Google-Yahoo!
Image and video hosting by TinyPic Image and video hosting by TinyPicImage and video hosting by TinyPic 

"Fii împacat cu sufletul tau si atunci cerul si pamântul se vor împaca cu tine. "(Sfântul Isaac Sirul)



FONDATOR : Cristian Stefan Popescu ( cristiboss56 )

Multumesc tuturor celor care ostenesc pentru realizarea acestui blog , un colectiv de Oameni minunati !

Cine este conectat?

Membru: 0
Vizitatori: 3

Anunt

Arhive

Alegeti o tema



Categorii

rss Sindicalizare

"De ce noi n-am fost in stare sa-l scoatem?"(Dumunica a XX-a dupa Rusalii;Mt 17, 14-23)

Inca o minune, vor spune cei necredinciosi."Ce tot vrea sa dovedeasca Dumnezeul crestinilor?Si daca este sa fim cinstiti, eu insumi am auzit tineri sau mai varstnici, cu aere ortodoxe, ca aceasta ciclizare, prin Evangheliile Duminicii, pe care Biserica a facut-o reduce un pic sau mai mult din impactul pe care ar trebui sa-l aiba cuvantul Evangheliei in randul comunitatii.Ca ispita exista - si, uneori, se manifesta - o dovedeste si modul in care unii dintre noi, in luari de cuvant sau predici, alegem textele despre care sa vorbim, socotindu-le pe acestea "alese" tocite ca sens si continut...Sa nu fie!La ce ne este buna mantuirii inca o recitare a minunii cu "lunaticul vindecat"(Mt 17, 14-23), de vreme ce am auzit de ea si de urmarile ei?Ba chiar cearta Mantuitorului "O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi?..."(Mt 17, 17) si celelalte "zgarie" un pic cuviosenia noastra cuminte, ba arunca o lucire de neputinta peste Apostolii cei alesi ai lui Hristos.De altfel, intrebarea "De ce noi n-am fost in stare sa-l scoatem?..."(Mt 17, 19) ramane una pe care, personal, mi-o pun de fiecare data cand demersul meu pedagogic, pastoral sau preotesc pur si simplu nu iese.De ce eu, vrand sa le fac pe toate bine, scot rele, cateva, majoritatea?De ce pare ca fug, cand nu ma adancesc?De ce pare ca dez-unesc, cand cantarea mea este unitatea?
Pe de o parte, raspunsul cel mai in masura este dat de Insusi Hristos:"Din pricina putinei voastre credinte..."(Mt 17, 20-a).Vedeti, Apostolilor, si eu cred ca si noua, nu ne spune ca patim cate o rusine in fata diavolilor pentru necredinta noastra, ci pentru "putina noastra credinta..." Nu pentru multul nelucrator ce-l purtam in noi, ci pentru scanteia ce nu se face flacara.Bine, aceasta la noi, dar ei, Apostolii, ei ce n-aveau?
Bobul de mustar care tine lumea, adica acea credinta despre care Sf.Pavel ne-a vestit astazi, prin citirea din cartea numita Apostol(I Cor 4, 9-16), ca se cheama "nebunie" in Hristos(I Cor 4, 10).Nici Apostolii la momentul prezentat de Sf.Matei nu atinsesera icoana pe care Sf.Pavel o face::"Caci mi se pare ca Dumnezeu pe noi, apostolii, ne-a aratat ca pe cei din urma oameni, ca pe niste osanditi la moarte, fiindca ne-am facut priveliste lumii si ingerilor si oamenilor.
Noi suntem nebuni pentru Hristos;voi insa intelepti intru Hristos.Noi suntem slabi; voi insa sunteti tari.Voi sunteti intru slava, iar noi suntem intru necinste!
Pana in ceasul de acum flamanzim si insetam;suntem goi si suntem palmuiti si pribegim, si ne ostenim lucrand cu mainile noastre.Ocarati fiind, binecuvantam.Prigoniti fiind, rabdam.Huliti fiind, ne rugam.Am ajuns ca gunoiul lumii, ca maturatura tuturor, pana astazi"(I Cor 4, 9-13).
Semn ca intelesesera Apostolii pilda cu bobul de mustar al credintei ce muta muntele.Ori noi, noi vrem sa vedem ba mai mult, sa facem minunile nimic patimind pentru "nebunia apostoliei" cu Hristos.
Nu-i vorba ca unii, in exces de zel, risca si darurile dumnezeiesti(de exemplu, familia sau sanatatea), incercand sa arate prin aceasta apartenenta lor la misiunea cu Hristos.Oferind toate acestea pe un altar al orgoliului personal, al proastei desavarsiri, daca n-au inteles ca dintai se cere a crede si a spori aceasta, prin har (postul si rugaciunea de care vorbeste Domnul - Mt 17, 21 - , aratand "aripile" prin care credinta se inalta in zborul harului...).
Odata, in parohia Lazaret, acolo unde slujeste Parintele Prof.Vasile Mihoc si unde se inalta o binecuvantata "catedrala", le-am spus oamenilor, cu "nebunia" tineretii, ca la ei minunea cu porunca data muntelui "de-aici, acolo" s-a implinit.Caci un munte al Sionului (locasul Bisericii) s-a inaltat prin puterea credintei lor, care ea mai intai a existat, pentru ca sa existe infaptuirea ei mareata.Si le-am spus atunci sa laude pe Dumnezeu, Care le-a dat(si le-a "activat") un astfel de dar, cum este credinta lor.
Si cate un munte am mutat mai toti atunci cand am spus muntelui de gunoi si pacate, ce ne ocupa plinul inimii:Pleaca! Eu de-acum vreau sa-I cresc un munte de lacrimi si pocainta lui Hristos.In inima mea, in faptele mele, in bucuriile mele...
Si Domnul stie ce greu ne este.A vazut mai intai la Apostoli.Si a daruit mai mult pentru ca, prisosind darul, si implinirea sa fie pe masura.Fa, Doamne, sa ne vezi si pe noi! (Parintele Constantin Necula,Predici)
balla georgeta · 500 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
12 Aug 2012

Pentru suflet !









 



 

GlitterPhoto GlitterPhoto 
ioan alexandru david · 694 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
11 Aug 2012

O ruga si un gand , pentru tine , draga cititorule . . . !



MĂICUȚĂ SFÂNTĂ , MAICA VIETII CEA ALEASĂ

Aleasa este, cu adevarat, ca soarele, pentru ca este incununata cu toate razele darurilor dumnezeiesti si straluceste mai vartos intre celelalte lumini ale cerului.

Aleasa este si frumoasa ca luna, pentru ca stinge cu lumina sfinteniei celelalte stele, si pentru marea si minunata stralucire de toate siragurile stelelor celor de taina se cinsteste, ca o imparateasa.

Aleasa este ca revarsatul zorilor, pentru ca ea a gonit noaptea si toata intunecimea pacatului si a adus in lume ziua cea purtatoare de viata.

Aleasa este, ca este izvor carele cu curgerile cerestilor bunatati adapa sfinta biserica si tot sufletul crestinesc.

Aleasa este, ca este chiparos carele cu inaltimea covarsaste cerurile si pentru mirosul cel din fire s-a aratat departe de toata stricaciunea.

Aleasa este, ca este crin, ca macar de a si nascut intre maracinii nenorocirii celei de obste, dar nu si-a pierdut niciodata podoaba albiciunii.

Aleasa este ca este nor carele n-a ispitit nicio povara a pacatului.

Aleasa este, pentru ca este fecioara mai inainte de nastere, fecioara in nastere, fecioara si dupa nastere si este o adancime cu neputinta de cuprins a bunatatilor si o icoana insufletita a frumusetilor celor ceresti. Este o gradina incuiata dintru care a iesit floarea cea nevestejita, si fantana pecetluita, dintru care a curs izvorul vietii, Hristos.



CATRE NASCATOAREA DE DUMNEZEU ACUM CU NEVOINTA SA ALERGAM NOI, PACATOSII SI SMERITII, SI SA CADEM CU POCAINTA, STRIGAND DINTRU ADANCUL SUFLETULUI: STAPANA, MILOSTIVESTE-TE SPRE NOI SI NE AJUTA; SARGUIESTE CA PIERIM DE MULTIMEA PACATELOR; NU INTOARCE PE ROBII TAI IN DESERT, CA NUMAI PE TINE TE AVEM AJUTATOARE. AMIN.
 
GlitterPhoto
daniela · 552 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
11 Aug 2012

COLT DE RAI




RUGĂCIUNE A STAREȚILOR OPTINENI

Vino, lumină adevărată, vino, viață veșnică, vino, taină nerostită, comoară fără de nume, chip dincolo de orice înțelegere, bucurie fără de sfârșit, vino, lumină neînserată, așteptare neînșelătoare a celor ce vor aduce mântuirea! Vino, ridicare a celor căzuți, vino, înviere a celor morți, vino, Atotputernice, Care pe toate le-ai făcut și pe toate le prefaci numai cu voia Ta! Vino, Cel Ce nu poți fi văzut, nici atins, Cel pururea nemișcat, dar Care Te miști pentru a Te pogorî la noi, cei ce viețuim în iad! Vino, nume mult dorit și îndelung slăvit, vino, bucurie veșnică, vino, cunună neveștejită! Vino, Tu, pe Care atât Te-a dorit și Te dorește mult chinuitul meu suflet, Tu, Care m-ai despărțit de toate cele ale lumii și Care m-ai învrednicit să Te doresc pururea! Vino, suflarea și viața mea, vino, mângâiere a sărmanului meu suflet, vino, bucuria, slava și nesfârșita mea dulceață!



CEEA CE ESTI RUGATOARE CALDA SI ZID NEBIRUIT, IZVOR DE MILA SI LUMII SCAPARE, CU DEADINSUL STRIGAM CATRE TINE, NASCATOARE DE DUMNEZEU, STAPANA: VINO DEGRAB SI NE IZBAVESTE PE NOI DIN NEVOI, CEEA CE ESTI SINGURA GRABNICA FOLOSITOARE. AMIN.


 
Veniti toti pamantenii sa facem praznuire Maicii lui Dumnezeu!



Cu ce cununi de lauda vom incununa pe Maica lui Dumnezeu, Care s-a aratat scaun cerescului Imparat, care se roaga pentru noi catre Milostivul Dumnezeu si ne izbaveste din faradelegile noastre ? Deci catre dansa sa strigam : Bucura-te, Preacurata, ca prin tine a fost cu noi Domnul puterilor, roaga-te cu deadinsul sa se mantuiasca sufletele noastre.

Cu ce podoabe de cantari vom lauda pe Maica lui Dumnezeu, pe ceea ce s-a invrednicit a fi imparateasa a toate, care s-a aratat mai inalta decat cerurile si mai sfanta decat toti sfintii ? Deci, catre dansa sa strigam : Roaga-te, Preacurata, cu toti sfintii, sa se mantuiasca sufletele noastre.

Cu ce flori duhovnicesti vom incununa pe Maica lui Dumnezeu, care s-a aratat scara cereasca, prin care am aflat lesne suire catre Dumnezeu ? Deci, toti sa ne adunam si sa o laudam strigand : Bucura-te, Preacurata, prin care am aflat har, bucura-te, ca prin tine s-a dat bucuria, bucura-te nadejdea sufletelor noastre, prin care noi toti ne mantuim.

Cu ce mangaietoare cantari vom incununa pe Maica lui Dumnezeu, pe care o lauda ingerii din ceruri cu cantari, fara incetare strigand : Bucura-te marirea noastra, bucura-te mantuirea pamantenilor, bucura-te ceea ce esti scaun Imparatului nostru ? Deci si noi pacatosii, sa strigam : roaga-te, Preacurata, catre Cel pe care L-ai nascut fara stricaciune, sa mantuiasca sufletele noastre.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Veniti toti pamantenii sa facem praznuire Maicii lui Dumnezeu, cea care ne izbaveste pe noi din mainile diavolului, cel ce uraste binele, precum a izbavit pe femeia care se ruga ei si a inviat-o de si-a spovedit pacatul. Vezi, dar, suflete al meu, pentru ce te lenevesti si nu strigi catre Maica lui Dumnezeu : Doamna atotstapanitoare, ceea ce ai nascut cu nespusa minune pe Domnul cel iubitor de oameni, pe Acela roaga-L sa ne miluiasca pe noi.







 

Icoana Maicii Domnului potoleste intristarile noastre

Din darul lui Dumnezeu, această icoană a Maicii Domnului aflată la Moscova a săvârșit multe minuni în a doua parte a veacului al XVIII-lea, mai ales în vremea molimei din 1771. Icoana a fost adusă la Moscova de cazaci în anul 1640 în vremea țarului Mihail (1613-1645) și așezată în biserica Sfântului Nicolae din cartierul Pupișevo al Moscovei.
In aceasta biserica se pastrau si o serie de insemnari despre multe dintre minunile petrecute inaintea acestei sfinte icoane, insa incendiul din anul 1771 va distruge intreaga arhiva a bisericii.
Dintre minunile din vechime ale acestei sfinte icoane se pastreaza doar amintirea unei minunate aratari a Maicii Domnului, intamplata in a doua jumatate a secolului al XVII-lea. Astfel, o doamna instarita, care locuia departe de Moscova, zacea de multa vreme la pat, fiind chinuita de o boala grea.
Deoarece medicii nu mai sperau ca boala sa fie tamaduita, femeia isi astepta tacuta sfarsitul. La un moment dat insa, noaptea, in somn, femeii i s-a aratat Maica Domnului, zicandu-i: "Porunceste sa te duca la Moscova. Acolo, in biserica Sfantului Nicolae, se afla icoana Maicii Domnului cu inscriptia: "Potoleste intristarile noastre". Roaga-te inaintea ei si vei primi vindecare."
Miscata profund de mila lui Dumnezeu si a Maicii Domnului, femeia a pornit la drum, in pofida greutatii nespus de mari pe care i-o provoca boala. Odata ajunsa in Moscova, dupa multe cautari, femeia a aflat biserica despre care i-a spus Maica Domnului. Cercetand insa biserica, ea n-a vazut icoana despre care i s-a spus in vis. Pentru aceasta, ea a inceput sa-i povesteasca preotului despre visul cel minunat.
Afland preotul cele despre icoana, a cerut unui baiat sa aduca din clopotnita toate icoanele cu Maica Domnului. Odata aduse icoanele cu pricina, intre ele s-a aflat si vechea icoana a Maicii Domnului, pe marginea careia statea scris: "Potoleste intristarile noastre." In acel moment, femeia cea bolnava, care pana atunci nu putea sa-si miste nici macar mana, spre mirarea tuturor, si-a facut semnul Sfintei Cruci, s-a sculat in picioare si, fara ajutorul nimanui, s-a apropiat de icoana si a sarutat-o.
Din acel moment, icoana Maicii Domnului a fost asezata la loc de mare cinste, in biserica moscovita inchinata Sfantului Nicolae. Mai apoi, in cinstea ei a fost amenajat chiar si un mic altar. Deoarece tamaduirea femeii celei bolnave a avut loc in ziua de 25 ianuarie 1760, slujitorii bisericii au randuit ca zi de praznuire a icoanei tocmai aceasta zi. Nu dupa mult timp, cu multa rugaciune, a fost alcatuit si Acatistul Maicii Domnului "Potoleste intristarile noastre".
Ca pe o stea de la Dumnezeu purcezătoare ne-ai arătat cinstită icoana ta, Stăpână a lumii, spre care căutând și cu inima credincioasă rugându-ne Ție Născătoare de Dumnezeu, grăim: Tu ne ești scut nebiruit și zid nestrăpuns nouă, celor ce strigăm Ție: Aliluia!


Rugaciune catre Maica Domnului, pentru potolirea intristarilor
Minunata izbavire si aparare ne-a daruit noua cinstitul tau chip, Preacuvantata Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, ca izbavindu-ne de rele, prin aratarea lui, si cautand spre el, multumiri aducem tie, noi, robii tai, Nascatoare de Dumnezeu: ci ca ceea ce ai stapanire nebiruita, izbaveste-ne pe noi din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-te, bucuria noastra, izbaveste-ne pe noi de tot raul si alina intristarile noastre!
O, Maica prealaudata, cereasca Imparateasa si Stapana, Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, ceea ce ai nascut pe Cuvantul mai Sfant decat toti sfintii! Primind prinosul nostru de acum, potoleste intristarile noastre si ne izbaveste de toate necazurile, nevoile, tristetele si ne scapa de osanda cea vesnica si chinul care va sa fie, si ne invredniceste a ne salaslui in vesnicile corturi ale raiului pe noi, robii tai, care strigam: Aliluia!
Maicuta Domnului,sa va binecuvanteze,sa va daruiasca sanatate,sa va potoleasca intristarile.sa va redea mereu bucuria implinirii in tot ce va doriti.

 

Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului numita „Cu trei maini”

Aceasta icoana a Maicii Domnului era zestrea de familie a Sfantului Ioan Damaschin si o avea in casa lui din Damasc, chiar cand fusese intaiul sfetnic al stapanitorului saracinilor, califul musulman Ualid (705-715). Lesne se poate vedea in viata Sfantului Ioan, pe care a scris-o preainteleptul Ioan, patriarhul Antiohiei, cum ca, in vremea lui Leon Isaurul, era mare gonire si lupta impotriva icoanelor. Si este bine stiut ca Ioan Damaschin, inca laic fiind, era un mare aparator al sfintelor icoane. Imparatul Leon al III-lea (iconoclastul), cel cu nume de leu si socoteala de sarpe, voind sa-l inlature pe Ioan, l-a invinuit cu viclesug catre calif, convingandu-l ca vrea si urmareste sa-i rastoarne stapanirea. Califul, biruit de manie, crezand invinuirea mincinoasa, a poruncit sa taie mana cea dreapta a lui Ioan. Deci „s-a taiat dreapta aceea care mustra pe cei ce urasc pe Domnul, si, in loc de cerneala, cu care se vopsea mai inainte, s-a vopsit cu al sau sange”. Atunci Sfantul, tiind mana sa taiata, a cazut inaintea acestei icoane a Maicii Domnului, cerand sa-l vindece, si Maica Domnului intr-adevar a vindecat mana Sfantului, care s-a alipit in chip minunat la locul ei. Ca semn de aleasa recunostinta, Ioan a asezat in partea de jos a icoanei o mana lucrata in argint, asemenea cu mana sa dreapta, ceva asemanator cu ceea ce si astazi mai putem vedea la icoanele facatoare de minuni, mici chipuri de barbati, femei s.a., din aur sau argint, care amintesc fiecare de cate o minune savarsita. De atunci, aceasta icoana se numeste „Cu trei maini” (sl.:Troerucica; gr.: Tricheirousa), fiindca se vedeau pe ea trei maini.
Dupa aceasta intamplare, Sfantul Ioan a parasit lumea si s-a retras in Lavra Sfantului Sava din Palestina. A luat cu el si icoana Maicii Domnului Tricheirousa, care a ramas in aceasta Lavra pana ia anul 1233, cand Sf. Sava, primul Arhiepiscop al Serbiei, a venit aici in pelerinaj, iar parintii manastirii i-au daruit-o ca binecuvantare impreuna cu o alta icoana a Maicii Domnului, numita Galactotrofousa (Cea care alapteaza) dimpreuna cu toiagul Sfantului cu acelasi nume, al Cuviosului Sava Cel Sfintit.
Intorcandu-se in Serbia, Sfantul Sava a adus cu sine icoana si a daruit-o, la randul lui, ca binecuvantare, fratelui sau Stefan, regele Serbiei. De la acesta a luat-o ca mostenire parinteasca fiul si urmasul sau Uros V. Acest nou rege, din respect si evlavie fata de Panaghia Tricheirousa, obisnuia sa o puna pe un animal oriunde mergea, in toate intreprinderile sale militare.
Intr-o astfel de imprejurare, animalul cu icoana s-a indepartat de ostire si dupa o lunga calatorie, condus de Maica Domnului, a ajuns in Sf. Munte si s-a oprit tocmai la poarta manastirii sarbesti Hilandarul. Parintii au primit-o cu bucurie si au asezat-o in altarul bisericii, unde a ramas necunoscuta o bucata de vreme.
Insa odata, cand a fost vorba sa se aleaga un nou egumen si, din aceasta pricina iscandu-se neintelegeri intre parinti, Maica Domnului Tricheirousa voind sa-i impace, s-a asezat singura in strana egumenului. Parintii au dus-o iar in altar, dar icoana din nou se aseza in strana egumenului. Atunci, un pustnic cunoscut de parintii manastirii, din dumnezeiasca instiintare, a descoperit fratilor ca in felul acesta Maica Domnului voieste ca ea sa fie Egumena, pentru potolirea certurilor si pentru ocrotirea manastirii de primejdiile din afara. Pentru aceasta, in catholiconul Hilandarului cu hramul „Intrarea Maicii Domnului in Biserica” (o ctitorie a regelui Miliutin din 1293), s-a facut loc potrivit chipului celui facator de minuni al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, langa scaunul egumenului, unde sta pana acum sub un baldachin frumos sculptat, facand multe si nespuse minuni.


Fiecare mana de ajutor pe care ne-o intinde, Maica Domnului ne repeta neincetat nemuritoarea ei chemare: “Oameni buni, faceti tot ce v-a zis El sa faceti!”. E ca si cum ar zice: fiti aproape de Dumnezeu, fiti aproape unii de altii! in aceasta se cuprinde toata Evanghelia. Alta cale de mantuire, alta cale de indumnezeire nu exista. O, Maica Prea Curata, ajuta-ne sa implinim cuvantul Fiului tau si Dumnezeului nostru. Amin!”
Maicuta Domnului,sa va miluiasca,sa va ocroteasca si sa va indeplineasca toate dorintele.
Doamne ajuta!
 

Timpul Mantuirii

In plansul de marti seara, Sfantul Efrem Sirul, spune: "Suflete, pentru ce astepti vreme, iar nu gand?"

Photobucket

Orice amanare a intoarcerii catre Dumnezeu este periculoasa, ea putand sa nu se mai implineasca vreodata. Mantuirea nu este un lucru care se planifica ori care are nevoie de lucruri exterioare. Nu! Singurul lucru de care avem nevoie pentru a pune inceput bun mantuirii noastre este gandul hotarat de a nu mai savarsi pacatul si de a inmulti dragostea lui Dumnezeu.

Gandul de a pune inceput mantuirii noastre nu are nevoie de timp, el fiind mai presus de timp. Intr-o clipa doar, talharul de pe Cruce s-a invrednicit de Rai. Aici si acum este momentul cel mai favorabil al mantuirii noastre. Aici, nu in alta parte; acum, nu altadata.

Crezand in cuvintele lui Dumnezeu si sfidand asa-zisa "intelepciune" a acestei lumi cazute, primim de la Dumnezeu putere duhovniceasca si ajungem sa implinim in viata noastra "cele cu neputinta la om", insa cu putinta la Dumnezeu (Luca 18, 27).

stefania · 1044 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
11 Aug 2012

O noapte linistita cu ingeri alaturi !


Image Housing


"Ah, daca am sti cum iubeste Preasfanta pe toti cei ce pazesc poruncile lui Hristos si cat ii este de mila si se intristeaza pentru cei ce nu se indreapta. Am simtit acest lucru pe mine insumi. Nu mint, spun adevarul inaintea fetei lui Dumnezeu, pe Care sufletul meu Il cunoaste: cu duhul am cunoscut-o pe Preacurata Fecioara. N-am vazut-o, dar Duhul Sfant mi-a dat sa o cunosc pe ea si iubirea ei pentru noi. Daca n-ar fi fost milostivirea ei, as fi pierit de mult, dar ea a vrut sa ma cerceteze si sa ma lumineze sa nu mai pacatuiesc. Ea mi-a spus: “Nu-i frumos pentru Mine sa ma uit la tine sa vad ce faci!” Cuvintele ei erau placute, linistite si blande, si ele au lucrat asupra sufletului meu. Au trecut de atunci mai mult de patruzeci de ani, dar sufletul meu n-a putut uita aceste cuvinte dulci si nu stiu ce i-as putea da in schimb eu, pacatosul, pentru dragostea ei fata de mine, necuratul, si cum voi multumi bunei si milostivei Maici a Domnului.

Cu adevarat, ea este Ocrotitoarea noastra la Dumnezeu si chiar si numai numele ei bucura sufletul. Or, tot cerul si tot pamantul se bucura de iubirea ei."
Cuviosul Siluan Athonitul, “Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei”

O noapte linistita cu ingeri alaturi !
roxana mateescu · 619 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
10 Aug 2012

Un sfarsit de saptamana linistit !


Photobucket

<Photobucket

Adormirea Maicii Domnului Pictures, Images and Photos  
Book & Candle Comments
Doamne, nu știu ca să cer de la Tine

Tu singur știi ce-mi trebuie.
Tu mă iubești mai mult decât mă pot iubi eu.
Dă-mi să-mi văd nevoile mele
care sunt ascunse de mine.
Nu îndrăznesc a cere nici cruce, nici mângâiere,
numai să stau în fața Ta,
Inima mea îți este deschisă.
Pun toată nădejdea mea spre Tine.
Tu vezi nevoile mele pe care eu nu le știu,
vezi și fă cu mine după mila Ta.
Zdrobește-mă și mă vindecă.
Lovește-mă și mă vindecă.
Mă cuceresc și tac înaintea voii Tale celei sfinte
prin judecățile Tale cele nepătrunse de mine.
Mă duc pe mine spre jertfă Ție.
N-am dorință afară de a împlini voia Ta.
Învață-mă să mă rog,
Însuși Te roagă întru mine.
Amin.
'IPS Antonie de Suroj'

 


 


stela · 735 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
10 Aug 2012

BALSAM PENTRU SUFLET :

RUGACIUNE MAICII DOMNULUI - GRABNICA AJUTATOARE



Alesei dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu si Imparatesei celei ce ia in graba aminte la rugaciunile celor smeriti si revarsa rauri de vindecari asupra credinciosilor de la icoana sa cea Sfanta, aducem cantare de multumire!
Iara tu - Aparatoarea cea mult milostiva apleaca-te cu buna vointa catre glasurile noastre cele de lauda si din toate nevoile slobozeste-ne pe noi, cei ce strigam spre tine: Bucura-Te, prea buna si grabnic ajutatoare - ceea ce rugaciunile noastre toate spre bine le implinesti!

RUGACIUNE:

Prea Binecuvantata Stapana, Pururea Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce ai nascut pe Dumnezeu Cuvantul mai presus de fire, pentru mantuirea noastra si Te-ai aratat ca o mare a darurilor Dumnezeiesti si rau pururea curgator al minunilor si reversi bunatati celor ce cu credinta alearga catre Tine!
Cazand inaintea Chipului Tau cel Minunat, ne rugam Tie prea buna Maica a Iubitorului de oameni Stapana! Revarsa asupra noastra milele Tale cele bogate si grabeste a implini rugamintile noastre pe care le aducem Tie, Grabnica ajutatoare, care ne sunt de folos, mangaiere si mantuire pentru fiecare randuindu-le.
Cerceteaza cu harul Tau Prea Milostiva Stapana pe robii Tai si daruieste celor inviforati liniste, celor legati slobozire si pe toti mangaie, care sunt intristati de felurite necazuri!
Izabaveste, Prea Milostiva Stapana, toate orasele si satele de foamete, de boale, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, si de orice alta nenorocire sau pedeapsa vremelnica sau vesnica, indepartand, prin indrazneala Ta de Maica, toata mania lui Dumnezeu!
Slobozeste pe robii Tai de slabanogire sufleteasca, de tulburarea patimilor si a caderilor in pacat, ca fara impiedicare, vietuind in veacul acesta, intru toata buna cinstire a Ta, sa ne invrednicim de vrednicile bunatati prin Harul si iubirea de oameni ale Fiului Tau si Dumnezeului nostru, caruia sa cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Cel fara de Inceput al sau Parinte si cu Prea Sfantul Duh, acum si pururea si-n vecii vecilor! Amin!

 


Minunea Maicii Domnului din Vlaherne
Astazi, poporul cel binecredincios, luminat praznuind, umbriti fiind prin venirea Ta, Maica lui Dumnezeu, si cautand catre preacinstita icoana Ta, cu umilinta graim: Acopera-ne pe noi cu cinstitul Tau Acoperamant si ne scapa de tot raul, rugand pe Fiul Tau, Hristos, Dumnezeul nostru, sa mantuiasca sufletele noastre.



In anul 911, in zilele imparatului Leon cel Intelept (886-912), orasul Constantinopol era asediat si lumea stransa in Biserica Vlaherne cerea ajutor Maicii Domnului. Biserica era impodobita fiind spre duminica, se facea priveghere de toata noaptea in cinstita biserica a Vlahernei, la intaia zi a lunii octombrie. De fata stand multimea norodului, fiind ca la patru ceasuri din noapte, Sfantul Andrei, impreuna cu ucenicul sau, fericitul Epifanie, si-au ridicat ochii in sus si au vazut pe Imparateasa cerului, pe Acoperitoarea a toata lumea, pe Preasfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, stand in vazduh si rugandu-se. Si era ea stralucind de lumina ca soarele si acoperind poporul cu cinstitul ei omofor, impreuna cu osti ceresti si cu multimea de Sfinti, care in haine albe si in cucernicie stateau imprejurul ei, dintre care doi erau mai alesi: Sfantul Ioan Inaintemergatorul si Sfantul Evanghelist Ioan. Pe aceasta vazand-o, Sfantul Andrei a zis catre ucenicul sau, fericitul Epifanie: “Oare vezi, frate, pe Imparateasa si doamna tuturor, care se roaga pentru toata lumea?” Iar el a zis: “O vad, sfinte parinte, si ma inspaimantez, ca o vad acoperind pe oamenii ce sunt sunt in biserica, cu cinstitul ei omofor, ce straluceste mai mult decat soarele.”
Si s-au auzit graiurile cele cu umilinta ale rugaciunii ei catre iubitul ei Fiu si Dumnezeul nostru Iisus Hristos:
Imparate ceresc, primeste pe omul cel ce Te slaveste pe Tine si cheama in tot locul preasfant numele Tau. Si acolo unde se face pomenirea numelui meu, pe acel loc il sfinteste si proslaveste pe cei ce te proslavesc pe Tine si rugaciunile celor ce cu dragoste ma cinstesc pe mine, Maica Ta, si fagaduintele, primeste-le toate si din toate nevoile si rautatile ii izbaveste.



Deci, nadajduindu-ne, Stapana, spre milostivele tale cuvinte, care le-ai zis catre Fiul tau, am voit sa nu ramana fara praznic sfantul tau Acoperamant, o, Preabuna, ci precum tu voiesti a-ti descoperi cinstitul praznic al Acoperamantului tau, o, intrutot milostiva, impodobeste-l. Ca si cei ce te proslavesc pe tine sa se veseleasca, vazand numitele tale praznice mult stralucind; si precum acolo pe norodul cel ce era in biserica cu milostivire l-ai acoperit, asa ne acopera si pe noi, pacatosii robii tai, cu acoperamantul aripilor tale, Fecioara, Acoperitoarea noastra Preasfanta Fecioara, surpand sfaturile si gandurile celor ce cugeta rele asupra noastra. Si, in ziua rautatilor noastre, sa ne acoperi pe noi, iar mai ales in ziua cea rea, cand sufletul se va desparti de trup, de fata sa stai noua intr-ajutor si sa ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din vazduh, cele de sub cer, si in ziua infricosatei judecati sa ne acoperi pe noi sub obladuirea Acoperamantului tau.
Cu ale careia preaputernice si bine primite rugaciuni si cu ale tuturor Sfintilor Tai, Dumnezeule, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

 
tatiana codrut · 629 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
10 Aug 2012

Preasfintei Fecioare , Maria !

Maica Domnului - parintele Arsenie Boca!


Iubirea de mama intoarce asprimea dreptatii lui Dumnezeu din nou in iubire.
Moise se ruga stramtorand pe Dumnezeu (Iesirea, cap. 32):
-Inceteaza ,Doamne, urgia Ta si potoleste -Ti mania si socoteste cu blandete gresalele poporului Tau. Adu-Ti aminte de robii Tai: Avraam, Isaac, si Iacov!
-Nu! a raspuns Dumnezeu. Lasa-ma sa-i zdrobesc caci cu urgie M-am maniat asupra lor si vreau sa-i prapadesc!
-Daca nu-i ierti, sterge-ma si pe mine din cartea Vietii!
Si a incetat urgia lui Dumnezeu si pentru rugaciunea lui Moise i-a iertat pe ei.
Cine-i Moise, si cine-i Maica Domnului?
Cand te-a lepadat Dumnezeu si nici Sfintii nu se mai roaga pentru tine, a mai ramas cineva care nu te-a parasit: e Maica Domnului, iar Maica Domnului e ascultata.



Stapana de Dumnezeu Nascatoare, imparateasa cerului si a pamantului, cinstea si slava crestinilor, ceea ce esti mai inalta decat cerurile si mai curata decat soarele, Fecioara prealaudata, nadejdea celor pacatosi si linistea celor loviti de valurile vietii, cauta asupra poporului tau, vezi mostenirea ta, nu ne lasa pe noi, pacatosii, ci ne pazeste si ne scapa de viclesugurile diavolului, ca ne-au impresurat intristarile, nevoile si rautatile. Da-ne mana de ajutor, Fecioara, ca pierim. Indura-te de noi, ca pe tine te avem ajutatoare si la tine nadajduim sa-L imblanzesti pe Fiul tau cu rugaciunile tale preaputernice si nebiruite, ca sa-Si intoarca spre noi mila Sa cea bogata. Si pe toti sa ne invredniceasca a ne pastra viata cinstita si fara de prihana, pentru ca noi cu o gura si cu o inima pe El pururea sa-L marim, iar tie sa-ti zicem: „Bucura-te, ceea ce esti plina de har,
Domnul este cu tine!“.AMIN!
 

RUGĂCIUNEA A ZECEA CĂTRE MAICA DOMNULUI

Bucură-Te, Mireasă a Duhului, Ceea Ce ai îmbrăcat în trup pe Fiul Tatălui și ai primit veșmânt luminat în ceruri, Icoana tuturor darurilor duhovnicești, Mângâierea celor curpinși de valurile ispitelor, Limanul veseliei celei îngerești, Carte a tainelor Împărăției cerurilor, Lauda Cea mare a serafimilor, Râu Cel dulce curgător al înțelepciunii, Călăuzitoarea tuturor pe muntele mântuirii, Cetatea Cea nebiruită a creștinilor, Chezășuitoarea pocăinței noastre, Apărătoarea celor nedreptățiți, Fulgerul Ce risipește norii ispitelor, Podoaba lumii îngerești, Stâlpul Cel neclintit al rugăciunii, Ocrotitoarea monahilor, Vederea Cea scumpă a celor orbiți de păcat, Lumina Ce risipește întunericul mâhnirii, Trandafirul Cel sădit în grădina Tatălui, cu buna mireasmă a rugăciunilor Tale veselește inimile noastre și picură-ne nouă ploia îndurărilor Tale spre izbăvire de întinăciunea păcatelor.
Îngerii cu laude au slujit la Adormirea Ta și Apostolii cu cântări Te-au întâmpinat pe calea către cele de sus. Dar eu, cel întunecat la minte și străin de tainele Adormirii Tale cum voi așeza în cartea inimii mele cuvânt spre lauda Ta și cu ce podoabe de cântări voi lumina praznicul Tău. Nu am Stăpâna mea, înțelepciune și nici pricepere a zugrăvi vreun cuvânt spre lauda Ta. Nu am nici curgerea umilinței și nici pocăința de toată vremea spre a întări nădejdea mântuirii mele. Nu am nici inimă iubitoare și smerită, ba încă mă văd pe mine lipsit de evlavie către Tine. Nu am curăția minții și nici râvnă spre lucrarea poruncilor dumnezeiești. În gropile slavei deșarte alunec și mă supun judecății Dreptului Judecător, eu, cel ce judec cu răutate pe cei ce mă osândesc. Nu am nici așezare statornică pe piatra credinței și sunt străin de rugăciune. Lenevirea mea mi se face piedică cumplită spre înaintare pe cărarea pocăinței și în fiecare ceas mă păgubesc eu de bunătățile cele veșnice prin alergarea pe pajiștea păcatelor. Nu am inimă milostivă și nici umilința prin care să pot șterge mulțimea nedreptăților mele. Nu am cuget smerit în lanțurile împietririi mele sunt ținut. Deci, această priveliște întunecată a sufletului meu văzând, aș putea fi tras spre deznădăjduire. Însă împietrirea inimii mele nu se lasă străpunsă de săgeata pocăinței și neîndreptat în toată vremea sunt eu. Pentru aceasta, Te rog pe Tine, Maica Cea iubitoare de milostivire, să nu-Ți încui ușa îndurărilor Tale, ci să mă primești pe mine în cămara milostivirii Tale, ca Une Ce însăți Te-ai făcut Cămară Preacurată a Ziditorului.
Cu purtarea Ta de grijă neîncetată păzește-mă de toate asuprelile vrăjmașilor mei celor nevăzuți și întinde mâna Ta cea milostivă, ca să urc eu pe scara pocăinței cu nădejdea de a afla pe Capătul Cel neajuns al tuturor doririlor.
daniela · 676 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
10 Aug 2012

Dumnezeiasca Liturghie


- Parinte, cand se savarseste Dumnezeiasca Liturghie, trebuie ca de fiecare data sa existe cineva care sa se impartaseasca?

- Da, pentru ca scopul principal al Dumnezeiestii Liturghii este impartasirea credinciosilor, fie si a celor putini care sunt pregatiti. Caci mai toate rugaciunile sunt citite de preot pentru credinciosii care se vor impartasi. De aceea, cel putin unul trebuie sa se impartaseasca. Fireste, se poate intampla ca nici unul sa nu fie bine pregatit. Aceasta e altceva. Este bine insa sa se impartaseasca macar un copil mic, chiar si un prunc. Si daca nu se afla nimeni, atunci Liturghia ramane numai ca sa se impartaseasca preotul si sa se pomeneasca numele. Dar aceasta sa fie o exceptie si nu o regula.

Oricine poate trai faptele Noului Testament la fiecare Liturghie. Sfanta Proscomidie este Betleemul, Sfanta Masa este Sfantul Mormant si Mantuitorul rastignit este Golgota. Toata creatia se sfinteste prin Dumnezeiasca Liturghie, prin prezenta lui Hristos. Sfintele Liturghii tin lumea. Este infricosator ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Nu suntem vrednici de aceasta! Exista preoti care in fiecare Liturghie traiesc aceasta Taina infricosatoare. Mi-a spus un cleric ca un preot foarte simplu si bun ii spunea:

“Imi vine foarte greu sa consum Sfintele. Imi cad lacrimile mele cele murdare in Sfantul Potir; nu le pot tine si pentru asta mult ma mahnesc”.

Si plangea. Iar acela i-a spus:

“Spune-I lui Hristos sa-mi dea si mie putine lacrimi murdare”.

- Parinte, de ce coborati din strana atunci cand preotul se inchina pentru Sfanta Liturghie?

- Cobor, pentru ca in vremea aceea cand se roaga preotul, Dumnezeu ii trimite harul dumnezeiesc ca sa-l slobozeasca de slabiciunile lui, pentru a putea savarsi Sfanta Liturghie. Atunci si credinciosii trebuie sa se roage cu evlavie ca si ei sa primeasca har.

Dumnezeiasca Liturghie incepe cu Proscomidia. Cateodata Dumnezeu iconomiseste sa intelegem si sa traim si noi Sfintele Taine! Atunci cand eram paraclisier, mi s-a intamplat urmatorul lucru. Odata, atunci cand preotul facea Proscomidia, in vreme ce spunea: “Ca o oaie la junghiere s-a adus”, am auzit gemete de miel pe Sfantul Disc. Iar cand a spus “Se junghie Mielul (si Fiul) lui Dumnezeu”, am auzit zbierat de la Sfanta Proscomidie. Infricosator! De aceea le spun preotilor sa nu pregateasca de mai inainte Sfanta Proscomidie si dupa aceea sa faca celelalte in mod formal. Adica nu trebuie sa taie prescura de mai inainte si in clipa aceea numai sa aseze Sfantul Trup pe Sfantul Disc si sa spuna: “Se junghie Mielul lui Dumnezeu” si “Ca o oaie la junghiere s-a adus”, dupa ce deja au scos Sfantul Trup. Numai atunci cand spun aceste cuvinte trebuie sa ia copia si sa insemne prescura. Adica sa-L “junghie” atunci cand spun: “Se junghie Mielul lui Dumnezeu”.

Atunci cand preotul suna clopotelul in vremea Proscomidiei sa pomeniti si voi in taina numele, sa participe si inima voastra la durerea fiecarui suflet ce-l pomeniti, fie viu, fie adormit. Sa aduceti in mintea voastra, in general, toate cazurile oamenilor, si pe cei pe care ii aveti in mod deosebit in atentia voastra, si sa spuneti: “Maria, Nicolae… Tu stii, Dumnezeule, problemele lor. Ajuta-i! “. Daca vi se dau nume ca sa le pomeniti, pomeniti-le la cateva Sfinte Liturghii, unele la trei, altele la cinci, si dupa aceea sa se pomeneasca si celelalte. De ce sa ai pe unii pe care ii pomenesti mereu si pe altii care au nevoie sa nu-i pomenesti deloc? Aceasta n-o inteleg.

Nume de catolici, de martori ai lui Iehova etc. nu este bine sa-i pomenesti la Sfanta Proscomidie. Pentru acestia nu se pot scoate miride si nici parastas nu se poate face. Pentru sanatatea si luminarea lor ne putem ruga, chiar si paraclis putem face.

- Parinte, unii preoti spun ca nu vor sa liturghiseasca adesea, ca sa nu se obisnuiasca.

- Nu este corect sa spuna asa ceva preotul. Este ca si cum ar spune: “Nu merg regulat la rudele mele, ca sa ma primeasca mai bine atunci cand le fac o vizita”. Este nevoie insa de pregatire. Sfanta Impartasanie vindeca, sfinteste pe cel ce se nevoieste. Cum sa-l ajute pe unul care nu se nevoieste? Ce sa schimbe Hristos, daca insusi omul nu se schimba?

Odata, la Pestera Sfantului Atanasie, era un staret cu doi ucenici. Unul era ieromonah si celalalt ierodiacon. Intr-o zi au mers ucenicii la o bisericuta sa slujeasca. Preotul insa invidia mult pe diacon, deoarece diaconul era mai inteligent si indemanatic la toate. Dar nici diaconul nu ajuta situatia, avand un fel egoist de a fi. Preotul s-a pregatit la exterior, citind rugaciunile de impartasanie si facand toate canoanele necesare. Din pacate insa, n-a facut lucrul cel mai important pregatirea launtrica, adica sa se spovedeasca cu smerenie ca sa alunge din inima sa invidia, care nu dispare prin schimbarea hainelor noastre si spalarea capului. Astfel, doar cu aceasta pregatire exterioara a mers la Infricosatorul Jertfelnic sa liturghiseasca. Insa de indata ce a inceput sa proscomideasca, ce s-a intamplat? S-a auzit deodata un vuiet mare si vede cum pleaca Sfantul Disc de la Proscomidie si dispare. Prin urmare, n-au mai putut liturghisi. Daca nu i-ar fi impiedicat Bunul Dumnezeu in felul acesta si preotul ar fi liturghisit in aceasta stare duhovniceasca in care se afla, gandul imi spune ca ar fi patit un mare rau.

- Parinte, daca se intampla ceva in timpul Sfintei Liturghii, ea se poate intrerupe?

- Cand se savarseste Sfanta Liturghie, preotul n-o poate lasa neterminata orice s-ar intampla. Si razboi de s-ar anunta, trebuie s-o savarseasca. Si dusmanii sa vina afara de biserica, va cauta numai sa se grabeasca putin, ca s-o termine. Va ajuta Dumnezeu sa o savarseasa. Dar trebuie sa avem incredere in Dumnezeu; sa nu ne temem.

Liturghisitorul Celui Prea inalt trebuie sa aiba multa luare aminte, curatie si acrivie. Preotii sunt mai presus de ingeri. Sfintii ingeri isi acopera fetele lor in vremea Dumnezeiestii Euharistii, in timp ce preotul o savarseste”.

(sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Cu durere si cu dragoste pentu omul contemporan“, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003)
niculae costel · 670 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
10 Aug 2012

Adormirea Maicii Domnului este cea mai mare sărbătoare închinată Născătoarei de Dumnezeu

Adormirea Maicii Domnului reflectată în imne
De netăgăduit este faptul că praznicul Adormirii Maicii Domnului este cea mai mare sărbătoare închinată Născătoarei de Dumnezeu. Cunoaștem locul pe care îl ocupă Maica Domnului în istoria mântuirii și în viața Bisericii. De ce această sărbătoare este atât de importantă, de ce Biserica îi acordă o atât de mare semnificație? Deoarece în această zi 'Maica Vieții', cea care a născut trupește viața lumii, se mută din viața aceasta stricăcioasă la viața cea nestricăcioasă și veșnică.

Dacă ne uităm atent la slujba din ziua praznicului, vedem înfățișat pe larg evenimentul acesta, și mai ales partea istorică a lui. Acest lucru urmărim în articolul de față, lăsând deoparte semnificațiile teologice și mistice ale praznicului. Însă înainte de a înfățișa acest lucru, trebuie să precizăm că toate informațiile de natură istorică ale acestui eveniment, imnografii le-au cules fie din Sfânta Tradiție, fie din scrierile Sfinților Părinți. Iată și o prezentare cronologică, potrivit imnografiei zilei de 15 august.

Când i s-a apropiat sfârșitul, Maica Domnului se afla în satul Ghetsimani: '...veselește-te Ghetsimani, a Născătoarei de Dumnezeu sfântă casă' (Stihira I de la Vecernia mare, Mineiul pe August, ziua 15). Aceeași informație o găsim și în Luminânda praznicului unde Maica Domnului, prin gura imnografului, cheamă pe Apostoli să-i îngroape trupul: 'Apostoli de la margini adunându-vă aicea, în satul Ghetsimani, îngropați trupul meu' (Luminânda din rânduiala Utreniei sărbătorii). Ucenicii Domnului erau răspândiți la propovăduire, însă prin voia dumnezeiască au fost aduși în chip neobișnuit în casa Maicii Domnului: 'Cu voia cea dumnezeiește stăpânitoare, de pretutindeni purtătorii de Dumnezeu Apostoli au fost ridicați pe nori și aduși pe sus' (Stihira pe 8 glasuri de la Slavă... Și acum... din rânduiala Vecerniei mari). Se precizează și numele celor mai importanți Apostoli, precum Iacov și Petru: 'Când te-ai dus, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, la Cel ce S-a născut din tine în chip de negrăit, fost-au de față Iacov, fratele lui Dumnezeu și întâiul

ierarh, și Petru cel mai de cinste între Apostoli și vârful cuvântătorilor de Dumnezeu...' (Stihira Stihoavnei de la Slavă... Și acum... din rânduiala Vecerniei mari).

Scopul acestei minunate întruniri a Apostolilor a fost acela de a îngropa cu cinstea cuvenită trupul Maicii Domnului: 'Preacinstita împreunare a înțelepților Apostoli s-a adunat în chip minunat să îngroape cu preamărire trupul tău cel preacurat, de Dumnezeu Născătoare, prealăudată...' (Sedealna I din rânduiala Utreniei). Căci și Preacurata Fecioară avea fire muritoare ca una ce se născuse după legile firii și se cădea deci a primi odihnă: 'Din coapse muritoare ieșind, curată, cu firea asemenea fiind, odihnă ai primit' (Cântarea a 2-a; Peasna I, al doilea rând de canoane din rânduiala Utreniei).

După ce Preasfânta Fecioară și-a pus 'sufletul cel fără prihană în mâinile Fiului său' (Stihira IV de la Litie din rânduiala Vecerniei mari), adunarea Apostolilor au dus să îngroape trupul ei 'cel de viață începător și de Hristos primitor' (Stihira pe 8 glasuri de la Slavă... Și acum... din rânduiala Vecerniei mari). Împreună cu Apostolii s-au aflat și mulțimile îngerilor, cântând împreună cu ei și petrecând dumnezeiescul ei trup: 'Cu aceia împreună au cântat și mulțimile îngerilor, lăudând cu cinste mutarea ta' (Sedealna I din rânduiala Utreniei). Sau în alt loc găsim: 'Petrecut-au cetele celor fără de trup în Sion dumnezeiescul tău trup cel ce mergea la cer' (Cântarea întâi, Peasna I, primul rând de canoane din rânduiala Utreniei).

În vreme ce convoiul s-a îndreptat spre locul mormântului, un evreu cuprins de furie s-a repezit să răstoarne trupul Maicii Domnului de pe năsălie. Este vorba de mai marele preoților iudei, pe nume Atonie. Atunci s-a petrecut un lucru neobișnuit, în acea clipă îndrăznețul a fost pedepsit, tăindu-i-se mâinile: 'Apucat-a înainte judecata lui Dumnezeu aducând tăierea mâinilor batjocoritoare ale celui îndrăzneț, păzind în slava dumnezeirii cinstea chivotului celui însuflețit, în care Cuvântul trup S-a făcut' (Cântarea a 3-a; Peasna I, al doilea rând de canoane din rânduiala Utreniei).

Fiind ferit de stricăciune, trupul Maicii Domnului nu a rămas în mormânt, ci a fost mutat la cer de către Hristos, Fiul ei. Astfel, moartea Născătoarei de Dumnezeu a fost 'adormire fără de moarte' (Stihira Laudelor de la Slavă... Și cum..., rânduiala Utreniei), o trecere de la cele vremelnice la cele dumnezeiești și netrecătoare: 'La viața cea pururea veșnică și mai bună, moartea ta a fost trecere, curată, din cea vremelnică la cea dumnezeiască cu adevărat și netrecătoare mutându-te, Preacurată, vezi întru veselie pe Fiul și Domnul tău' (Cântarea a 2-a; Peasna IV, primul rând de canoane din rânduiala Utreniei).

Putem constata așadar o expunere exactă și amănunțită a acestui eveniment crucial din viața Maicii Domnului și putem conchide în același timp profunda evlavie pe care Biserica o are față de Maica Domnului, evlavie exprimată magistral de imnografii Bisericii.
dima claudiu daniel · 612 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
10 Aug 2012

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu , miluieste-ne pe noi !









 
roxana mateescu · 1026 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
09 Aug 2012

Maicuta draga !




Bucura-te Taina, care te-nfioara, Ca-l nasti pe Domnul si esti tot fecioara. Multumim Maicuta, ca ne-ai daruit, Intr-un feciorie, Pruncul Prea Slavit. Te rugam ajuta, Maica celor vrednici, Care sunt la suflet, buni si feciorelnici. Bucura-te Maica, ce ne-ai parasit, Neamul ce te cheama, cand ai adormit. Multumim Maicuta, caci de la mutare, Grija pentru lume, e mereu mai mare. Te rugam fierbinte, sa nu parasesti, Pe cei ce te cheama, neamul cel iubesti. Bucura-te Crinul, care s-a aflat, Cel mai alb din lume si cel mai curat. Multumim din suflet, ca ajuti Marie, Celor ce-ti urmeaza, tie-n curatire. Te rugam Maicuta, ca pe fiecare, In a ta gradina, sa ne faci o floare. Bucura-te Dorul, celor ce te cheama, Si-ntotdeauna, te cinstesc ca mama. Multumim Maicuta, noi ce stam in lume, Ca ne-auzi-ndata, cand strigam la tine. Te rugam fierbinte, sa ne scapi de rau, Caci noi suntem Maica, toti din neamul tau. Bucura-te Fiica, ce ai fost aleasa, De cerescul Tata, ca sa-I fii mireasa. Multumim Fecioara, Sfanta Imparateasa, C-ai primit vestirea, calma si sfioasa. Te rugam Maicuta, noi de pe pamant, Ca sa iei aminte, la al nostru gand. Bucura-te Mama, ca cerescul Har, A zidit in tine, duhului altar. Multumim Maicuta, ca simtim mereu, Mijlocirea Sfanta, catre Dumnezeu. Te rugam fierbinte, Maica si Fecioara, Pentru mantuire, fa-te noua scara. Bucura-te Maica, Domnului Hristos, Dumnezeul Vietii, Sfant si Prea Frumos. Multumim ca-n ceruri, Te avem ca mama, Si ajuti de-acolo, celor ce te cheama. Te rugam Maicuta, ca sa nu ne lasi, Pe noi care, suntem niste copilasi. Bucura-te Maica, Pururea Fecioara, Ce intreci in farmec, orice Primavara. Multumim Maicuta, caci nu ne lasi afara, Pe cei care-ti canta si te cheama iara. Te rugam fierbinte, din adancul firii, Sa sadesti la oameni, gandul mantuirii. Bucura-te Mirul, cel cu bun miros, Ce-ai primit mireasma, Pruncului Hristos. Multumim Maicuta, ca din mirul tau, Tu imparti acelor, ce-ti cer mereu. Te rugam fierbinte, sa neajuti pe noi, Ca sa nu dam cerul pe praf si noroi. Bucura-te Scara, care urci in graba, Lacrima din ochii, celor ce se roaga. Multumim Maicuta, multumim frumos, Ca ducu ruga noastra, Domnului Hristos. Te rugam fierbinte, ca sa-nalti la ceruri, Si de-acum inainte, ale noastre cereri. Bucura-te Doamna, care-ai fost aleasa, Pe pamant si-n ceruri, ca Imparateasa. Multumim Maicuta, ca din multe valuri, Ne-ai salvat cu ruga si ne-ai scos la mal. Te rugam fierbinte, ca sa faci fecioara, Ce e val ca valul, repede sa piara. Bucura-te zicem, Mama iubitoare, Ca lucrarii noastre, esti aparatoare. Multumim Maicuta, ca ne-ai aparat, De vrajmasii pe care, tu i-ai rusinat. Noi cu tine Maica, vrem mereu sa fim, Si acum si-n vecii, vecilor Amin!
Visarion Iugulescu
Photo Sharing

Maica Domnului ne răpește inimile. Aș vrea să am toate inimile sfinților și ale îngerilor pentru a iubi pe Maica Domnului. Și oricât ar iubi-o cu toată puterea lor îngerii cerului și pământului, cu toată sfințenia lor, nu vor ajunge să o iubească cât îi iubește ea. (Arhim. Arsenie Papacioc)
tatiana codrut · 643 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
09 Aug 2012

Pentru minte si suflet !

a
Admin · 700 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
08 Aug 2012

Sfantul Nectarie de Eghina :Despre pacat

De aceea, precum printr-un om a intrat pacatul in lume si prin pacat moartea, asa si moartea a trecut la toti oamenii pentru ca toti au pacatuit in el.(Rom.5:12)

Pacatul si moartea sunt urmari infricosatoare ale faradelegii si ale neascultarii si consecinta robirii libertatii morale a omului.Cel dintai om, lasandu-se inselat, mai intai a lepadat sfatuirea glasului launtric, al ravnei pentru pazirea poruncii dumnezeiesti, mai intai si-a robit libertatea morala sugestiilor diavolului, socotindu-le pe acestea mai mari decat propria lui vrednicie si tindere spre bine; a supus, ca unul care are voie libera, pe cele mai bune sfatuitorului celui rau, ca unuia mai inalt si mai intelept si, ascultand ca un rob de cel chipurile mai inalt a incalcat dumnezeiasca porunca spre a carei pazire tindea si o cauta.Daca Adam, ca fiinta libera si independenta, nu si-ar fi supus diavolului libertatea lui morala, niciodata nu ar fi incalcat dumnezeiasca porunca.Asadar pacatul si moartea sunt consecinte ale robirii morale a omului.Robirea morala este, asadar, cel mai mare rau, ca una care a adus pacatul si moartea, adica denaturarea chipului dumnezeiesc si stricarea sufletului si a trupului.
Pacatul este un mare rau, fiindca slabanogeste sufletul, seamana semintele bolii, il dizolva si il distruge si la urma ii gateste moartea.Asa cum bolile distrug trupurile si omoara, la fel si pacatul face sufletului.Sufletul slab ingreuiat de patima, se clatina pururi si nu poate privi catre cer niciodata si este cu totul neputincios sa isi atinteasca ochii spre lumina adevarului.Despre starea de boala a sufletului din pricina pacatului iata ce spune dumnezeiescul Gura de Aur:
"Asa cum cei bolnavi isi feresc ochii de lumina materiala, din pricina slabirii vederii, si asa cum se intorc de la principiile sanatoase, la fel si cei bolnavi cu sufletul, infierbantati de patima, nu pot sa-si atinteasca ochii cugetului catre lumina adevarului."(Comentariu la FACERE, Sf.Ioan Gura de Aur)"caci la fel si porcii se pleaca la cele de jos si se apleaca spre pantece si se tavalesc in noroi si nu simt ca se umplu de cea mai groasa tina."(Sf.Ioan Gura de Aur, Selectii din diferite lucrari)Si Sfantul Clement al Alexandriei zice:"Sa ne temem de boala nu a trupului, ci de pacate, din pricina carora este boala"(Din cuvintele profetice)La fel spune si cantarea:"Din pricina multimii pacatelor mele slabeste trupul meu, slabeste si sufletul meu".(Canonul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu).De asemenea si Marele Vasile, tot ca slabiciune a sufletului caracterizeaza pacatul, zicand:"Agricultura schimba alcatuirea plantelor, iar grija cea dupa virtute pentru suflet poate sa stapaneasca feluritele slabiciuni"(Omilii,Despre rodul pamantului).dar si Domnul ii priveste pe pacatosi ca pe niste bolnavi, fiindca si zice:Nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.Boala sufletului este mult mai grea decat cea a trupului si mai primejdioasa, fiindca in timp ce una duce la moartea trupului muritor, cealalta duce la moartea sufletului vesnic, plata pacatului este moartea, si mai mare decat moartea , fiindca duce la despartirea de Dumnezeu.Si se desparte de Dumnezeu fiindca, potrivit cu cele spuse de Sfantul Evanghelist Ioan, oricine savarseste pacatul este de la diavolul.Caci de la inceput diavolul pacatuieste spre aceasta, de aceea nu este nici o impartasire a luminii cu intunericul.(Cor 6:14)Iar Sfantul Ioan Gura de Aur zice ca pacatul se savarseste din lipsa fricii de Dumnezeu si ca duce in adancul iadului.Dar ne sfatuieste sa ne departam de pacat, zicand:"Lasa-te de pacat, caci faptul de a pacatui este omenesc, dar a ramane in acestea este cu totul dracesc"(Sf.Ioan Gura de Aur, Catre monahul Teodor).Dar fiindca desfatarea de pacat este vremelnica si pentru ca dupa aceasta urmeaza multa intristare, zice:"In acest fel este pacatul: mai inainte de a fi savarsit, il imbata pe cel stapanit de el, iar dupa ce este savarsit si faptuit, atunci se opresc si se sting cele ale placerii si apoi sta inainte gol invinuitorul, avand rolul unui calau public, care, zdrobindu-l pe cel ratacit, cere cea mai de pe urma pedeapsa, apasandu-l mai greu decat orice povara".Si in alta parte:"Caci nimic nu este atat de greu de purtat precum natura pacatului, nimic nu ne da atata chin precum felul rautatii si ratacirile.Pentru aceasta Hristos a zis celor ce traiesc in pacate:Veniti la Mine, cei osteniti si impovarati, si Eu va voi odihni pe voi, caci jugul Meu este bun si povara Mea este usoara(Mt.11:28-30)Pentru aceasta si un alt parinte zice:"Ce este mai greu si mai vatamator decat pacatul, dupa cum, dimpotriva, ce este mai usor si mai folositor decat virtutea?"Caci pacatul, asa cum este scris in Pilde, ranindu-i pe multi(Pilde 7:26) ii arunca in osanda, cel fara de lege este prins in laturile faradelegilor lui(Pilde 5:22)Iar virtutea, pe cei ce o lucreaza ii face vii si ii duce la inaltime, dupa cum zice autorul Pildelor:pom al vietii este tuturor celor ce o stapanesc(Pilde 3:18).
Pacatul corupe dumnezeiasca frumusete a chipului, atat a sufletului, cat si a trupului si il face urat nevrednic, fiindca, asa cum spune Marele Vasile:"Asa cum sunt umbrele pentru trupuri, asa sunt pacatele pentru suflete: le insotesc pretutindeni, dand la iveala faptele".
Pacatul departeaza pe ingerul pazitor al sufletului si preda sufletul si trupul in stapanirea diavolului, fiindca, precum iarasi zice Sfantul Vasile cel Mare, "Caci asa cum fumul alunga albinele si mirosul urat alunga porumbeii, la fel si pe ingerul pazitor al vietii noastre il izgoneste pacatul cel urat mirositor, vrednic de plans"
Pacatul alunga orice sfiala si ii face fara rusine pe cei ce pacatuiesc prin intunecarea mintii lor.Despre nerusinarea pacatului, dumnezeiescul Ioan Gura de Aur spune:"Pacatul, pana ce se savarseste, are oarecare rusine.Dar, dupa ce s-a savarsit cu fapta, atunci ii face cu totul fara de rusine pe cei ce il lucreaza".
"Pacatul, zice acelasi dumnezeiesc parinte, este maica smereniei, iar intoarcerea de la pacat, smerenia insasi".Una inalta si duce sus, celalalt coboara si smereste, una duce in ceruri, iar celalalt in adancul iadului.Si iarasi:"Daca deci pacatul este vatamator pentru cel ce il savarseste, atunci pentru ce ramai in cele destrugatoare?Nimeni cautand sa inghita fierea, nu o aduna iarasi pe aceasta inmultit dintr-un trai rau si nepedepsit".Si Sfantul Marcu adauga:"Pacatul este foc ce arde si orice vei adauga la el il vei aprinde si mai mult"."Se pare ca pacatul este ca o piedica ce opreste cugetul bun al lui Dumnezeu sa fie intru noi"."Pe cei ce slujesc pacatului ii asteapta intristarea si munca gheenei".Pentru aceasta ca de fata sarpelui fugi de pacat; de te vei apropia de el, te va musca;dinti de leu sunt dintii pacatului, care omaoara sufletele oamenilor.
Necuratia sufletului, Sfantul Ioan Gura de Aur o numeste pacat:"Este mai bine sa fii murdar de noroi decat de tina pacatelor".Asa cum viermele roade din lemn si mananca lemnul si mananca si lana, avand de la sine insusi inceput , la fel si intristarea si moartea sunt nascute din pacat si consuma pacatul."Si iarasi:Sabie cu doua taisuri este pacatul(Intelep.Sir.32:3)
balla georgeta · 896 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
08 Aug 2012

Postitor adevărat

• După cum știm, există post trupesc și există post duhovnicesc. Postul trupesc este atunci când pântecele se înfrânează de la mâncare și băutură. Postul duhovnicesc este atunci când sufletul se abține de la gânduri, fapte și cuvinte rele.
• Postitor adevărat este cel care se reține de la desfrânare, preadesfrânare și de la orice necurație.
• Postitor adevărat este cel care se stăpânește să nu se mânie, să nu se înfurie, sa nu facă răutate și să nu se răzbune.
• Postitor adevărat este cel care își pune pază gurii sale și se abține de la flecăreli, de la vorbe murdare, de la nebunii, clevetiri, osândiri, lingușeli, minciuni și de la orice defăimare.
• Postitor adevărat este cel care își înfrânează mâinile de la hoție, răpire, prădare, iar inima de la dorirea lucrurilor străine. Într-un cuvânt, adevărat postitor este cel care se îndepărtează de la orice rău.

IATĂ, CREȘTINE, POSTUL DUHOVNICESC ! NE ESTE FOLOSITOR ȘI POSTUL TRUPESC, PENTRU CĂ SLUJEȘTE OMORÂRII PATIMILOR NOASTRE. DAR POSTUL DUHOVNICESC NE ESTE ABSOLUT DE TREBUINȚĂ, PENTRU CĂ, FĂRĂ EL, NICI POSTUL TRUPESC NU ESTE NIMIC.

• Mulți postesc cu trupul, dar nu postesc cu sufletul.
• Mulți postesc de mâncare și băutură, dar nu postesc de gânduri, fapte și cuvinte rele. Și care le poate fi folosul din aceasta ?
• Mulți postesc o zi, două sau mai mult, dar de mânie, de ținerea de minte a răului și de răzbunare nu vor să postească.
• Mulți se înfrânează de la vin, carne, pește, dar cu limba îi mușcă pe semenii lor – deci ce folos au din aceasta? Unii nu se ating cu mâinile de mâncare, dar le întind la mită, răpire și prădarea bunului străin – ce folos au deci din aceasta ?

POSTUL ADEVĂRAT ȘI CURAT ESTE ABȚINEREA DE LA ORICE RĂU. DACĂ VREI, CREȘTINE, SĂ-ȚI FIE POSTUL FOLOSITOR, ATUNCI, POSTIND TRUPEȘTE, SĂ POSTEȘTI ȘI DUHOVNICEȘTE ȘI SĂ POSTEȘTI ÎNTOTDEAUNA. CUM PUI FRÂU PÂNTECELUI TĂU, TOT AȘA PUNE-L ȘI GÂNDURILOR ȘI PATIMILOR TALE CELOR RELE.

• Să postească mintea ta de gândurile cele deșarte.
• Să postească mintea ta de ținerea de minte a răului.
• Să postească voia ta de dorirea cea rea.
• Să postească ochii tăi de vederea cea rea: întoarce-ți ochii tăi ca să nu vada deșertăciunea (Psalm 118, 37).
• Să postească urechea ta de cântece spurcate și de șoapte clevetitoare.
• Să postească limba ta de clevetire, de osândire, de vorbe spurcate și de orice cuvânt deșert și vătămător.
• Să postească mâinile tale de la bătaie și de la răpirea bunurilor celor straine.
• Să posteasca picioarele tale de la a umbla întru răutate. «Ferește-te de rău și fă bine» (Psalm 33, 1 ; Petru 3, 11)

IATĂ POSTUL CREȘTINESC PE CARE DUMNEZEU ÎL CERE DE LA NOI! POCĂIEȘTE-TE ȘI TE ÎNFRÂNEAZA DE LA ORICE CUVÂNT, FAPTĂ ȘI GÂND RĂU, DEPRINDE-TE CU VIRTUȚILE ȘI ÎNTOTDEAUNA VEI POSTI ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU. -SFÂNTUL IERARH TIHON DE ZADONSK –



ADĂUGAȚI ÎNGĂDUINȚĂ, PUȚINĂ PRUDENȚĂ, CÂTEVA FIRE DE AMABILITATE ,CONDIMENTAȚI TOTUL CU O DOZĂ DE CREDINȚĂ ȘI VEȚI AVEA UN SFÂRȘIT DE SĂPTĂMÂNĂ BINECUVÂNTAT CU MULTĂ LINIȘTE ȘI PACE SUFLETEASCĂ!
DOAMNE, ÎȚI MULȚUMESC PENTRU TOT CEEA CE AM ȘI MAI MULT ÎȚI MULȚUMESC PENTRU TOT CEEA CE, CU ÎNȚELEPCIUNE AI ÎNGĂDUIT SĂ NU AM!
 
niculae costel · 680 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
07 Aug 2012

Sfânta Teodora de la Sihla




Ieșind din moartea pietrei, cu ochiul obosit,
Deodată vezi o stâncă cu vârful ruginit.
E vatra suferinței, e peștera în care
Martira Teodora aflat-a alinare.
Aici, sfânta femeie, ducând un aspru trai,
Vedea prin rugăciune minunile din rai.
În fața grotei sfinte, o piatră se arată.
Pe fruntea ei pleșuvă, de fulgere brăzdată

Săpat e din natură, un mic rotund bazin
Ce-n orișicare vreme cu apă este plin.
Sfințenia și taina aicea predomnesc.
Pădurea, apa, stânca, tăcute se privesc.
Doar micul licurici, a tufelor făclie
Împrăștie în noapte lumină albăstrie.
Aici rășina albă, tămâia bradului
Carpatice arome trimite cerului.
Și-adesea, către seara, când clopotul se plânge,
Când glasul rugăciunii încet prin văi se stânge,
Călugării din Sihla, bătrânii munților
La piatra Teodorei înalță ruga lor.

(din volumul Poezii al lui N. Beldiceanu, București, 1893


Pestera sfintei este locul in care ea isi petrecea noptile, mai mult in rugaciune, decat in dormitare. Tot aici au fost gasite si sfintele ei Moaste. Se povesteste ca odata, cand turcii o descoperisera in padure si navalisera dupa ea in pestera, peretele din spatele pesterii s-a crapat, iar sfanta a trecut prin acea despicatura, scapand astfel din mainile lor.

Sfanta Teodora de la Sihla a fost canonizata in data de 7 august 1992. Icoana sfintei o infatiseaza pe aceasta tinand in mana un pergament pe care scrie: "Cu toata inima Te-am dorit pe Tine, Doamne, si cautandu-Te, Te-am aflat si sufletul meu cel ostenit s-a odihnit intru dragostea Ta."

"Cele pamantesti parasind si jugul pustniciei luand, te-ai facut mireasa lui Hristos, fericita; cu postul, cu privegherea, cerestile daruri luand si cu rugaciunea pe ingeri ajungand, firea omeneasca ai biruit si la cele ceresti te-ai mutat, lasandu-ne spre mangaiere pestera si sfintele tale Moaste. Pentru aceasta, Sfanta Preacuvioasa Maica Teodora, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre." (Troparul Sfintei Teodora de la Sihla)
 
daniela · 758 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
07 Aug 2012

Schimbarea la Față, un program de viață altitudinal și complet


Schimbarea la Față, un program de viață altitudinal și complet
Sărbătoarea Schimbării la Față are o geografie și arhitectură teologică aparte. Întreg evenimentul se consumă în cadrele altitudinalului, întrupat în vederea luminii necreate a dumnezeirii. Este o invitație la schimbare de perspectivă asupra vieții. Pentru a putea panorama, în chip minunat, realitățile care ne înconjoară, trebuie să fim plasați într-o perspectivă care să simțim că ne privilegiază din punct de vedere existențial. Eșecurile și dezagregările care ne năpădesc clipă de clipă se datorează incapacității noastre de a ne găsi perspectiva cea mai convenabilă, gnoseologic vorbind.

Adevărata perspectivă, a noastră ca fii ai Împărăției, este cea pe care ne-o impune/propune praznicul Schimbării la Față: vederea slavei dumnezeirii, a luminii ce iradiază incandescent și intrinsec din trupul lui Hristos. Din lumină vezi numai lumină, descoperind destinul (în sens de destinație) ascuns al vieții noastre: comuniunea cu Hristos întru slava dumnezeiască. De aceea, altitudinea are drept osie lumina, claritatea, acuratețea sensului și liniaritatea vocației, iar muntele Taborului devine 'tărâmul tainelor, locul realităților negrăite, piatra tăinurilor și vârful cerurilor (...) nu este cu nimic mai lipsit decât casa lui Dumnezeu și poartă cerurilor (Anastasie Sinaitul).

Taborul – toposul transfigurării Apostolilor

Urcați fiind pe muntele Taborului, în timp ce se ruga (Lc. 9,29) – 'rugăciunea este arătarea slavei dumnezeiești' (Sfântul Ioan Damaschin) –, Hristos S-a schimbat la față înaintea ucenicilor Săi, care au văzut cum iradiază tainic și dinlăuntru umanității Lui slava dumnezeirii. Hristos li S-a arătat descoperit așa cum era dintotdeauna: Dumnezeu în slavă. S-a schimbat nu Hristos, pentru că Dumnezeu este același dintru veșnicie, ci Apostolii au primit cuget transfigurat ca să priceapă în chip de neînțeles și ochi pnevmatizați ca să vadă în mod nevăzut lumina, slava necreată a dumnezeirii. Apostolul Petru dă mărturie despre această experiență tainică și inefabilă de pe muntele Taborului: 'am văzut slava Lui cu ochii noștri' (I Pt. 1, 16).

Această lumină este îndumnezeitoare și transfiguratoare. Elisei Armenianul, un autor patristic din secolul al V-lea, descrie admirabil starea de transfigurare a Apostolilor: 'La momentul potrivit, El i-a schimbat și i-a înălțat până la perceperea acestei forme. Ochii lor fuseseră învățați să privească întruparea Domnului și ochii lor nu putuseră să se înalțe la ceruri; ochii lor s-au izbit, așadar, de lumina slavei Sale, dar ei au putut, în cele din urmă, să înțeleagă natura Sa adorată. Ei urcaseră cu Domnul nenumărate locuri înalte, dar nu în cuget; o asemenea viziune le-a arătat, în acea zi, lumina inteligibilă, încât ei să o primească ca pe o nouă biruință. Ei urcaseră muntele cu trupurile lor, El le-a înălțat în cuget, smulgându-i din toate poftele lumești'.

Astfel, Schimbarea la Față a lui Hristos este, de fapt, schimbarea de perspectivă duhovnicească și existențială a Apostolilor. Sfinții Evangheliști pentru a reda cât mai precis și profund, atât cât este cu putință, taina experienței unice de pe muntele Tabor s-au folosit de mai multe comparații, infinit mai palide decât insondabila, incomparabila, indicibila și atotfrumoasa slavă a lui Hristos: 'fața lui a strălucit ca soarele', iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina' (Mt. 17, 2), 'albe foarte ca zăpada, cum nu poate înălbi așa pe pământ înălbitorul' (Mc. 9,3). Nu e nevoie să avem vreun strop de imaginație – în lumea duhului imaginația este un adevărat cataclism - ca să constatăm că universul Schimbării la Față este inundat de lumină. Toate aceste comparații vor să transmită adevărul de nestrămutat că lumina dumnezeiască este mai lumină decât lumina. Teofan Kerameul, un excelent exeget patristic al secolului al XII-lea, ne atrage atenția asupra unor detalii, care nu țin deloc de pedanteria filologică, legat de folosirea verbului a străluci: fața lui Hristos a strălucit, nu a devenit strălucitoare – noi, modernii, am spune: este la diateza activă – și este folosit substantivul la singular, 'evocând dumnezeirea, care este simplă și fără alcătuire (...) dumnezeirea Logosului, Care n-are început în timp, nici devenire'; veșmintele 's-au făcut albe' – aici este diateza pasivă – și este folosit pluralul, aratând 'firea omenească din pricina varietății elementelor sale (...) căci Sfântul Său trup a devenit 'ca lumina', adică curat și neprihănit', iar 'înălbitori îi numește pe profeții și vestitorii Mântuitorului, din care nici unul n-a putut să înălbească firea omenească, așa cum a făcut-o El prin lumina dumnezeirii Sale'. Prin urmare, sărbătoarea Schimbării la Față este descoperirea deplină a 'îndumnezeirii firii umane, o schimbare în mai bine, ieșirea și urcarea aceluia care este după natură către ceea ce este dincolo de natură' (Sfântul Andrei Criteanul).

Apostolul Petru, prin acel 'Bine este să fim nouă aici', voia să eternizeze bucuria inexprimabilă de pe Tabor, scăpându-i din vedere că a fi în slavă nu înseamnă a fi complet debranșat de la nefericirea și tristețea care răsună pe toate ulițele acestei vieți. Când suntem în culmea binelui, uităm de platitudinea zguduitoare a răului. 'Poalele' muntelui pot semnifica și viața în variatele ei forme de desfigurare: suflete întunecate, minți necredincioase, inimi dezamăgite și vieți frânte. Hristos, prin viața Lui minunată, ne învață că a venit în lume, nu numai pentru a le descoperi ucenicilor Săi slava de pe Tabor, ci și pentru a coborî în mizeria, în indiferența și în urâciunea acesteia spre a o transfigura, spre a o îndumnezei. A căuta mântuirea nu înseamnă a te mansarda în bine, în slavă, ci a deveni tu însuți un Tabor viu, care risipește întunericul și iradiază raze fulgerătoare din abundența de lumină, de har, primite de la Dumnezeu.

Un simplu recurs la memorie ne poate ajuta să ne aducem aminte de tragica explozie atomică de la Hiroshima, 6 august 1945. Bomba atomică a explodat mai întâi ca o lumină, ca și cum ar pulveriza o stea, ca mai apoi să sfârșească într-un adevărat iad al morții, al întunericului și al poluării pentru oameni și pentru creație, pentru mediul înconjurător. Dezastrul acestei 'lumini întunecate' a coincis cu sărbătoarea luminii necreate a Schimbării la Față.

Hristos, cel plin de slavă, răsfrânge lumina Sa necreată și plină de rațiune (citește sens, rost) a dumnezeirii Sale și peste creație. 'Întreg cosmosul material, ne spune părintele Stăniloae, e destinat să devină veșmântul luminos al Domnului', să devină un rug aprins de responsabilitatea acută a omului că este preotul creației, și nu profanatorul ei. Dacă Hristos prin schimbarea Sa la față a răspândit lumină în cosmos, noi nu avem dreptul 'să o stingem', 'să o înăbușim' din pricina nesăbuinței cu care ne raportăm la tot ceea ce ne înconjoară.

Înfruptarea din experiența luminii taborice constituie o pregustare sigură și nemincinoasă a stării de fiu al Împărăției cerurilor. Paradigma umanității noastre este Dumnezeu-Omul. Omul îndumnezeit întrupează taina veacului viitor: părtășie neîntreruptă cu Dumnezeu în lumina veșnică a dumnezeirii.

Schimbarea la Față este o probă nestrămutată a faptului că putem coborî Treimea - 'acolo unde apare dumnezeirea, este cu adevărat Împărăția' (Elisei Armenianul) - în viața noastră vremelnică, că putem trăi starea de sălașe ale Duhului Sfânt încă pe pământ fiind. Acesta este adevăratul program al vieții noastre: putința de a face văzută în noi Împărăția cerurilor. Dar ca să putem înfăptui acest lucru e nevoie să ne transfigurăm viața desfigurată de păcat prin urcarea muntelui despătimirii Taborului, concretizată în perpetua noastră schimbare de perspectivă: transfigurarea voinței în nevoință, a inimii în altar de jertfă al gândurilor și simțirilor curate și a minții în sacerdotul care să liturghisească neîncetat liturghia smereniei cugetului, a dragostei incondiționate și a înțelepciunii netrufașe. (Articol publicat în Ziarul Lumina din 6 august 2012, semnat de PS Ignatie Mureșanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Spaniei și Portugaliei)
Admin · 521 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
06 Aug 2012

Rugaciune!





Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru Care locuiesti intru Lumina Cea nepatrunsa, si esti Stralucirea Slavei Tatalui si Chipul Ipostasului Sau ! Pentru ca a venit plinirea vremii, Tu, pentru mila cea nespusa fata de neamul omenesc cel cazut, Te-ai micsorat, chip de rob luand, Te-ai smerit pe Sine, ascultator fiind chiar pana la moarte.Totusi, inainte de Cruce si de patima cea de buna voie, in mumtele Taborului, Te-ai schimbat la Fata, intru Slava Ta Dumnezeiasca, inaintea sfintilor Tai ucenici si Apostoli, ca atunci, cand Te vor vedea rastignit si dat mortii, sa priceapa ca patima este de buna voie si Dumnezeiasca.Invredniceste-ne si pe noi pe toti sa praznuim Preacurata Schimbare la Fata cu inima curata si cu minte neintinata sa urcam muntele Tau cel Sfant, in salasul Sfintei Slavei Tale, unde este glasul curat al celor ce praznuiesc, glasul nespusei bucurii, ca acolo, impreuna cu Sfintii, Fata catre fata, sa vedem Slava Ta, in ziua cea neinserata a imparatiei Tale si sa preaslavim Preasfant Numele Tau, impreuna cu Cel fara de inceput al Tau Parinte si cu Bunul si de Viata Facatorul Tau Duh acum si pururea si in vecii vecilor.Amin!


"El s-a schimbat la Fata, ne confirma Sfantul Ioan Damaschin, nu asumand ceea ce El nu era ci aratandu-le Apostolilor Sai ceea ce El era, deschizandu-le ochii si, din orbi cum erau, facandu-i vazatori" (Sfantul Ioan Damaschin). "Hristos deschise ochii Apostolilor Sai iar acestia, cu o privire transfigurata de puterea Duhului Sfant, vazura lumina dumnezeiasca indisociabil unita cu trupul Sau. Fura deci ei insisi schimbati la fata si primira prin rugaciune, puterea de a vedea si cunoaste schimbarea survenita in natura noastra datorate unirii sale cu Cuvantul" (Sf. Grigore Palama).
 
Admin · 498 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
06 Aug 2012

"Indrazniti, Eu sunt! Nu va temeti!..."(Dumunica a 9-a dupa Rusalii;Mt 14, 23-34)


Corabia pe mare - imaginea Bisericii în lume

Duminica aceasta urmeaza cum nu se poate mai firesc (nesegmentand nici capitolul 14 din Matei, lucru de remarcat)Duminicii in care ne-am hranit, laolalta cu toti cei care fac parte dintr-un crez cu noi, cu painea si pestele, daruri inmultite de Daruitor(Mt 14, 14-22), numind predica noastra, "Pedagogia painii".Fie-ne ingaduit ca astazi sa urmam gandului, cautand sa limpezim impreuna aceasta "pedagogie a furtunii".Iata-ne dar cu Domnul si Sfintii Sai Apostoli.Cu Hristos, mai intai, rugandu-ne cu Apostolii, la porunca (Mt 14, 22) departandu-ne de tarm.Pare ca nimic nu mai este de plinit.Putem sa-i banuim pe Apostoli coplesiti de evenimente, obositi de harul care s-a revarsat peste ei cu atat prisos.Si pe cei satui de-acum de paine si peste, dar si de prezenta minunii, retrasi cat mai aproape de poalele muntelui.Nu pe partea lacului, caci in varf, ca si aproape de apa, curentii faceau ca somnul sa fie tulburat.
Si-n linistea aceasta, care atat de lesne ne cuprinde si pe noi, Hristos, prin veghea Lui (si, oare, cand nu vegheaza Domnul? - Mt 14, 23), arata deja ca asa va fi mereu, ritmul Imparatiei este unul alcatuit din minune si ruga, din priveghere si slava, pentru a vindeca durerea lumii, durerea omului.Numai ce Se apropie Htristos de tarm si valurile ce-nvaluiau corabia(Mt 14, 24), batand cu vantul dimpotriva nu mai par a fi ingrijorare pentru Apostoli.Icoana care li se descopera e mult mai cutremuratoare:Hristos calca apa, valurile fiindu-i lespezi sub Sfintele-I picioare.Spaimantati, ucenicii-L cred naluca (Mt 14 14, 26) si striga de teama.Si trebuie sa fi fost un srigat puternic, astupand glasul furtunii celei din afara., furtuna dinlauntrul lor chemand incurajarea Domnului."Dar El le-a vorbit indata, zicand:Indrazniti, Eu sunt; nu va temeti!"(Mt 14, 27).
Aduceti-va aminte ca mare parte dintre "speriosii" Evangheliei de azi (n-am spus fricosii, ca aceia-s altii, la Apocalipsa...) sunt oameni ai marii.Obisnuiti cu furtuna, cu asteptarea, curajosi atunci cand e vorba sa ia vreo hotarare in ce priveste securitatea ambarcatiunii lor. Cat de maret cutremuratoare trebuie sa fie calcarea aceasta pe ape de le-a smuls strigat, mugetul acela al marii fiind parca inghitit in spaima lor.
Iar Hristos Se identifica aici cu cel mai adanc dintre numele Sale:"Eu sunt...", cheia de nume a Dumnezeului Celui Viu, identitatea descoperita de Moise pe Muntele Sinaiului (Iesire 3, 14), Numele cel mai presus de nume.El spune, de fapt, "Eu sunt Cel Ce Este;nu va temeti!" Caci daca ati intelege aceasta, ati sti ca Cel Care a facut cerul si pamantul si apele toate - cu toanele lor - si vanturile, Acela poate calca pe asternutul picioarelor Sale...Caci in calcarea aceasta pe furtuni si ape este ceva din calcarea cu moartea pe moarte.In logica Sf,Evanghelist Matei nu poate fi lasata la o parte aceasta imagine - cu amanuntele ei, care poate fi usor raportata la icoana Invierii, Un Hristos Care parea adancit in departarea neagra a muntelui Se-arata calcand apele."Naluca" de-acum vrea sa vindece ceea ce li se va parea a fi Apostolilor "nalucire" la vremea Golgotei si-a Zorilor celor sfintite.Binecuvantata Naluca Hristos, Care ne-a scos din nalucirea intunericului.
Reactia Sf.Petru (Mt 14, 28) este una a unui comandant de garda.El cere lui Hristos o parola aparte, de fapt o completare a parolei - identificarea prin vederea fetei. O Fata catre Care cere sa mearga, calcand el insusi marea agitata.La porunca Domnului, Petru, iesind din corabie, pare ca reuseste el insusi calcarea apei.Ajunge insa sa vada - lipsit de ocrotirea unei ambarcatiuni - ce-nseamna involburarea si, "infricosat, incepand sa se scufunde, a strigat, zicand:<>"(Mt 14, 30).Ca era aproape de Domnul (sunt mai corect Domnul aproape de el)ne-o dovedeste versetul 31 "Iisus, intanzandu-Si indata mana, l-a apucat..."Mereu gata, Domnul Se vadeste a fi un bun tovaras, chiar si deasupra valurilor marii.Intrebarea "putin credinciosule, de ce te-ai indoit?" poate fi socotita ca si identificarea facuta de Hristos! - una din cheile textului mateian.Realismul imaginii este prelungit cu linistea ce incepe o data cu asezarea lui Hristos in corabie, precum va fi linistea ce-i va cuprinde pe Ucenici indata ce, dupa Inviere, in corabia-foisor, Hristos li Se va arata.O liniste care obliga la marturie, serenitate(liniste si pace deopotriva), care arata ca acolo unde este Cel Ce Este, toate ale creatiei (oameni si natura deopotriva) capata valente marturisitoare.Pe oameni ii auzim zicand:"Cu adevarat Tu esti Fiul lui Dumnezeu Celui viu!"(Mt 14, 33).
Dar putem banui si reactia duhurilor care agitasera si facusera apa lacului greu de strabatut pentru un "aprins" ca Sf.Petru.Ea va fi fost identica, in cuvinte macar, cu aceea pe care Sf.Luca o exprima in descrierea acestei minuni:"Cine este Acesta, ca si vanturilor si apei le porunceste, si ele Il asculta?"(Lc 8, 25 b).
De altfel, in contextul Apostolului citit astazi in Biserica(I Cor 3, 9-17) cred ca ar trebui sa invatam ceva.Incercand sa arate maretia apostoliei, Apostolii, ca "impreuna-lucratori" cu Dumnezeu (I Cor 3, 9), Sf.Pavel ne arata - si Evanghelia ne-o dovedeste - ca nu-i suficient ca doar Dumnezeu sa le faca pe toate:inmultire a painilor si a pestilor, rugaciune, calcare pe ape, potolire a furtunii, ci ca atunci cand suntem cu El impreuna-lucratori, acestea toate le putem face; ba chiar trebuie
sa le facem.Invatand cu Sf.Pavel pretul nostru - chiar al putregaiului nostru trup:"Nu stiti, oare, ca voi sunteti templul [literal:naosul] lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste intru voi?"(I Cor 3, 16).
In impreuna -lucrare, temple alese ale slavei, Care val va fi mai mare decat valul credintei noastre?Ce furtuna mai adanca decat a nadejdii noastre?Cu ele raspund la parola dragostei lui Dumnezeu prin iubirea noastra!
Si, Doamne, cata liniste mai apoi in corabie cu El, Dumnezeul Linistii si al Pacii...
(Parintele Constantin Necula, PREDICI)
balla georgeta · 853 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
05 Aug 2012

Cuvant pentru suflet !



roxana mateescu · 585 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
04 Aug 2012

Pagina precedenta   ... 21 ... 38, 39, , 40 ... 60 ... 81  Pagina urmatoare