a face lucrul pe care il
judecati la el. Aceasta se intimpla pentru a intelege ca ceea ce un
om face este determinat de perceptia pe care el o are asupra lumii.
Nu uitati ca niciodata nu exista cineva din afara voastra care va
incurca sa iubiti,numai voi insiva...acest lucru il recunosc si eu!
daniela · 625 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
17 Iul 2012

Adrian Cocosila : "Sa traim fara a supara "



Suparam atat pe cel apropiat, cat si pe cel indepartat. Si nu doar ca suparam, dar ne si despartim de ei in suparare. Si mai grav este ca uneori chiar asta cautam din intalnirile cu ei.

Si daca am reusit sa-i suparam, nu plecam de langa ei linistiti. Dimpotriva, plecam tulburati. Pierdem din vedere ca daca ne aflam in relatie de pace cu unii, iar cu altii suntem in cearta, nu avem nici un folos. Nu intamplator Mantuitorul ne cere sa nu aducem darul la altar, decat atunci cand suntem in pace cu toti. De ce? Pentru ca Domnul nu poate locui intr-o inima care bate si pentru a supara.

Trebuie sa ne vedem asa cum a vrut si doreste Dumnezeu sa fim: dupa chipul si asemanarea Sa. Iar a fi asemeni lui Dumnezeu inseamna a nu supara si a fi suparat. Nicio persoana din Sfanta Treime nu supara sau nu traieste in suparare fata de celelalte. Asadar, a supara pe cineva inseamna a face un lucru contrar firii, caci prin acest act nu ajungem la asemanarea cu Dumnezeu.

Sunt persoane care inainte de a se desparti de cineva, isi cereau iertare daca prin cuvantul lor sau gesturile lor au adus suparare. A nu fi in pace cu cineva, le aducea suferinta. Iar faptul ca sunt persoane lipsite de suferinta atunci cand supara, inseamna ca firea le este atat de afectata incat nu mai simt nimic.

Sa ne oprim din a supara pe cineva. Sa cerem neincetat ajutorul lui Dumnezeu pentru vindecarea de acest pacat. Sa ne lepadam de noi insine caci acesta este motivul principal pentru care suparam.

Sa nu cautam sa facem din a supara un program de viata. Trebuie sa ne oprim din a face din toxina un medicament zilnic. Iar daca nu am suparat, dar am retinut pe cei care au facut acest lucru, sa stergem cat mai repede din mintea noastra acest lucru, caci aceasta tinere de minte a raului este calea sigura prin care raul se inmulteste. Nu e cazul sa ne temem de recunoasterea caderilor, ci dimpotriva, de nerecunoasterea si repetarea lor.

Adrian Cocosila

( articol publicat pe siteul : www.crestinortodox.ro )
Admin · 377 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
16 Iul 2012

RAUTATI SI LUCRURI BUNE IN " SCRIERILE " NOASTRE !

mirela.t's Avatar
mirela.t mirela.t is offline
Senior Member
 
Data
înregistrării: 06.04.2011
Locație: OCA / USA
Mesaje: 745
Implicit

Citat:
În prealabil postat de glykys Vezi mesajul
Zaharia 2009 era ironic, fireste... Cea mai simpla definitie a ironiei este afirmarea unui lucru prin contrariul sau. Vad ca pana si Apophis l-a luat in serios :).
Of, de aia e bine sa ne vedem fata catre fata, nu ar mai fi atatea neintelegeri si polemici.
In cazuri din astea este indicata folosirea emoticoanelor, ptr a nu lasa loc dubiilor de interpretare. Spor la intalniri ! :)

PS: nu Zaharia ma ingrijoreaza, ci altii; de asta am scris negru pe alb, ca sa ia aminte aceia mai necopti.

PPS: bineînțeles, nu trebuie nici făcut abuz de folosirea emoticoanelor, adică sa nu fie aruncate așa hodoronc-tronc peste tot.

CALIFICATIV : 



IATA SI O POSTARE DEMNA DE REMARCAT , CE MERITA FELICITARI :


Yasmina's Avatar
Yasmina Yasmina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.06.2010
Locație: by the ocean
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.921
Implicit

Din partea mea,multa sanatate si zile bune pe calea cea dreapta tuturor betivilor,alcoolicilor,prostituatelor si celor cu tentative de sinucidere!
Ii iubesc mai mult pe oamenii cu probleme decat pe dreptii care pazesc legea,deoarece stiu ca se afla in suferinta si echilibru instabil!

Domnul sa se milostiveasca si de ei ,sa se salveze chiar si un ultimul ceas!


CALIFICATIV :


niculae costel · 521 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
16 Iul 2012

CUVANT DE INTELEPCIUNE


stefania · 334 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
16 Iul 2012

Suferinta mea este suferinta Lui

Un articol preluat de pe http://www.crestinortodox.ro/editoriale/suferinta-este-suferinta-lui-136784.html

glykys · 231 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
15 Iul 2012

Caci ce este mai lesne?(Duminica a Vi-a dupa Rusalii;Mt 9, 1-18)





Spuneam ca am trecut cu Hristos in hotarele unde lucrarea Lui se cere iarasi implinita.De asta data, un paralitic este adus in fata Sa.Si vazand El credinta celor care-l purtasera dinaintea Lui, pune pe jar pe carturari, zicand:"Indrazneste, fiule, iertate fie pacatele tale!"(Mt 9, 2).Icoana aceasta pe care ne-o descopera Evanghelistul Matei este mult amplificata de descrierea pe care Sf.Marcu o face in Evanghelia sa (Mc 2, 1-5 s.u) si de aceea a Sf.Luca (5, 18-21 si urmatoarele).De aici aflam gesturile de camaraderie deplina ale celor patru care, purtandu-l pe slabanogit dinaintea lui Hristos, trebuia sa "sparga" acoperisul casei in pragul careia Hristos binevestea si vindeca.Toata aceasta grija a prietenilor si nezdruncinata nadejde ca Acela poate sa le vindece tovarasul entuziasmeaza pe Dumnezeul Cel Viu, caci - ca si in alte parti - identifica in ei trasaturi de caracter care, in istorie, vor face ca lucrarea crestina sa se raspandeasca si sa cuprinda cat mai multe inimi. Sa-l porti pe cel care nu poate sa se poarte!Sa-l ridici pe cel care pare ca nu se va mai ridica vreodata! Si toate acestea doar pentru ca tu crezi ca Cel Care asteapta aducerea lui poate sa implineasca prietenia ta cu minunea prieteniei Sale. Nu-i rost mai adanc dat noua de acest efort al credinciosiei, decat acela care ne arata ca a fi inaintea lui Hristos, cerandu-i minunea, inseamna a fi cu toti ceilalti care sprijina cu rugaciunea, cu fapta, cu gandul, minunea de care tu ai nevoie.De aici poate acel "Vai celui singur!" care strabate glasul profetilor.Singuri se rup de comuniunea aceasta carturarii, cei care nu afla in litera ceea ce, in realitate, Duhul vadise ca fiind binecuvantare.Grabnici in a trage concluzii - ca mai toti desteptii pamantului -, Il acuza pe Dumnezeu de blasfemie ( de altfel, o acuza care va reveni mereu pe buzele lor, cap de acuzare si in blasfemiatorul proces a carui culme ramane Golgota...).Pe de o parte, credinta pe care o vede Hristos in oameni, pe de alta, blasfemia (deci si necredinta) pe care oamenii o vad in Hristos.Si efortul pe care Hristos il face pentru a face lamurita realitatea.Dincolo de vindecare, dand iertare! Adica ceea ce noi am socoti ca fiind unul din cele mai mari daruri ale Duhului Sfant, pe care Rusaliile il revarsa peste lume.Din aceasta capacitate exceptionale de iertare izvoraste puterea nemasurata (dinamis) a Mantuitorului.Din aceasta aplecare (inaltare) spre iertare izvoraste toata "minunea"si, pana astazi, aici ar trebui sa cautam - la izvoarele minunilor care ajung pana la noi si uneori ne cuprind - iertarea pe care Hristos o pune in ele, samanta de pret care aghesmuieste cu minuni tot Cerul Bisericii.
Omul acela ridicat si dus la casa sa (Mt 9, 7) este icoana plina de smerenie a minunii indreptarii fiintei umane din scadere, din putinatate si slabanogeala.Faptul ca - asemeni oricarei icoane - e facatoare de minuni, caci orice rugaciune implinita este o minune, ni-l arata identificarea, in constiinta multimii, a lucrarii lui Hristos ca fiind plina de slava si putere, ca si umilinta in care Matei, vamesul,lasa lucrul sau ( desigur, datator de venituri!) pentru o "aventura" ce-i va aduce mantuirea.Si, in fond, urmarea pe care noi astazi o incercam a o face lui Hristos are in ea ceva din frisonul acela care converteste pe oameni.Ii poarta dupa El, in incercarea de a ramane ai Lui...
Toata dezvoltarea naratiunii evanghelice pe care o face Sf.Matei mai apoi (v.10-18)poarta cu sine emotia primei amintiri a Evanghelistului - tocmai scos dintr-ale lumii - cu privire la "lucrul" lui Hristos.Pare putin important in raport cu marile probleme ale lumii moderne (criza armata, globalismul, postmodernismul, criza petrolului etc.)faptul ca Iisus Hristos raspunde, la masa, unor intrebari rautacioase - dar valabile - aruncate de fariseii jenati ca Cel Care facuse minunea ce adusese atata slavire lui Dumnezeu sade la masa cu "vamesii si pacatosii".Hristos, dupa ce-i lamureste ca "nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi"(v.12), le da cheia de aur a exegezei imparatesti cu care El, Hristos, aplicand-o, mantuieste lumea:"Mila voiesc, iar nu jertfa" fiind cuvintele de aur care, o data intelese, te fac sa-L intelegi pe Hristos.La baza este acelasi algoritm al intelepciunii lui Hristos care, cum am vazut ca a facut-o cu slabanogul, asaza in miezul de foc al minunii iertarea, cea care tine si duce mai departe lumea.
Nici noi n-am invatat pana acum cum ca Hristos cere mila pentru a tine cu Jertfa Sa lumea.Neiertatori intre noi, ne mai si iritam cand cate unul vede mai departe decat noi, in ale lumii, mila lui Hristos. Cel Care toate le tine! 
(Predici, de Parintele Constantin Necula)
balla georgeta · 443 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
15 Iul 2012

PICUR DE LINISTE !



Book & Candle Comments

VIAȚA NOASTRĂ... E CA O CANDELĂ...

Viața noastră... e ca o candelă...
Ce arde un timp și totuși se stinge
Ca o lumânare ce încet se topește
Și curge în praf pe drumul pustiu...
Iar noi alergăm... crezând uneori
Că încă puțin și-n sfârșit vom ajunge
Dar când ești sjuns aproape de țintă
Atunci înțelegi că ai venit prea târziu.

Se clatină în vânturi flacăra vieții
Legănându-se în ploi și în furtună
Și se scurg anii tăi ca ceara topită
Și inima-ți bate mai tare în piept
Știind că începutul are sfârșit... și
Singur în beznă... vei fi fără lumină
Fără speranță... în colbul uitării...
Căci n-ai vrut s-alegi drumul cel drept.

S-au scurs și se scurg picăturile calde
Din candela vieții pe cărările tale...
Cu frică trăiești și te temi nu cumva
Să te afunzi în ceara topită de zile...
Câți ani au trecut în zadar, fără rost
Iar din flori... ți-au fost rupte petale
Chinuit ești de gânduri și ai înțeles
Că viața e o carte... din pagini și file.

Tu ai trăit în păcat și acum vrei
Să te întorci... dar îți este rușine...
Nu mai plânge... și nu te întrista
Căci Iisus cu iubire astăzi te-așteaptă
Până candela... vieții nu-i stinsă...
Până-ți pulsează încă inima în tine
Timpul pierdut... nu-l mai întorci...
Grăbește-te... și fă decizia dreaptă.

Apleacă-ți în tihnă... genunchii...
Și spune-i Lui tot ce-n suflet te apasă
Fii sincer cu tine nu-i ascunde nimic
Căci El te înțelege și-ți va da ajutor
Îți va da bucurie și foarte mult har...
Te va face în grădină o floare aleasă
Căci din dragoste a murit la Golgota
Pentru tine... pe cruce al tău Salvator.

Book & Candle Comments

TINEȚI MEREU CANDELA APRINSĂ! DOMNUL SĂ VĂ BINECUVÂNTEZE ALĂTURI DE CEI DRAGI!
 

Trandafiri sub zapezi - Marturie despre Parintele Sfant al Ardealului

"Si eu am fost la Parintele", imi spune Elena Talvan, "am fost ca am avut un necaz cu o fata care mi-a fost bolnava. Cand am intrat in biserica, Parintele mi-a spus ca stie de ce am venit si ca boala fetei vine de la pacatele noastre sau ale parintilor nostri. Sa ne rugam mereu, asa ne-a mai spus. Am fost si la mormantul lui, in 28 noiembrie, atunci cand i se face pomenirea, si tare am fost mirata, ca, desi era inceput de iarna si ninsese deja, trandafirii de pe mormant erau vii, infloriti, ca si cum afara ar fi fost cald. S-au mirat toti cati au fost atunci acolo si am aprins lumanari si la bradul de langa mormant, pe coaja caruia a aparut semnul crucii, ca si cum ar fi fost pictat de cineva. Atunci s-a intamplat un lucru ciudat. O femeie a luat un pic de pamant de pe mormantul Parintelui si l-a bagat in geanta. Cand sa plecam, autobusul cu care am venit n-a mai putut sa porneasca. S-a stricat masina si soferul nu isi dadea seama ce poate sa aiba, ca doar fusese buna cand am venit. La o vreme, femeia care luase pamantul de pe mormant s-a gandit ca poate din cauza aia nu porneste masina, a dus pamantul la locul lui si numai asa a putut autobusul sa plece. Sunt bucuroasa ca am putut sa-l cunosc pe Parintele. De cand l-am vazut prima oara mi-am schimbat viata. Si fata mea, care a fost la Parintele, s-a intors catre credinta si Biserica. Dansul mereu zicea ca plata pacatului e moartea si ca ne putem mantui si in lume, nu numai in calugarie, daca facem si crestem copii."

Parintele_Arsenie_Boca_Gardianul

tatiana codrut · 390 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
15 Iul 2012

Pagina precedenta   ... 21 ... 38, 39, , 40 ... 58 ... 78  Pagina urmatoare