Google-Yahoo!
Image and video hosting by TinyPic Image and video hosting by TinyPicImage and video hosting by TinyPic 

"Fii împacat cu sufletul tau si atunci cerul si pamântul se vor împaca cu tine. "(Sfântul Isaac Sirul)



FONDATOR : Cristian Stefan Popescu ( cristiboss56 )



Cristian Stefan Popescu

Creează-ți ecusonul
Image and video hosting by TinyPic   Image and video hosting by TinyPic



Adresa de contact:
cristiboss56 @gmail.com
***********
IN ULTIMELE 24 DE ORE AU FOST CONECTATI: 82 MEMBRI SI 956 VIZITATORI***
Administratia blogului:
Admin(Cristian Stefan Popescu );
Senior editor ;
Florentina ;
Balla Georgeta ;
Mihaela ;
Stefania ;
Samy02 ;
Glykys ;
Georgiana ;
Stela ;
Zaroschi Constantin;
Caty-Deea ;
Daniela ;
Marinela ;
Ioana89 ;
Hartford ;
Ana-Maria ;
Niculae Costel ;
Dima Claudiu Daniel;
Oancea Rodica ;
Ioan Alexandru David;
I.Calin ;
Ana-Maria n ;
Romanbun ;
Tatiana Codrut ;
Eugenia ;
Roxana Mateescu ;
Timofte Aurel Claudiu;
Alexandru Partenie ;
Pintea Iulian ;
Roberta Danieliuc ;
Multumesc tuturor celor care au acceptat sa trudeasca aici pentru bunavointa si rabdarea lor ! Toti cei mentionati mai sus au acces la tabloul de administrare al blogului , au dreptul de a redacta,cenzura si modifica orice articol publicat sau aflat in stadiu de publicare,au dreptul sa stearga orice fel de comentariu neadecvat la adresa celor publicate aici . Multumesc deasemenea tuturor membrilor inscrisi pe blog,sau care se vor inscrie , tuturor celor care ne citesc zi de zi si care ne-au devenit adevarati prieteni prin comentarile si propunerile lor constructive . Fie ca Bunul Dumnezeu sa Binecuvanteze blogul nostru , ca astfel sa-L laudam neancetat pe Tatal , pe Fiul si pe Sfantul Duh , acum si pururea si in vecii vecilor! Amin!>

CELE ZECE PORUNCI : 1. Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine. 2. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești. 3. Să nu iei Numele Domnului, Dumnezeului tău în deșert; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui 4. Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești. 5. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara, pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău. 6. Să nu ucizi. 7. Să nu preacurvești. 8. Să nu furi. 9. Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău. 10. Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.


Cristian Stefan Popescu

Creează-ți ecusonul

Cine este conectat?

Membru: 0
Vizitatori: 2

Anunt

Arhive

Alegeti o tema



Categorii

rss Sindicalizare

Cuvinte cheie (tag-uri)

„Botezul Domnului” sau Bobotea 27 S †) Cuviosul Dimitrie cel Nou; Sf. M 3 D Sf. Mc. Eutropiu ACATIST SFANTA PARASCHEVA AFORISME DUHOVNICEST animale Anunturi Aparitii editoriale ărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva Arsenie Papacioc BLOG LA CEAS DE SEARA caini catisma 4 Cernica Cleonic și Vasilisc; Duminica a XXXIV-a după Rusal Comori ale arhitecturii populare din Țara lemnului copii CRACIUN Cuvant CUVANT DE INTELEPCIUNE Cuvant ortodox CUVANT ORTODOX ! CUVANT PENTRU SUFLET Cuvant pentru suflet ! CUVIOSUL PAISIE OLARU DE LA SIHLA Datoria noastră față de cei ce se pregătesc să ia de de prin lume adunate ! desertaciune Despre pacatul mandriei drepții și dumnezeiești părinți Ioachim și Ana Drumul Crucii de la Mănăstirea Cerbu duh Duhul ziditor al Rohiei Dumitru Stăniloae Dumitru Stăniloae: Dumnezeu educatie Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur griji Icoana „Sporirea Minții” (& Icoana făcătoate de minuni a Maicii Domnului din Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor Icoana Maicii Domnului Portarita! ICOANE Iisus Imnul Sfantului Maxim Marturisitorul Imnul Sfantului Maxim Marturisitorul inchinat Prea Întâmpinarea Domnului intelepciune Întemeierea Constantinopolului ISTORIOARE SI POVESTI CU TALC ! Iubirea IZVORÂTORUL DE MIR Izvorîtorul de Mir Kato Xenia La Nasterea Domnului Legea-iubirea de oameni liniste Maica Domnului monahism Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pace Paisie Aghioritul Parintele Sofian Boghiu Pasii pelerinului PATERIC Pelerinaj PENTRU SUFLET Persecuțiile Picur de liniste ! pisici pocainta POEZIE Povesti adevarate POVESTI CU TALC Povestire POVESTIRI PREDICI LA DUMINICILE DE PESTE AN Priveghind ani mulți într-o cetate a Ortodoxiei - Psaltirea puncte de vedere RABDAREA responsabilitate RETETE POST ridicată prin voia Maicii Domnului RUGA rugaciune Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu RUGĂCIUNE DE MULȚUMIRE Rugaciuni SANATATE Săptămâna Patimilor Sf. Cuvios Gheorghe de la Cernica SFANTA CUVIOASA PARASCHEVA - 14 OCTOMBRIE Sfanta Cuvioasa Parascheva! Sfânta Elena Sfantei Parascheva SFÂNTUL MARE MUCENIC DIMITRIE SFÂNTUL MARE MUCENIC MINA SFANTUL MINA Sfântul Mucenic Trifon SFANTUL NECTARIE SFANTUL NICOLAE Sfântul Proroc Maleahi Sfântul Voievod Neagoe Basarab Sfântului Cuvios Serafim de Sarov Sfântului Ierarh Alexandru Sfântului Ierarh Varlaam SFATURI SFINTII Sfîntul Mare Mucenic Dimitrie Sfinții Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilo Soborul Sfinților Trei Ierarhi Vasile cel Mare

PAGINA ADOLESCENTULUI - FARA PREJUDECATI

Cum e mai bine,maritata,cu iubit stabil sau...''neoficial'', ori singura? Asta se intreba zilele trecute o prietena,singura si nedumerita.

daniela · 492 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
23 Iun 2012

Turist si pelerin pe urmele Sfantului Apostol Pavel in Grecia Partea a II-a

" si voi v-ati facut urmatori ai nostri si ai Domnului, primind cuvantul cu bucuria Duhului Sfant (...).Asa incat, v-ati facut pilda tuturor celor ce cred, din Macedonia si din Ahaia.Caci de la voi, cuvantul Domnului a rasunat nu numai in Macedonia si in Ahaia, ci credinta voastra in Dumnezeu s-a raspandit in tot locul (...)".(I Tesaloniceni, 6-8)
Platoul inalt si destul de larg pe care se afla manastirea Vlathaos ofera ochilor o priveliste unica.
Acceptand traditia potrivit careia aici s-ar fi aflat casa ospitalierului Iason, sa ne lasam in voia inchipuirii, mobilizandu-ne toate simturile cu care percepem lumea, ca sa putem "vedea" si "auzi" impreuna cu Apostolul Pavel cele ce s-au petrecut in zilele binecuvantatei lui propovaduiri in Tesalonic.
Ceasul diminetii de acum poate ca seamana cu cel din anul 50-52 d.Hr.Jos, in vale, orasul freamata de furnicarul locuitorilor, al autovehicolelor.Ziua se anunta calda, iar vantul - care pana aseara a batut cu putere - a limpezit atmosfera cel mai adesea poluata.
In vremea aceea...Asa incep capitolele din Sfanta Evanghelie.Pe atunci, desigur oeasul era mult mai linistit, cu case mici, ulite atramte, flancand pe dreapta si pe stanga Calea Egnatia, iar atmosfera era mereu limpede si curata, cu sau fara vant...
In vremea aceea...

                                                                                *
Cu straiele albe adunate pe langa trup, in sandale, infiorat putin de racoarea diminetii, Apostolul Pavel strabate agale gradina care-nconjoara casa lui Iason.Sila si Timotei au coborat in oras sa targuiasca ceva de-ale gurii.Apostolul nu ingaduie ca sederea lor sa fie spre greutate gazdelor."Nici n-am mancat de la cineva paine in dar, ci cu munca si cu truda am lucrat, noaptea si ziua, ca sa nu impovaram pe nimeni dintre voi".(II Tesaloniceni 3, 8) ,"Voi insiva stiti ca mainile acestea au lucrat pentru trebuintele mele si ale celor ce erau cu mine". (Faptele Apostolilor 2, 34).
Isi pune mana streasina la ochii care nu mai vad lesne prea departe.Priveste zarea limpede.In golf, marea e linistita.Nici o corabie nu iese si nici nu se indreapta catre port.In aceasta dimineata se poate vedea si cu ochii slabi ai Apostolului muntele sacru, Olympul, acoperit aproape tot anul cu zapada, pe creasta cea mai inalta.Nimeni n-a ajuns acolo sus, decat acvilele si inchipuirea oamenilor.Poate de aceea elinii au statornicit tocmai acolo, pe varful sprijinit de cer, salasul zeilor credintei lor pagane.Acestia, diriguiti de atotputernicul Zeus, traiesc si se poarta dupa bunul lor plac, se amesteca in si cu viata muritorilor, pierzandu-si astfel, macar partial, nemurirea, dar si credinta pamantenilor in puterea divina.Vicleni, rai si razbunatori, robi ai patimilor si pacatelor lumesti, zeii tin viata si sufletele bietilor muritori incatusate, infrigurate, iar mintea nu cuteaza inca sa-i infrunte.Carturari, invatati, filosofi, scriitori ii mai iscodesc cu gandul, dar nu ajung prea departe, sau nu indraznesc inca sa-si clameze victoriile spiritului liber.Cei multi, saraci si fara stiinta, se nasc, traiesc si mor incercand sa respecte o morala care devine la tot pasul contrariul ei, sub nestatornicia vremii si a vremurilor.
Apostolul vorbeste, in gand, cu lumea inchipuita a legendelor olympiene.Se intrerupe o clipa.Asculta un zvon care, ciudat, vine din launtrul sau, dintr-un adanc parca necunoscut inca.E adancul Credintei.Netulburat si de aceea nu l-a simtit.Acum, o intrebare suprapusa oglinzii linistite a acestui adanc, il starneste usor ca o pietricica aruncata pe luciul unui iezer de munte:"Doamne, ce voiesti sa fac?"...Se cutremura...Cine a vorbit? Al cui a fost glasul?Al lui! Dar nu Pavel, ci Saul! Pentru ca, pesemne, Saul a ramas in umbra de dinaintea luminatei revelatii de pe drumul Damascului.Pentru el, Pavel, totul s-a limpezit atunci si sunt aproape zece ani de cand infrunta,  cu faptura lui putina si "bold in trup", muntele de cremene al necredintei si ratacirii  "neamurilor", la care a fost trimis sa propovaduiasca Evanghelia lui Hristos.dar, tot din adancul sau, gandul il lumineaza iarasi:"Nu sunt stapan pe mine?Nu sunt eu apostol? N-am vazut eu pe Iisus, Domnul nostru?..."(I Corinteni 9, 1)
Isi sterge fruntea de o sudoare rece.Soarele a rasarit si arunca razele tocmai pe crestele inzapezite ale Olympului.Il dor ochiii de atata lumina.isi aduna puterile, se reazema de trunchiul platanului batran care umbreste curtea lui Iason. Inchide pleoapele.Se simte apasat de o povara mai grea decat cea de pana acum.Stie de ce:va trebui sa stea fata in fata si sa-i infrunte singur pe inexistentii zei olympieni.Nu, nu a gresit spunand "inexistentii", desi ei par a fi adevarati, mai ales in frica pe care au sadit-o in oameni.El stie ca nu exista decat un singur Dumnezeu - chiar daca intr=o trinitate de persoane - si care i-a poruncit si l-a invrednicit sa " poarte numele Lui inaintea neamurilor si a regilor si a fiilor lui Israel".Dar oamenii acestor locuri, elinii, cred in acesti zei, fara sa-i fi vazut vreodata si fara sa le fi cunoscut puterea Binelui, nici Iubirea, ci doar Frica!Si acum el, Pavel, trebuie sa le surpe aceasta credinta - si aceasta Frica! - si sa-L faca pentru ei cunoscut si inteles pe Cel pe care el, Apostolul, L-a vazut in toata stralucirea dumnezeirii sale.Aici, la Tesalonic, va avea de urnit muntele de desertaciune al credintei in idoli si legendele despre ei, iar pentru aceasta, arma ii este Cuvantul Evangheliei lui Hristos.De jur imprejur, o mare de necunoastere si de ura, a propriului neam, iudeu, bicisnicia firii omenesti, clevetitoare, razbunatoare si chiar in stare sa ucida atunci cand nu poate intelege.Pentru o clipa se simte slb.Inima i se strange cu durere.Ghimpele indoielii ii raneste cugetul.Mai tarziu, sau cand?, nici el nu mai stie, parca filipenilor le-a spus - sau le va spune candva? - :"...Toate cate le pot intru Hristos..., Cel care ma imbraca cu putere..."

                                                                          *
"(...) multumim lui Dumnezeu neincetat ca, luand voi cuvantul ascultarii lui Dumnezeu de la noi, nu l-ati primit ca pe un cuvant al oamenilor ci, asa, precum este intr-adevar, ca pe un cuvant al lui Dumnezeu, care si lucreaza intru voi, cei e credeti"(I Tesaloniceni 2, 13).
Un oftat prelung, din zeci de piepturi, un freamat de multime talazuita, ca o holda batuta de vant.
Le mai vorbeste de aproape trei ceasuri.Ii sorb cuvintele si nu indraznesc sa-l intrerupa.S-au adunat pe o colina, aproape de iesirea din oras.(va urma)
 (Din cartea "Adevarul fara plural..." de Lidia Popita Stoicescu) 

balla georgeta · 460 vizualizari · Scrieti un comentariu
Categorii: Prima categorie
22 Iun 2012

Ce pot spune eu, Doamne, acum, despre mine și Tu să nu știi?


A ne ruga înseamnă a ne înălța spiritul și inima către Dumnezeu pentru a-I aduce laudele noastre, a-i expune grijile noastre si a-I implora ajutorul.
A ne înălța spiritul către Dumnezeu înseamnă a ne smulge din vârtejul treburilor omenești a tuturor atracțiilor pământului, fie pur materiale, fie intelectuale, după gradul de cultură al fiecăruia. Ori ce bucurie a trupului și a spiritului trebuie înlăturată pentru a putea convorbi cu Dumnezeu și a ne dărui Lui în întregime.

A aduce lauda lui Dumnezeu înseamnă a recunoaște că toată ființa noastră este creată și-I aparține Lui. Deci ascultarea noastră o datorăm numai Lui, căci suntem opera Lui și trebuie să ne îndeplinim misiunea pe care ne-a încredințat-o El. Orice alt scop am vrea să atingem în viața, în afara voinței lui Dumnezeu nu ne va aduce decât dezastru trupesc si spiritual. Noi suntem creați cu un scop bine determinat de Creatorul nostru și El ne-a pus la dispoziție toate mijloacele ca să-l atingem. Pentru mântuirea noastră El ne-a dăruit totul, chiar pe unicul său Fiu, pe Iisus Hristos, ca model de viață și descoperitor al voinței Sale. A fugi și a ne eschiva de la cunoașterea voinței lui Dumnezeu, în ceea ce privește sensul si scopul nostru în viața și a ne făuri unul personal după aprecierea noastră, înseamnă a ne condamna singuri la moarte veșnică. Astfel deci, pe bună dreptate, suntem datori ….să aducem cu laudele si mulțumirile noastre Celui ce ne-a creat si nu ne-a lasat pradă propriilor fantezii, conducându-ne in mod greșit, ci din contră ne-a arătat clar si precis calea de urmat prin legile Sale. Mai mult ne-a trimis si modelul unic, minunat, născut ca și noi din carne si sânge si având aceleași cerințe ca ale noastre pe care le-a demonstrat în mod palpabil cum trebuie să le rezolvăm.
Cine îl are pe Iisus de model în toate acțiunile vietii lui, acela și-a găsit sensul vietii și pacea sufletului lui.
Recunoștința noastră față de Creator trebuie să fie nesfârșită. Toate popoarele lumii, chiar și cele barbare, simt necesitatea rugăciunii de adorare, care este de fapt fondul oricărui cult religios.
A cere lui Dumnezeu cele ce sunt necesare corpului nostru este alt obiectiv al rugăciunilor noastre. Acest corp care deși este o capodoperă a Maestrului Creator, totuși în urma neascultării față de voința Stăpânului și-a pierdut starea de fericire veșnică în care a fost orânduit la început și pe care altfel ar fi putut să și-o păstreze. Uneltirile diavoului însă l-au determinat să-și satisfacă dorințele și poftele personale călcând voința si porunca Creatorului, așa cum de altfel face acum întreaga omenire, ca o moștenitoare credincioasă a primului si neascultătorului ei reprezentant. Astfel, de la primul act de neascultare al omului a intrat în lume moartea și suferință. Corpul nostru se zbuciumă în zadar, căci destinul lui este implacabil, dreptatea Creatorului trebuie să aibă loc.
Ferice de cei ce-și descoperă sufletul si spiritul, de cei ce au ajuns la concluzia evidentă că în afară de corpul lor pieritor, ei posedă această comoară ce nu va pieri odată cu trupul lor, ci din contra, întocmai ca un prizonier captat în lanțuri, e dornic de adevar și de lumină, suspină după revenirea lui la prima stare de fericire si simte că aceasta se va întâmpla numai cu ajutorul mijloacelor pe care insusi Creatorul i le-a pus la dispozitie. Rugaciunea neincetata catre Cel care ne-a facut invocarea ajutorului Sau in lupta cu materia corupta din noi, este singura noastra cale sigura de urmat si singura consolare.
Rugaciunea devine familiara si usor de facut atunci cand este zilnica, puterea obisnuintei ii da usurinta.
Trebuie sa-L consideram pe Dumnezeu prezent langa noi, sa vorbim cu El in mod sincer, fara falsitate si sa ascultam in tacere ceea ce El ne raspunde intotdeauna in constiinta noastra. El ne asculta intotdeauna cu rabdare si ia aminte in cererile noastre atunci cand venim la El sinceri si cu inima deschisa, asa cum o doreste El.


Rugaciunea " Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", savarsita permanent in inima, usuca desfraul, potoleste furia, alunga mania, inlatura tristetea, indeparteaza obraznicia, nimiceste melancolia, alunga lenea, lumineaza mintea, naste zdrobirea de inima si aduce lacrimile.
Pentru ca suntem in post cred ca este bine sa tinem cont de cuvintele Sf. Parinti:"Cand iti aduci aminte de Dumnezeu, inmulteste rugaciunea ta, ca atunci cand Il vei uita, sa isi aduca El aminte de tine." (Pr.T. Paraianu) "Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui."-Sf. Siluan Atonitul-
Doamne ajuta si post usor.  

,,Doamne fa din mine unealta pacii Tale
Acolo unde este ura sa aduc iubire,
Acolo unde este ofensa s-aduc iertare,
Acolo unde este dezbinare s-aduc unire,
Acolo unde este greseala s-aduc adevar,
Acolo unde este neincredere s-aduc credinta,
Acolo unde disperare s-aduc  speranta,
Acolo unde este intuneric sa aduc Lumina TA,
Acolo unde este tristete s-aduc bucurie.
O Stapane,nu te-am cautat atat
Spre a fi consolat…cat pentru a consola
Spre a fi inteles…cat pentru a intelege
Spre a fi iubit…cat pentru a iubi
Deoarece:    dand….primesti
pierzand…gasesti
iertand…esti iertat
murind…reinvii la o viata vesnica”
AMIN!

 



Ce pot spune eu, Doamne, acum, despre mine și Tu să nu știi?
Cu sufletul gol – stau înaintea feței Tale dumnezeiești și inima mea despuiată e înaintea ochilor Tăi. Cu ce veșmânt aș putea să acopăr urâciunea din mine? Și cum aș putea socoti că ea ar putea să rămână ascunsă privirilor Tale? Și de ce mi-aș tăinui murdăria și boala tocmai de Tine, Cel Care Singur poți să mă vindeci și să mă curățești?…
Tu mă vezi precum sunt. Tu mă știi până în cele mai dinlăuntru ale mele, căci Ție nimic nu poate să-Ți fie ascuns. Tu m-ai zidit în pântecele maicii mele și în gândul Tău sunt mai înainte ca eu să fi răspuns chemării ce mi-ai făcut din neființă. Tu cunoști frumusețea chipului ce-ai pus în mine și singur Tu șii cât de departe mă aflu eu de plinirea asemănării. Tu, Doamne, cunoști vistieria talanților ce mi-ai încredințat și, iarăși: numai Tu știi risipa ce am făcut și reaua întrebuințare a darului Tău, de când, luându-mi trufaș partea mea de avere – nesocotind că ea nu e a mea, ci a Ta! – am plecat în ale lumii, s-o cheltui nechibzuit în trai pătimaș.

 
tatiana codrut · 717 vizualizari · 1 comentariu
Categorii: Prima categorie
22 Iun 2012

Turist si pelerin pe urmele Sfantului Apostol Pavel in Grecia "Toate cate le pot intru Hristos..."Partea I

TESALONIC

"Caci stiti voi insiva, fratilor ca venirea noastra la voi n-a fost zadarnica"(I Tesaloniceni 2, 1)

Nu multe dintre orasele lumii poarta intre ziduri, sau in straturile sapaturilor arheologice, 2300 de ani de istorie.Printre ele se numara, cu glorie binemeritata, Tesalonicul, actuala capitala a Greciei de nord (Macedoniei si Traciei), al doilea oras ca densitate demografica dupa Atena.Dar, mai ales, fosta capitala a Macedoniei lui Alexandru cel Mare.
Din fuga masinii, in trafic aglomerat, Tesalonicul ni se dezvaluie ca un oras cu o personalitate aparte.Dar nu orasul modern, cu cladiri solide, greoaie chiar - daca le raportam la delicata arhitectura "de zahar", stralucitoare, a Atenei - ne atrage atentia, ci numeroasele peceti ale epocilor de istorie si civilizatie, traversate in cele peste doua milenii de existenta.Intre acestea, perioada clasica si apoi cea bizantina sunt percepute mai direct de catre grabitul si superficialul turist contemporan.
Autocare luxoase, incarcate cu toate "neamurile"pamantului, urca greu pe strazile cotite si inguste ale "orasului de sus", pana in zidul imprejmuitor al citadelei medievale.Cand pe dreapta, cand pe stanga, panorama orasului se desfasoara la poalele "Acropolei tesalonicene.Abia din punctul cel mai inalt se realizeaza perfect numarul incredibil (de ordinul sutelor) de bisericute (mai mari si mai mici), de tip bizantin, fara turla inalta, cu ziduri de caramida, netencuite, dupa arhitectura specifica.Fiecare monument de acest gen este giuvaer incastrat - adeseori sufocant! - intre constructiile orasului modern.
Si totusi, pelerinul poate, daca vrea, sa elimine (ca-n filme, prin taietura de montaj) tot ceea ce constituie "balastul" secolelor recente si sa-si imagineze, cu ajutorul catorva elemente sugestive (Arcul lui Galeriu, ziduri, temelii ale unor constructii laice sau religioase), Tesalonicul epocii paleocrestine, prima jumatate a primului veac de la Nasterea lui Hristos.
Ca sorbite in pamant, cele prezente dispar, inclusiv zgomotul infernal al pretinsei civilizatii din ultimile doua secole.Intre ulitele cele de atunci(banuite) din anii 50-52 d.Hr., inchipuirea ghiceste, sub asfaltul arterei rutiere de mare circulatie - care-i poarta si azi numele - Calea Egnatia.
Larga acum, intesata de magazine pe ambele laturi, actuala Cale Egnatia traverseaza orasul fara odihna, ziua si noaptea, Dar dedesupt ascunsa sub straturi de pamant depuse veac dupa veac, tot mai adanc, isi doarme somnul arheologic, cu dalele grele, din piatra cioplita, vechea, adevarata Cale Egnatia, care leaga si acum Roma antica de Asia Mica.Am spus ca "o leaga", folosind prezentul istoric, nu numai ca el da un plus de sugestie a epocii, dar din convingerea intima ca tot ceea ce a fost candva "legat" de istorie, ramane - virtual - legat pentru eternitate, chiar daca puternice seisme sociale si politice au faramitat Spatiul.Timpul, insa, a ramas intreg, ascuns si curge inexorabil, fragmentat doar arbitrar si subiectiv de istorici.Prin Idee, el, Timpul a pastrat intacte legaturile intre epoci, in cadrul evolutiei legice a omenirii.
Cum va fi aratat orasul Tesalonic in vremea Apostolului Pavel e greu de imaginat.Documentele ne dau cateva repere care-i definesc importanta.Fondat de un anume Cassandru, si-a primit numele de la Tesalonic, sotia acestuia, fiica a lui Filip al II-lea si sora a lui Alexandru cel Mare.A fost locul de exil al lui Cicero, in anul 58 i.Hr., iar Marc Antoniu si Octavianus au trecut in triumf - desigur pe Calea Egnatia - dupa victoria obtinuta asupra lui Brutus si Cassius, la Filipi.Pentru colaborarea locuitorilor sai la aceasta victorie, invingatorii acorda Tesalonicului privilegiul de oras liber, ca si Atena, fara trupe romane cantonate intre zidurile sale.
"(...)dupa ce au trecut prin Amfipolis si prin Apolonia, au venit la Tesalonic, unde era o sinagoga a iudeilor.Si, dupa obiceiul sau, Pavel a intrat la ei in trei sambete le-a grait din Scripturi"(Fapte, 17, 2)
Iata-ne, deci, din nou pe urmele propovaduirii Adevarului lui Hristos in vechea Elada si ne regasim din nou pe noi, cei de azi, mereu insetati de acel Adevar, dar incapabili sa-l recunoastem, faramitat intr-un derizoriu plural, acela al pretinselor "noastre"
adevaruri.Aceste fragmente din Adevarul Unic nu sunt, de fapt, decat madulare ale sale, cu conexiunile de viata intrerupte, cautandu-se unele pe altele, intr-un nestins dor de intreg.
Daca de la Cavala la Filipi drumul si locurile vorbeau cu evidenta , de la sine, ajutandu-ne sa retraim, alaturi de Apostolul Pavel si ucenicii sai, bucuria evenimentului crucial al cristalizarii celei dintai comunitati crestine pe pamantul european, aici, la Tesalonic, ne simtim ca intr-o padure virgina, fara repere de sprijin pentru zborul inchipuirii.
Exista un cartier destul de intins, care poarta numele Apostolului Pavel.Unii spun ca pe locul unde astazi se inalta biserica "Sf.Dimitrie - Izvoratorul de Mir" (care-i adaposteste si venereaza cinstitele moaste) s-ar fi aflat acea sinagoga si ca tot aici ar fi avut loc contactul Apostolului cu iudeii din Tesalonic.Alte surse situeaza acest punct in Rotonda Sf.Gheorghe (sec.V d.Hr.).In biserica Sf.Sofia, datand din sec.VIII d,Hr., un postament de piatra lustruita de vreme evoca - prin traditie - locul de pe care a predicat Apostolul Neamurilor.Mai recent, unii ghizi explica turistilor ca a fost descoperit un amvon care pare sa fi fost "tribuna" de la care s-a auzit glasul Sfantului Pavel.Doua biserici de data recenta (sec.XIX si anul 1950)ii poarta numele, ca si cartierul in care se afla.
Din pacate, nici una dintre aceste surse nu ne ajuta, dimpotriva.Dar iata ca obstinatia pelerinului biruie delasarea turistului.Cineva, mai informat, ne conduce, pe aceleasi stradute inguste pe care mai trecusem, dar cu indiferenta.Ne oprim la poarta unei manastiri datand din evul mediu, numita Vlathaos.Traditia ne spune ca pe locul acestei mnastiri se afla casa lui Iason, iudeu elenist, care l-a gazduit pe Apostol si pe ucenicii sai, Timotei si Sila.Pentru aceasta fapta, Iason a avut de infruntat mania conationalilor lui iudei. Cu toate ca aceasta ultima varianta nu ofera mai multe argumente palpabile, ea contine ceva in plus fata de celelalte supozitii.Acel ceva, inefabil, ca o chemare tainica, a descatusat ca prin minune imaginatia si trairile pelerinului avid de ele.
Se pare ca succesul propovaduirii Evangheliei lui Hristos la Tesalonic a fost considerabil, chiar si printre iudei."Si unii dintre ei au crezut si au trecut de partea lui Pavel si a lui Sila si mare multime de elini inchinatori la Dumnezeu si dintre femeile de frunte nu putine"(Fapte, 17, 4).Dar, ca si in alte parti, razbunarea iudeilor n-a intarziat sa se starneasca, iar capul de acuzare viza intentia (dedusa doar) a vestitorilor noului Mantuitor de a rasturna insasi ordinea sociala si politica, pana la afirmatia cea mai grava, ca acestia "lucreaza impotriva Cezarului, zicand ca este un alt imparat:Iisus"(Fapte, 17, 7).Iason si cativa neofiti au fost tarati in fata mai-marilor cetatii, dar Apostolii si ucenicii sai au scapat, bine ascunsi de buna lor gazda.
Rezumandu-se doar la acest pretios "jurnal de calatorie" pe care-lreprezinta Gaptele Apostolilor, am putea crede ca Apostolul Pavel s-a limitat, in activitatea sa misionara din Tesalonic, doar la cele "trei sambete" de dialog cu iudeii in sinagoga si ca s-a multumit cu un numar relativ restrans de prozeliti, cand, de fapt, a fost vorba de inchegarea unui nucleu crestin foarte puternic care, alaturi de cel - exemplar! - de la Filipi, au constituit bucuria duhovniceasca cea mai deplina a Apostolului, cum reiese chiar din epistolele sale.Revenirea lui, in trei randuri, la Tesalonic si cele doua scrisori adresate membrilor acestei noi biserici crestine atesta o comunicare perfecta si de profunzime cu dansii, i-a considerat vrednici sa le dea primele indemnuri si sfaturi, care vor sta la baza dogmaticii si moralei crestine, sistematizate in perceptia dupa care se va conduce, pana in zilele noastre, Biserica Crestina.(va urma)
(Din cartea Adevarul fara plural..., de Lidia Popita Stoicescu)
balla georgeta · 457 vizualizari · Scrieti un comentariu
Categorii: Prima categorie
22 Iun 2012

Sfantul Grigorie Palama

Omilie despre buna rânduială a postului ; Despre post ;
Omilie la a cincea Duminică a Păresimilor, despre milostivire

ioan alexandru david · 684 vizualizari · 1 comentariu
Categorii: Prima categorie
21 Iun 2012

Trǎiește zi de zi . . .


123Friendster.Com



"Leapǎdǎ amintirea zilei de ieri și grija zilei de mâine. Trǎiește zi de zi. Începe-ți ziua neprivind în urmǎ și negândind la ce va fi; ia-o de proaspatǎ și de nouǎ; crede cǎ viața ta începe azi și azi se va sfârși.
Nu te îngrijora de ce va fi. Poți schimba ceva cu temerile tale? Ascultǎ-L pe Domnul, cǎ zice: <> (Luca12,25). Visând la mâine lepezi clipa și viața trece fǎrǎ rost.
Nu e nici îndemn la nepǎsare. Cǎ spune: <>. Cum? Viețuind duhovnicește. Traiul bun de azi îți face ziua de mâine bunǎ. Nu-ți croi planuri însǎ, cǎ viața nu merge dupǎ planul tǎu și adesea se întâmplǎ ce nici cu gândul n-ai gândit. <> (Pilde 16, 9). Înțelept lucru este, dar sǎ-ți vezi de cele de azi, iar ziua de mâine s-o lași în grija lui Dumneazeu.
Rupe-o cu trecutul, nu privi înapoi, uitǎ de cele întâmplate ieri. Ca sǎ te izbǎvești de deznǎdejde pentru vechile greșeli și de robia vieții de odinioarǎ și liber s-o iei în fiecare clipǎ de la capǎt, ducând o viațǎ nouǎ în Hristos. Dǎ amintirea pierzǎtoare a relelor trecute pe cǎința cea mântuitoare.
Trǎiește-ți, dar, creștinește ziua. Vezi de stai bine astǎzi, ca astǎzi vei sta poate în fața lui Hristos. Ține pomenirea morții și te vei înstrǎina ușor și cu folos iți vei petrece clipa cea repede ce ți s-a dat.
(“Ține candela inimii aprinsǎ. Învǎțǎtura pǎrintelui Serghei”
Jean-Claude Larchet)


123Friendster.Com
stefania · 442 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
21 Iun 2012

Cum să nu ne revoltăm în fata suferintei

Cuvânt al părintelui Teofil, înregistrat în Franta / la 20 iunie 1999
si preluat din Feuille Saint Jean Cassien, nr. 68/ iunie 2000

niculae costel · 428 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
21 Iun 2012

Desfrânarea – dragoste sau instinct primar?

Desfrânarea este una din patimi care îmbată cumplit mintea și toată ființa, suflet și trup, cu vinul plăcerii ticăloase, iar urmările sunt cumplite, însă meșteșugit ascunse, ceea ce o face și mai periculoasă.

niculae costel · 526 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
21 Iun 2012

O ZI BINECUVANTATA !


Doamne, daruieste-mi sa primesc cu liniste sufleteasca tot ce-mi va aduce ziua de azi. Invredniceste-ma sa ma dau intru totul Sfintei Vointei Tale. In tot ceasul astazi, povatuieste-ma si in toate ma sprijineste. Oricare vor fi vestile pe care le voi primi in timpul zilei, invata-ma sa le primesc cu sufletul linistit si intarit in credinta ca peste toate este Sfanta Voia Ta.
In toate faptele si cuvintele mele, Tu calauzeste-mi simtirile. In toate intamplarile neasteptate, nu ma lasa sa uit ca totul vine de la Tine. Invata-ma sa fiu deschis si intelept cu fiecare din madularele familiei mele duhovnicesti, pe nimenea amarand, pe nimenea intristand. Doamne, da-mi putere sa port osteneala zilei de astazi si toate intamplarile din vremea ei. Calauzese-mi voia si invata-ma sa ma rog, sa nadajduiesc, sa cred, sa iubesc, sa rabd si sa iert. AMIN!
Sa va fie de mare folos, Doamne ajuta!



Iarta-ma, Iarta-ma, Iarta-ma, Dumnezeul meu!
Pentru gandul nesfintit,
Pentru patima-n privit,
Pentru vorbe fara har,
Doamne, iarta-ma Tu iar.
Iarta-ma, Iarta-ma, Iarta-ma, Dumnezeul meu!

Pentru timpul meu trecut,
Fara rodul ce l-ai vrut,
Fara dragostea cu har,
Doamne iarta-ma Tu iar,
Iarta-ma, Iarta-ma, Iarta-ma, Dumnezeul meu!

Pentru felul meu firesc,
Printre oameni cand pasesc,
Pentru traiul in zadar,
Doamne, Iarta-ma Tu iar,
Iarta-ma , Iarta-ma, Iarta-ma, Dumnezeul meu!

Pentru nevegherea mea,
De-a ramane-n Voia Ta,
Pentru tot ce-a fost murdar,
Doamne, Iarta-ma Tu iar,
Iarta-ma, Iarta-ma, Iarta-ma, Dumnezeul meu!

Dar iertarea ce mi-o dai,
Imi pastreaza-al Tau Sfant Rai,
Si ma poarta iar si iar,
Doamne-n Vesnicul Hotar,
Iarta-ma, Iarta-ma, Iarta-ma, Dumnezeul meu!

 
tatiana codrut · 457 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
20 Iun 2012

PRAVILA DE RUGACIUNE DE LA UN PUSTNIC


titlu 


 
Această pravilă de rugăciune am primit-o de la o cunoștință care o avea de la un parinte bătrân care a pustnicit în tineretile lui. Am fost foarte încântat de ea, fiind foarte cuprinzătoare. Cred că pustnicul a compus-o din inima lui și spre sfârsitul vietii a dat-o și altora să le fie de folos sufletesc. Eu am îndrăgit-o din prima clipă și m-am gândit să o postez – poate cuiva îi va fi de folos!
Angel Comments


Îți mulțumim Doamne pentru toate binefacerile Tale, care ni le-ai făcut și ni le faci nouă!  o metanie
Îți mulțumim Doamne pentru toate suferințele și patimile Tale, și pentru tot ce-ai lucrat pentru mântuirea noastră!  o metanie
Îți mulțumim Doamne pentru bunătățile pe care ni le-ai dat nouă și pentru că nu ne-ai pierdut din cauza  fărădelegilor noastre!  o metanie
Iartă Doamne păcatele și greșelile fraților și surorilor și a tuturor celor pe care îi pomenesc în rugăciunile mele!  o metanie
Iartă Doamne păcatele și greșelile fraților, surorilor și a tuturor celor care mă pomenesc în rugăciunile lor și se gandesc la mântuirea sufletului meu și a familiei mele!  o metanie
Ascultă Doamne smeritele noastre rugăciuni, a celor ce cerem Milostivirii Tale, ce știi că ne sunt nouă de trebuință sufletului și trupului și dăruiește robilor Tăi ce-i pomenesc în rugăciunile mele!  o metanie
Dă-le lor și nouă iertare păcatelor și izbăvire de vrăjmașii văzuți și nevăzuți. Mărește credința, nădejdea și dragostea în sufletul nostru, primește-ne în pocăință și revarsă peste noi toți Harul Tău. Trimite pe Sfinții Tăi Îngeri Doamne, să ne învețe a lucra cu stăruință orice faptă bună, pentru a ne păzi de tot păcatul și sminteala, pentru a ne ține pe toți uniți în legătura păcii, a dragostei și a ascultării de Sfanta noastră Biserică Ortodoxă și de conducătorii ei cei duhovnicești, care se ostenesc a ne arăta căile Tale!  o metanie
Scrie Doamne și numele nostru în Cartea Vieții Tale, și ferește-ne de ceasul încercărilor. Ajută-ne Doamne să sfârșim cu bine viața aceasta, dăruindu-ne sfarșit ușor și fără dureri și îngeri milostivi care să ne întărească și să călătorească cu noi la Împărăția Ta!  o metanie
Apără și păzește Doamne, pe părinții noștri cei duhovnicești, pe Prea Fericitul Părintele nostru Patriarh (…), Sfantul Sinod cu toți episcopii noștri, toată preoțimea, diaconimea pe misionarii creștini care se ostenesc în propovăduirea Evangheliei, pe călugări și călugărițe, monahi și monahii pe pustnicii și sihaștrii din peșteri și crăpăturile pămantului și pe tot Clerul Bisericii Tale Creștine Ortodoxe!  o metanie
Miluiește Doamne – pe toți cei ce sunt bolnavi(…),pe cei călătoresc pe uscat, pe apă și prin aer, pe văduve și pe orfani, pe bătrani și pe copii, pe toți care sunt în războaie, în cutremure, incendii, inundații și secete, în arșița frigului, în suferință și necazuri, în lipsuri și dureri, -după mare mila Ta!  o metanie
Iartă Doamne pe toți vrăjmașii, rău voitorii și clevetitorii noștri, toți cei caută să ne împileze și să ne facă rău și să aducă vină nedreaptă asupra noastră. Smerește-i pe ei Doamne ca să cunoască că Tu ești Apărătorul nostru (deși suntem și noi păcătoși) și ne păzește de răutatea lor!  o metanie
Iartă Doamne păcatele părinților care ne-au născut(…), nașilor care ne-au botezat/cununat (…), finilor noștri, bunicilor, moșilor și strămoșilor noștri și a întregii noastre familii, învățătorilor care ne-au învățat carte, și la toți miluitorii, ajutătorii, găzduitorii și la toți binefăcătorii noștri, la tot neamul nostru cel creștinesc, căruia îi trebuie mila și ajutorul Tău și la cei vii și la cei adormiți!  o metanie
Iartă-i Doamne și Părintelui meu duhovnic (…), păcatele, datoriile, obligațiile și orice făgăduință ce a făcut înaintea Ta, și n-a putut-o îndeplini. Dăruiește-i dezlegare și iertare de orice greșeală. Primește-i osteneala ce face pentru noi, și ascultă smeritele noastre rugăciuni, învrednicindu-ne de viață veșnică și fericită, unde este lumina Ta! Amin.                  o metanie
Iartă-i Doamne, pe toți prietenii și cunoscuții cu care am viețuit și viețuiesc în lumea aceasta și s-au smintit din cauza mea, cu care am adus hulă impotriva Duhului Sfant, am făcut păcate de moarte și păcate strigătoare la cer și pe cei vii și pe ce între timp au adormit!  o metanie
Iartă Doamne, păcatele la toți adormiții din neamurile noastre, bunicii, moșii și strămoșii noștri, părinții, frații și surorile, cu tot neamul nostru cel adormitși pe cei pe care-i pomenesc în rugăciunile mele! (aici se pomenesc morții…)o metanie
Iartă Doamne, și sufletele cele botezate în numele tău Prea Sfantă Treime, care au murit nepregatiți și se află în iad, și n-au fost vrăjmași ai Tăi, iar aici pe pămant nu au pe nimeni să se roage pentru ei, miluiește-i Doamne, după mare mila Ta!  o metanie 

stela · 599 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
19 Iun 2012

Sfanta Scriptura este uitata?

Un articol semnat de : Adrian Cocosila

Admin · 452 vizualizari · 1 comentariu
Categorii: Prima categorie
19 Iun 2012

Postul Sfinților Apostoli sau al Cincizecimii


Postul Sfinților Apostoli sau al Cincizecimii
Biserica Ortodoxă îi cinstește în mod special pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel rânduind o perioadă de pregătire duhovnicească care începe imediat după Duminica Tuturor Sfinților. Postul Sfinților Apostoli este în același timp în legătură și cu praznicul Cincizecimii, cu comunitatea Apostolilor și a Bisericii și cu predicarea Evangheliei.

După cum informează Ziarul Lumina, postul Sfinților Apostoli este legat de Pogorârea Duhului Sfânt pentru că este o cinstire a Duhului Sfânt care s-a revărsat peste Sfinții Apostoli și apoi o rugăciune și o cerere ca aceste daruri să se coboare și peste ceilalți creștini. Acest lucru este întărit de mărturia biblică, unde se spune că după Pogorârea Duhului Sfânt creștinii 'stăruiau în învățătura apostolilor și în împărtășire, în frângerea pâinii și în rugăciuni', apoi în continuare 'și în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu și, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie și întru curăția inimii'. Astăzi această purtare a primilor creștini, nevoința de a se păstra curați pentru ca darurile Duhului Sfânt să nu se ia de la ei și să rodească, este exprimată de prezența acestui post închinat Sfinților Apostoli, care începe după Odovania Rusaliilor, când se încheie această sărbătoare. De aceea, în vechime, postul acesta era numit și Postul Cincizecimii, pentru că amintește de darurile Duhului Sfânt revărsate în Biserică.

Când Mirele se va lua, atunci vor posti

Perioada de post și rugăciune de după Rusalii este justificată și de cuvintele Mântuitorului Hristos care spunea despre apostoli și mai departe și despre Biserică că: 'Pot, oare, prietenii mirelui să postească cât timp este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească. Dar vor veni zile când se va lua mirele de la ei și atunci vor posti în acele zile'. Aceste zile despre care vorbește Domnul sunt zilele Bisericii, când Mântuitorul Hristos este înălțat de-a dreapta Tatălui, iar creștinii se pregătesc duhovnicește și se roagă pentru venirea Duhului Sfânt. Teologia Ortodoxă mărturisește că Hristos nu este absent din Biserică, El este Capul ei nevăzut, după cum spune Sfântul Apostol Pavel, și este prezent prin lucrarea Duhului Sfânt. Noi înțelegem că Mirele nu mai este prezent trupește, nu mai poate fi văzut cum a fost pe vremea Apostolilor, dar ne rugăm și postim pentru ca Duhul să aducă o nouă prezență a lui Hristos, duhovnicească. Apoi, Postul Sfinților Apostoli este în legătură și cu Biserica însăși, cu începuturile ei, când vedem că un rol important l-a avut comunitatea Sfinților Apostoli, cei care au fost martorii evenimentelor din viața Mântuitorului și ai Învierii. Cei doisprezece Apostoli sunt temelia Bisericii, nucleul ei pentru că toți cei care au crezut în Hristos și s-au botezat au făcut-o pe baza mărturiei lor. Ei au fost învestiți de Domnul cu mandatul conducerii sinodale a Bisericii și al edificării ei în lume prin predica lor, prin cuvântul și fapta lor. De aceea în iconografie, Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt înfățișați ținând în mâini o biserică. Apostolilor le-a zis Domnul după Înviere: 'Luați Duh Sfânt, cărora le veți ierta păcatele le vor fi iertate iar cărora le veți ține, ținute vor fi', iar în alt loc la întrebarea lui Petru: 'Doamne ce va fi cu noi?', Mântuitorul spune 'Voi veți judeca lumea stând pe douăsprezece tronuri'. Acest lucru arată că Apostolii nu au un rol important numai în Biserică, ci ei vor judeca lumea întreagă pentru că Hristos a fost vestit lumii întregi de către ei înșiși și de urmașii lor. Dintre toți Apostolii, două personalități se evidențiază: Sfinții Petru și Pavel, denumiți primii din ceata Apostolilor sau întâistătători. Petru a fost cel mai în vârstă dintre ei și cel mai respectat de ceilalți. Pe el, Domnul s-a sprijinit în nenumărate ocazii și i-a arătat o atenție deosebită pentru că dacă Petru înțelegea ceea ce El învăța și lucra, și ceilalți Apostoli înțelegeau. În Cezareea lui Filip, Petru mărturisește primul 'Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Celui viu', dar prin gura lui toți au mărturisit, iar la spălarea picioarelor Hristos îi spune 'Acum nu înțelegi ceea ce eu fac dar va veni vremea când vei înțelege', arătând cunoașterea de care se vor bucura toți Apostolii când va veni Duhul Sfânt peste ei. Alături de Petru, în Sfânta Scriptură este prezent și Pavel, care a fost chemat la apostolat de însuși Hristos Domnul și a fost considerat alături de cei doisprezece. Pavel, după propria mărturie, s-a ostenit în predicarea Evangheliei mai mult decât toți ceilalți Apostoli, a cutreierat aproape întreaga lume a Imperiului Roman și a răspândit Evanghelia în nenumărate locuri. De numele lui se leagă chemarea păgânilor la Hristos și el a fost denumit Apostolul neamurilor, adică al celor care nu erau dintre iudei. Biserica i-a așezat împreună, și i-a cinstit împreună, rânduind și o perioadă de post în cinstea lor. Acest lucru arată unitatea creștinilor în slujirea Evangheliei în edificarea Bisericii Mântuitorului Iisus Hristos, dincolo de păreri personale și orgolii lumești. Unitatea celor doi înseamnă și jertfirea de sine, și dăruirea reciprocă în relație de iubire și comuniune.

Durata și modul de postire

Începutul Postului Sfinților Apostoli este în funcție de data Sfintelor Paști. Începe întotdeauna luni după Duminica Tuturor Sfinților. Conform Pascaliei Bisericii Ortodoxe Române, Postul Sfinților Apostoli poate varia între 28 de zile, atunci când Paștele cade pe 4 aprilie, până în situația în care poate fi desființat, atunci când Paștele este prăznuit după data de 1 mai. Așa s-a întâmplat în anii 1945 și 1956 când Învierea a fost prăznuită pe 6 mai, iar Sfântul Sinod a hotărât ca postul să se țină în cele trei zile dinaintea sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel (sărbătoarea căzând înaintea Duminicii Tuturor Sfinților, în seara căreia se lasă sec de obicei). Aceeași situație a fost și în 1983 (Învierea Domnului - la 8 mai), când postul a fost numai de două zile (27-28 iunie).

Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel este un post ușor. În fiecare sâmbătă și duminică este dezlegare la pește, vin și ulei, precum și de sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie). Învățătura pentru posturi din Ceaslovul mare arată că luni, miercuri și vineri se mănâncă legume fără ulei, marți și joi aceleași cu untdelemn și vin. Dezlegarea la pește se dă și luni, marți și joi dacă atunci cade sărbătoarea vreunui sfânt cu doxologie mare și cu cruce neagră în calendar, iar când o astfel de sărbătoare cade miercuri sau vineri se dezleagă la untdelemn și vin. Și în caz de hramul bisericii se dă dezlegare la pește. Dacă însuși praznicul Sfinților Apostoli Petru și Pavel cade miercuri sau joi, se face dezlegare la pește, vin și ulei.
Admin · 253 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
19 Iun 2012

UN CUVANT PENTRU TINE . . . !




"Exista o lege aspra...cand impotriva noastra se comite o dureroasa nedreptate nu ne putem vindeca decat dupa ce iertam." (Alan Paton)

Nimic nu poate vindeca sufletul decat simturile si nimic nu poate vindeca simturile decat sufletul - Oscar Wilde

"Oamenii te iarta daca faci crime. Dar nu te iarta daca esti fericit." - C. Noica

"Niciodata nu trebuie sa te rusinezi a marturisi ca ai gresit. Inseamna doar sa spui cu alte cuvinte ca astazi esti mai intelept decat ieri." - William Faulkner

. .123Friendster.Com


“Fiecare om este o altă mîntuire, fiecare suflet este un alt aspect al chipului lui Dumnezeu, care nu a mai fost niciodată în istorie și în toată creația, și niciodată nu va mai fi. Și asta are de-a face cu măreția fiecărui om. Și deci fiecare este o cu totul altă cale decat oricare alt om, dintru neființă întru ființă. Se aseamănă căile, uneori sunt aproape paralele, dar niciodată identice.”

Părintele Rafail Noica
daniela · 427 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
18 Iun 2012

Să nu fim bățoși!

Interviu cu Părintele Simeon din Poiana lui Ioan

niculae costel · 467 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
18 Iun 2012

ÎNDOIALA ÎN CREDINTA

Parintele Cleopa

niculae costel · 275 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
18 Iun 2012

Inmormantarea unui Sfant: Cuviosul Iacov Talikis

Acolo jos pe podea l-au îmbrãcat. Era de fatã si diaconul Ghenadie, cãruia de dimineatã îi ceruse sã rãmânã si sã fie de fatã când îl vor îmbrãca.

Nevoitorul, care  în toatã viata sa a fost veghetor, a  liturghisit, a lucrat sau s-a rãzboit cu diavolii, acum zace nemiscat, fãrã suflare. Mâinile lui care binecuvântau si dãdeau necurmat, acum stau nemiscate pe piept si toti îl plâng pe cuviosul, însã în inimile monahilor, în adâncul lor îsi face cuib mângâierea pe care o dau Sfintii. Si nu numai pentru cã au cunoscut cã staretul lor a fost un cuvios, dar si pentru cã vãd aceasta pe fata lui sfintitã. Imediat a dispãrut acea putinã rosealã, ce apãruse pe fata lui în primele minute, întipãrindu-se o înfãtisare cuvioasã si mângâietoare de culoare galben deschis.

Desigur, minunata înfãtisare a cuviosilor nu se poate  descrie, însemnãtate are faptul cã toti au vãzut-o. Ea a rãmas aceeiasi si în ziua urmãtoare, când a avut loc înmormântarea. Au trecut multe ceasuri, dar fata sfintitã a fericitului staret avea o luminozitate inexplicabilã. Cu totii au simtit cã trupul staretului se aflã într-o strãlucire.

Spre lumea dinafarã au fost date foarte putine telefoane. Se pot mãsura pe degetele unei mâini, însã unul a chemat zece, dupã care au devenit mii. în scurt timp au devenit iascã, foc care s-a întins si a pricinuit durere în mii de inimi. Toti transmiteau noutatea înfricosãtoare la cât mai multi. Si era ca si cum însusi staretul trãgea clopotul. Invitatia era personalã, însãsi staretul îi chema pe oamenii lui dragi.

Când oamenii au început sã se înstiinteze între ei era noapte, erau zile de lucru si toti erau plecati la treburile lor..., iar mãnãstirea era departe, la capãtul lumii, sus în acestea erau adevãrate, dar vestea a pricinuit o zguduiturã puternicã. Cei care l-au cunoscut au început sã plângã oriunde erau atunci când au aflat, chiar si pe drum... Si se înmuiau picioarele si cãutau sã se sprijine de ceva... Si se simteau rãu dacã în jurul lor altii nu întelegeau.

Cu toate acestea staretul a sunat clopotul si o mare nesfârsitã de lume s-a pornit spre sfintele moaste. Au hotãrât sã meargã orice s-ar întâmpla. Au lãsat treburile, au lãsat copiii, au lãsat pe bãtrâni... si alergau spre Halkida. Apoi din munte în munte au urcat pe muntele Sec. Iar de pe vârful muntelui se coborau la mãnãstire, acolo unde asteptau moastele sfinte ale staretului lor, ale nevoitorului Iacov, fãcãtorul de minuni. Multi au ajuns noaptea si au privegheat si s-au rugat împreunã cu monahii. Incã din zorii zilei, drumurile s-au umplut de masini.

O multime nenumãratã a ajuns pe  drumul rãu ce ducea la mãnãstire. Toate cãrãrile erau pline de o multime nesfârsitã de fii duhovnicesti ai staretului care siroia blocând drumurile. Multi politai se osteneau sã facã rânduialã. Toti voiau sã se închine cu evlavie staretului. Mii de oameni au mers pe jos kilometrii întregi, pentru cã masinile nu mai încãpeau. Dar toti au ajuns, chiar si cei de departe, si i-au fãcut metanie staretului cerându-i binecuvântarea. Curtea cea mare a mãnãstirii era plinã pânã la refuz. Balcoanele mari, ca niste verande, din interiorul clãdirilor mãnãstirii erau în pericol sã cedeze. Afarã si în jurul mãnãstirii erau iarãsi mii de oameni. Episcopi, preoti, diaconi si monahi au inundat biserica, care nu mai încãpea si pe mireni, înãuntrul si înafara bisericii toti plângeau cu durere, lacrimile tuturor curgeau ca râurile... ici si colo, cu bocete.

Iar fericitul staret pãstra înfãtisarea galben deschis a cuviosiei, care îi mângâia în întristarea generalã. Nu te mai saturai privind acea strãlucire a sfintitei lui fete. Fericitul devenise... mai viu decât atunci când era viu. Si mai adaug cã, mort fiind, era mai frumos si mai luminos. Dumnezeu, Care i-a dat harisma înfãtisãrii luminate a cuviosiei, i-a dat si altceva.

La staret s-a desfiintat legea naturalã, n-a întepenit, precum se întâmplã totdeauna cu mortii. Mâinile lui cuvioase au pãstrat moliciunea si temperatura lor fireascã. Toti le sãrutau cu evlavie si toti s-au încredintat de aceasta.

La orele 12 ale amiazei zile urmãtoare, cu putine ceasuri înainte de înmormântare, mitropolitul Procopie al Kefaloniei, care se spovedise la staret, cãuta încã atât de mult binecuvântarea staretului, încât a fãcut un lucru de mirare. A luat mâna dreaptã a staretului, i-a unit primele trei degete si a ridicat-o la fruntea sa ca sã-l binecuvânteze. Dupã aceea a pus mâna neînsufletitã a staretului iarãsi pe pieptul sãu, unind din nou cele douã degete în formã de binecuvântare, în cazul acestei mãrimi a nesfârsitei iubiri de oameni s-au desfiintat legile naturale.

In Biserica mãnãstirii se cânta slujba înmormântãrii, în timp ce multe mii de monahi treceau sã-l heretiseascã si sã-l sãrute pe staret. Dar pentru ca si miile de credinciosi sã-l poatã urmãri si sã vadã sfintele moaste ale cuviosului, fie si de departe, au scos sicriul afarã din bisericã. Au cântat si afarã slujba înmormântãrii pe scurt. Si unii crestini, desi nu toti, au vãzut pe fericitul staret zburând pe deasupra multimilor si binecuvântându-le. Vãzând sfintele moaste si auzind stihirile de înmormântare, lumea a constientizat mai profund adormirea cuviosului staret, pierderea cea înfricosãtoare. Simtãmintele au biruit si pe cei cu sânge rece. Inimile credinciosilor erau apãsate, lacrimile curgeau, nimeni nu se putea abtine. Toti încercau sã se apropie de sfintele moaste... îmbulzealã si zãpãcealã... numai o privire sã arunce, sã-l vadã pe cuviosul pentru ultima oarã...

Doi clerici, pãrintele Dionisie si pãrintele Pavel, au vorbit foarte frumos despre fericitul staret Iacov. Cuvântul lor a pãtruns în inimi. A sosit si clipa cea mare. Putine minute mai aveau înaintea lor sfintele moaste.

In clipa aceasta, înaintea a mii de oameni, mitropolitul Procopie al Kefaloniei a poruncit sã se înalte sicriul, sã-l ridice la înãltime ca sã-l vadã si credincosii pe cuviosul. Si de cum au înãltat sicriul si îndatã ce au fost vãzute de toti sfintele moaste, din miile de inimi a iesit un strigãt miscãtor. Si-au deschis buzele si s-a umplut incinta si au fost inundati toti muntii de strigãtul: "Sfânt, Sfânt... Sfânt esti!"

S-a deschis cerul si a primit mãrturisirea unanimã, izvorâtã din mii de guri ca un tunet. Acum însã nu mai era un strigãt de jale, nici de protest pentru adormirea lui. A fost un strigãt de biruintã, o doxologie.... Sfânt, sfânt strigau toti si simteai cã spun: "viu este Domnul Dumnezeu", Care întotdeauna ne dãruieste sfinti!

din cartea: Fericitul Iacov Talikis- Stelian Papadopoulos,

eugenia · 796 vizualizari · 1 comentariu
Categorii: Prima categorie
18 Iun 2012

"Ale Tale dintru ale Tale..."(Duminica Sfintilor Romani)

Impodobita-i astazi ortodoxia romaneasca. In multe chipuri si cu alese vesminte. Caci desi Praznicul Rusaliilor a trecut, roada Rusaliilor in mijlocul neamului nostru astazi praznuim. Se deschide cerul de deasupra Romaniei si-n alcatuire de duh se-arata Raiul impodobit si cu ravna romaneasca. Si cu dragoste, si cu credinta, si cu nadejde, rostuite si rostite pe dulcele grai romanesc. Si-n fata dezagregarii de-acum a romanismului prin falsa europenizare, parca nimic n-ar fi mai de pret decat reasezarea in randuiala Liturghiei romanesti, dinaintea Altarului ceresc.
Neam de sate si preoti - cum spunea Nicolae Iorga - romanii isi tin astazi hramul cu sfintii lor Multi, multi si mare parte nestiuti. Pentru ca, daca in timp, canonizari mai vechi (1956) sau mai noi (ultimile chiar in 2oo3, Sf.Vasile de la Poiana Marului sau Theodosie II al Moldovei) au pus oarece randuiala in sinaxar, n-au epuizat nici pe departe "norul de martori" care a facut ca Romania sa reziste veacurilor in alcatuirea de pamant si, mai ales, aceea de "cer ortodox". Caci in sinaxarul de sfinti romani pe care-l praznuim astazi intra Andrei Apostolul, cel dintai chemat, ucenicii lui, episcopi tomitani, intra martirii Dobrogei sau invatatii ei (Sf.Ioan Casian si Sf.Gherman), calugarii reuniti dintai sub toiagul steratiei lui Nicodim la Tismana, dar si toti ceilalti care, asemeni lor, au aprins cerul credintei noastre stramosesti cu stelele credintei implinite. Si cand spun aceasta spun nu doar despre martirii pentru unitate teritoriala sau ecclesiala a romanilor, ci si despre mamele lor, asteptandu-si pruncii-barbati sa se-ntoarca acasa, iubitele lor, caci neamul intreg e un neam de maici si mirese indoliate, ai caror eroi, de pe pomelnicile familiilor romanesti, martire unele, s-au stramutat in pomelnicul Neamului.
Toata tara este astazi un chivot de moaste urias, caci nu-i loc pe pamantul romanesc, si nu numai, in care sa nu stra-luce oasele albite de ploi si vreme ale tinerilor si barbatilor care-au purtat ravna unei biserici romanesti pe un teritoriu romanesc.Intr-atat incat ne-au descuiat trecatorile din munti, temeinice pronausuri intru care s-a botezat in sange de voinic viitorimea.
Mame si mirese indoliate...Ale unui neam care inca-si asteapta izbavirea.Caci vremurile comunismului au adaugat calendarului vrednic de cinste al martirilor nume noi datatoare de sensuri:mortii Aiudului si Gherlei, umilitii ucisi ai Pitestiului si al Targusorului, rastignitii Canalului, ingropatii din minele Maramuresului si, ca ei, toti cei care, increzandu-se in Domnul, n-au ingaduit ca lantul lor sa cada prin tradare, prin vinovata cedare.
Un "imn acatist pentru crucea purtata" (Virgil Maxim) s-ar cuveni inaltat si pentru ei, sau, mai ales pentru ei. Moastele cele noi ale devenirii noastre intru fiinta nationala. Pomenirea lor ar putea fi si prilejul de a rosti raspicat raspunsul la intrebarea: "Unde a fost Biserica?" din toate sufletele noastre: "Pe cruce!" Rastignita laolalta cu rastignitii ei.
Astazi este, in aceeasi vreme, o duminica eroica. In care, lalolalta, se cuvine sa pomenim pe toti cei care au marturisit pe Hristos
sub presiunea otravei rosii, care este comunismul. Unii dintre ei, in viata, printre noi...Marturie ca sfintii sunt mai intai oameni asemeni noua, care, prin ravna si har, trec dincolo de orizont, in sus, spre cerul Imparatiei. Sunt cei care rabdat-au sa fie imbracati in vesmant de batjocura mai inainte de a patimi pana in sfarsit laolalta cu Hristos, Cel Care dintai ne-a invatat ce inseamna Patima.
Sunt cei care si-au pus vietile lor arvuna romaneasca la neimbatranirea Neamului, cum Hristos S-a facut arvuna neimbatranirii firii omenesti.Noi, romanii, nu suntem dintre acele neamuri care au ridicat praful Europei in copitele cailor.
Bornele de hotar nu le-am purtat legate de sa, asezandu-le unde ne-a fost mai la indemana uciderea, asuprirea si jecmanirea altora. Din bornele de oase sfinte si din Crucile de pe turlele de Biserici ne-am zamislit puncte de reper intru viata vesnica, iar mormintele alor nostri sed cuminti, inbratisate cu duiosie de cei dinaintea lor.
Aceasta fidelitate o praznuim astazi.
Laolalta cu Hristos, Cel atat de iubit in neamul nostru, ca pana astazi sotul ii spune sotiei "crestina", iar ea lui "crestin"; ca pana astazi botezurile si nuntile si praznicile pentru cei plecati raman zile inscrise cu foc in calendarul de inima al fiecarei familii, al fiecarui sat.
Iar celor care ne spun ca n-avem monumente reprezentative pentru cultura universala ar trebui sa le aratam valul lui Traian, transeele Oituzului si Marastiului, ranitele culmi ale Toplitei sau ale Caraimanului.
Mausoleele cu oase ascunse in campia Satmarului si-n buza de apa a Dunarii...
Toate, semne ale sfinteniei si ale biruintei Crucii. Impotriva semilunii, zvasticii, secerii si ciocanului...Impotriva nebuniei lui Antihrist!
(Parintele Constantin Necula,PREDICI)

balla georgeta · 754 vizualizari · 1 comentariu
Categorii: Prima categorie
17 Iun 2012

Parintele Cleopa

Câteva cuvinte spre intărirea noastră:

Odatã femeia l-a întrebat pe bãtrânul: ''Pãrinte, de unde stiati tot ce se va întâmpla?'' Iar pãrintele i-a rãspuns scurt: ''Rugãciunea te înaltã pe treptele stiintei. Cu cât te rogi mai mult, cu atât stii mai mult si mai bine. Si nu te teme niciodatã de nimeni si de nimic - doar roagã-te! Dumnezeu si Maica Lui te vãd si te aud!''

*****
Un credincios care divortase, era continuu atacat de rudele fostei sale sotii, persoane foarte influente. Fusese pus sub urmãrire si era amenintat de mai multi ofiteri de militie. Atunci s-a dus împreunã cu sora lui la Pãrintele Cleopa sã plãteascã slujbe. Când sã plece, s-au întâlnit cu un cãlugãr, care le-a cerut sã-l ajute sã-si ducã bagajul la Sihla.
Pe drum, i-au povestit necazurile pe care le aveau cu ofiterii de militie. Ajunsi la Sihla, dupã ce a auzit cum îl cheamã pe unul dintre
militieni, cãlugãrul s-a dat jos, s-a dus în fata bisericii si a fãcut trei metanii, zicând: ''Multumesc Tie, Doamne, cã mi-ai adus rãspuns la întrebarea: De ce mã rog eu pentru Constantin si el are necazuri; eu mã rog mai tare pentru Constantin si el are si mai mari necazuri?'' Constantin era unul dintre militienii care îl prigoneau pe credincios si în ultimul timp sotia i se îmbolnãvise grav, iar
fetita îi fusese accidentatã de o masinã. Dupã ce cãlugãrul l-a sunat si i-a arãtat greseala sa, el a devenit unul din cei mai corecti militieni.
Dar prigoana asupra credinciosului a continuat. Rudele fostei sotii au apelat la un colonel care i-a telefonat, spunândui: ''În cinci zile vei fi în puscãrie! Dosarul este pregãtit!'' ''Fãrã motiv?'' a întrebat crestinul. ''Eu n-am nevoie de motiv, iar din închisoare vei iesi numai mort, cu picioarele înainte'' a fost rãspunsul colonelului. Auzind de aceasta, credinciosul a fugit iarãsi împreunã cu sora sa la Pãrintele Cleopa, chiar în toiul noptii, si i-a spus de amenintare. Bãtrânul i-a primit, dar i-a certat:
- Ce putini credinciosi sunteti! Cum sã vã temeti voi de oameni?
- Da, pãrinte, dar ne-a dat termen precis: cinci zile!
- Lãsati-l în pace, cã va fi el în trei zile în puscãrie!
Într-adevãr, dupã trei zile, au aflat de la un judecãtor, cã ofiterul fusese arestat.

De atunci, credinciosul nu a mai fost amenintat. Când s-au dus din nou la Pãrintele Cleopa, el le-a spus: ''Niciodatã sã nu vã temeti, dar nu de câtiva ofiteri, nici de mii de ofiteri, nici de milioane, nici de miliarde. Chiar dacã stau cu arma la ochi, cu glontul pe teavã si degetul pe trãgaci; nici o puscã nu va lua foc, nici un glonte nu vã va nimeri, dacã sunteti drepti înaintea lui Dumnezeu''.

*****
O credincioasã a venit împreunã cu sotul ei la Pãrintele Cleopa, disperatã din cauzã cã trei sefi de la serviciu se pregãteau sã o dea afarã pe nedrept. Dupã ce i-a spus situatia, pãrintele a mângâiat-o cu cuvintele: ''Nu te teme, ai sã vii la mine si-ai sã-mi spui: ''Pãrinte, n-am mai auzit de o minune asa de mare!''''.
Crestina s-a întors linistitã acasã, dar situatia s-a agravat. Mai era doar un pas pentru a fi datã afarã, iar bãrbatul ei îsi pierduse orice rãbdare si încredere si nici nu mai voia sã mai meargã la mãnãstire, când minunea prevestitã a avut loc. În decurs de o sãptãmânã, au fost dati afarã toti cei trei sefi: luni, cel mai mare în rang, miercuri urmãtorul si vineri ultimul. 
Când au vizitat din nou chilia pãrintelui, amândoi sotii au strigat deodatã,fãrã sã vrea: ''Pãrinte, n-am mai auzit de o minune asa de mare!''

*****
Spunea unul din ucenicii sãi: ''Pãrintele Cleopa tot timpul spunea lucruri care erau spre zidire sufleteascã. Nu se afla cuvânt desert în gura lui. A stiut sã înmulteascã acest talant. Ziua, când nu avea închinãtori, îsi lua metaniile si pleca pe munte. De multe ori l-am vãzut stând sub copaci, în genunchi sau pe buturugi, scufundat în rugãciune. Trebuia sã strig de mai multe ori pentru a mã auzi. Dacã îi aduceam vestea cã a venit vreun grup de oameni, la început îi pãrea rãu pentru pierderea linistii, dar, fiind biruit de dragostea si credinta celor ce veneau, îi primea si le vorbea, întãrindu-i în credintã si alinându-le supãrãrile si necazurile. Apoi iarãsi se retrãgea, rugându-se pentru ei ca Bunul Dumnezeu sã le dea ''un colt de Rai''. Mai spunea:''Dacã as avea o traistã mare, v-as bãga pe toti în ea si v-as duce pe toti în Rai''.
eugenia · 668 vizualizari · 1 comentariu
Categorii: Prima categorie
17 Iun 2012

Crestinul si televizorul

"Va veni o vreme când diavolul va intra în casele oamenilor într-o cutie, iar coarnele sale se vor vedea pe acoperiș" (Sfântul Cosma Etolianul)



tvmap


Dintre mijloacele mass-media cel mai mare impact îl are televizorul. Ca aparat, televizorul este o invenție a minții omenești - care în sine nu este nocivã; însã modul în care el este folosit, cu precădere în ultimii unsprezece ani la noi și în ultimii treizeci de ani în occident, l-a transformat în cea mai distructivã armã din lume - pentru suflet.

Televiziunea are o tendință tot mai acceleratã și mai accentuatã de a nu mai îndeplini funcția de divertisment, informație, culturã, etc., ci pe aceea de a forma un om nou, spălat de tot ce e bun. Televizorul are o lucrare "religioasã", o influențã spiritualã de netăgăduit. El a reușit ceea ce nu s-a mai realizat de la Turnul Babel - sã unească toatã omenirea în tot ceea ce nu este Dumnezeu. Atunci (la Turnul Babel) ca sã-i oprească de la rău, Dumnezeu a împărțit limbile, iar astăzi, prin televizor, de la un capăt al pământului la celãlalt o singurã limbã hulește tot ceea ce este sfânt.

Televizorul alungã pentru totdeauna pe Dumnezeu din sufletul omului și îl înlocuiește cu toate pornirile diavolești. Televizorul nu strecoară în mod pervers în om o singurã patimã, ci toate patimile mari - sodomia, curvia, iubirea de aur și de bani, setea de sânge, hula împotriva Duhului Sfânt, egoismul, setea de putere si de slavã deșartă, precum și pe cele mai mici (care de fapt nu sunt deloc mici): lenea, judecarea aproapelui, nepăsarea, curiozitatea nefolositoare și bolnăvicioasă. Telenovelele sunt specializate în amplificarea acestei ultime patimi.

Televizorul nu înghite numai indivizi, ci popoare întregi. Desigur, aparent, nu e mai păcătos un televizor decât un bordel, dar televizorul are totuși o putere distructivã cu mult mai mare decât acesta, pentru cã în fiecare casã introduce un bordel, în care intrã cu ușurințã toți (părinți și copii) și la orice orã.

Omul intrã în contact cu lumea prin cele cinci simțuri: văz, auz, miros, gust, pipăit. Dintre aceste simțuri, vederea este cea prin care intrã cele mai multe imagini și informații. Personalitatea omului, prin facultăți ale ei precum sunt: cunoașterea, înțelegerea, memoria, imaginația, este foarte dependentã de ceea ce primește prin acest simț. Acesta este motivul pentru care nu ne prea ocupãm de radio, care nu are puterea de înrâurire a televizorului. Radioul se adresează auzului. Televizorul se adresează văzului, în primul rând, dar și auzului. Este mai periculos decât ziarele. Acestea se adresează si ele văzului, dar imaginile sunt nemișcătoare - par moarte. Imaginile de la televizor sunt vii, mișcãtoare: de aici puterea lor.

Omul împătimit de televizor nu mai înțelege cã imaginile pe care acesta i le oferă le privește nu la rece, ci acestea intrã în viața lui interioarã, pe care o influențeazã, o modelează după chipul lor (spune-mi cu cine te însoțești, ca sã-ți spun cine ești). În timp se produce o simbiozã între om și televizor, o întovãrãșire în care însã primul este factorul pasiv, cel care primește orice, fãrã nici un discernământ. Omul devine pur și simplu un material care se lasă, fãrã sã-și dea seama, prelucrat în duhul tovarãșului sãu, care treptat îi devine chiar și stăpân. Astfel televizorul devine de fapt adevăratul dumnezeu al omului, căruia i se închinã, îl ascultã, îi slujește, chiar dacã privitorul este creștin botezat în numele Sfintei Treimi. Dumnezeu cu adevărat este cel cu care ai o legãturã conștientã. Cei cărora li se pare cã exagerez sã facă o comparație între timpul pe care îl petrec în fața micului ecran și timpul pe care îl petrec în rugăciune, între interesul și emoția cu care primesc imagini cel mai adesea murdare, și formalismul cu care fac o rugăciune, prea adesea nãlucitã de imagini pãtimașe, demonice.

Este televizorul vinovat de toate relele din lume? Oare el le-a adus? Nu. Dar el amplificã la maxim răul în lume, îl rafinează, îl generalizează, îi dã o putere pe care acesta nu a mai avut-o până astăzi. Răul exista și fãrã televizor, dar nu avea forța și întinderea pe care le are în prezent.


"Sunt oare numai rele la televizor?"


Sunt și bune, dar atât de amestecate cu cele rele, încât nu mai sunt deci bune, în măsura în care, acceptând aceastã "amestecare rea", ajung, oarecum, sã le motiveze, sã le gireze. Acolo unde răul e amestecat cu binele nu mai este locul lui Dumnezeu, ci al diavolului. Atunci când a mâncat din pom Adam a cunoscut și binele, și rãul, dar a ajuns rob numai al răului. Un doctor ginecolog care face chiuretaje nu va scăpa de osânda lui Dumnezeu pentru cã a ajutat pe unele femei sã nască. Când pe aceeași conductã (ecranul televizorului) curge apã de izvor curatã și mizeria dintr-un grajd de vite, cel care se adapă de acolo, ce gust va simți: al apei sau al bălegarului? Comparația între televizor și aceastã conductã pare durã, dar în privința filmelor pornografice și a așa-numitelor filme "sexy" este foarte elocventã și exprimã realitatea.

Omule care te uiți la televizor, trebuie sã știi cã asimilezi tot ceea ce vezi acolo și încet-încet vei ajunge și sã fii ceea ce asimilezi!

Dacã într-o revistã de patru pagini toate sunt pline de articole creștine, dar jos, pe ultima paginã, se dã un număr de telefon al unei linii erotice, revista aceasta este anticreștinã. "Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona" (Matei 6, 24).


"La televizor sunt și lucruri bune, noi le despãrțim de cele rele".


Ca sã alegi trebuie un criteriu în funcție de care sã te orientezi în privința binelui și a răului. Adulții (peste 40 de ani), care n-au crescut cu mizeriile de la televizor, s-ar putea sã aibă un criteriu în bunul lor simț. Dar dacã nu sunt bine ancorați într-o viațã religioasã, vor fi și ei foarte îngăduitori în privința răului. Ce criteriu are însã generația tânăra (sub 50 de ani) care din copilărie s-a hrănit cu filme erotice, de groazã și de incredibilã violențã? Personalitatea adolescentului se va forma pe aceastã temelie spurcatã și subredã. Rãul și binele sunt amestecate în capul lui. El nu va apuca niciodată vârsta discernerii binelui de rău, pentru cã n-a trăit niciodată numai în bine. în lumea fizicã, pentru a vedea un obiect mai bine, trebuie sã te apropii de el. În lumea spiritualã, aceastã lege este valabilã numai în cazul virtuților. În ceea ce privește păcatul, nu-l poți vedea decât dacã te distanțezi de el. Acesta este motivul pentru care Sfinții își plâng păcatele și se mărturisesc pãcãtoși, iar homosexualii se mândresc cu patima lor, fac paradã și cer drepturi.

Televizorul nu este un singur diavol, ci iadul întreg. Când a apărut televizorul marele stat major al iadului l-a primit ca pe cea mai plãcutã surprizã din istorie. Nu se aștepta ca însuși omul sã-i procure invenția cea mai potrivitã spre a-i dezvolta și finaliza toate intențiile sale infernale.

Televizorul este periculos nu numai pentru cã ne aratã rele, ci și pentru cã ne învațã sã facem foarte multe feluri de rele, oferind chiar vaste posibilitãți de "înaltã calificare" în toate domeniile malefice


Dintre toate relele televizorului, douã sunt cele mai mari:

- desfrânarea

- calomnierea, judecarea și disprețuirea aproapelui, și prin aceasta distrugerea psihologicã și sufleteascã a oricărei persoane, ca și compromiterea oricărei idei, intenții sau instituții benefice.


Cum intrã prin micul ecran desfrânarea în om?


Orice imagine care apare pe retinã este transmisã sufletului. Cele trei puteri ale sufletului (rațiune, sentiment, voințã) sunt toate colorate potrivit imaginii primite. Imaginea "sexy" face rațiunea sã treacă încet prin etapele următoare: la început respinge ceea ce a vãzut, apoi acceptã imaginea și, în cele din urmã, o primește căci bariera, împotrivirea rațiunii a fost doborâtã de patimã.

Simțirea, mai întâi se scârbește de mizeria moralã de acolo, apoi este indiferentã, iar la urmã dorește sã facă întocmai ceea ce a vãzut.

Voința – nemaifiind condusã de rațiune și întãritã de afectivitate, trece și ea de la împotrivire la căutarea desfrânării. Aceastã trecere se face în timp, dacã omul vede mai multe filme și secvențe cu scene pornografice. Biruința pornografiei asupra psihicului este atât la nivel conștient, cât și la nivel subconștient. în subsolurile ființei, în subconștient, videoteca pornograficã creează mișcãri care se ridicã în conștient și constrânge pe om sã facă unele lucruri cu o putere (demonicã) pe care el nu o înțelege de unde provine și căreia nu i se mai poate împotrivi. De exemplu, un tânăr care mai înainte pe când trecea pe lângă o tarabã cu cãrți căuta romanele lui Sadoveanu sau poeziile lui Eminescu, astăzi caută manualele chinezești sau indiene de inițiere în practicile, nu arareori perverse, sexuale. Privirea unei femei, care înainte nu îl tulbura, astăzi trezește în el dorințe josnice. Aceastã schimbare se datorează acumulării pornografice din subconștientul sãu. Întreaga sa personalitate este astfel treptat pecetluitã cu "numărul fiarei" (Apoc. 15, 8).

Imaginația este terenul în care aceste influențe se vãd cel mai clar. Filmele lucrează aici în douã moduri: unii tineri, văzând de ce sunt capabili "eroii" lor, capãtã complexe de inferioritate fațã de sexul opus, se vãd urâți, incapabili de vitejii prea mari în domeniu, devin necomunicativi, închiși în sine, triști și recurg la "defulări" sexuale (onanie și altele înrudite cu ea) în care n-au nevoie de partener. Alții (bine îndoctrinați de filme) devin obsedați de desfrânare, incapabili de înfrânare și cu manifestări sexuale care depãșesc în perversitate Sodoma si Gomora. Unii ca aceștia, dacã se căsătoresc, vor spurca patul conjugal și vor aduce pe lume copii cu mari probleme psihofizice. Căsătoriile în care se fac păcatele sodomice nu rezistã în timp. Dacã acestea ar fi cazuri izolate, rãul n-ar fi așa de mare. Din păcate, aceste perversiuni, pe care Dumnezeu le-a pedepsit în Sodoma și Gomora cu foc din cer și ploaie de pucioasã (a se vedea cartea Facerea, capitolul 19, din Sfânta Scripturã), s-au extins nespus de mult. Cine a contribuit cel mai mult la aceastã pierzătoare extindere? Televizorul, "educatorul" poporului nostru.

Iată cã treptat imaginea de la televizor devine viațã. Treptat, imaginarul a reușit batjocorirea și schimonosirea realului. Ceea ce noi am prezentat schematic mai înainte (modul în care omul este invadat și biruit de pornografie) știu și conștientizeazã perfect regizorii acestor filme. Dovada faptului cã știu este însuși rezultatul obținut. Deci care este scopul acestor filme? Sã facă din fiecare cetãțean al împãrãției lui Dumnezeu (creștin botezat) un locuitor al Sodomei (aceasta este pecetea fiarei apocaliptice) - iar dacã va muri fãrã pocãințã și un viitor osândit în iad.


Dar oare de ce în primul rând desfrânare, si nu alte păcate?


Aceasta deoarece nimic nu-l desfigurează pe om sufletește atât de mult ca desfrânarea, nimic nu-l distruge mai repede și mai ireversibil, nimic nu-l scârbește pe Dumnezeu la un om mai mult decât păcatul acesta. Oare de atâtea mii de ani, de când este omenirea, au avut nevoie oamenii sã fie educați sexual prin televizor pentru a se înmulți? nicidecum. Scopul real al prezentei în fiecare film a imaginii desfrânării este de fapt cel cu totul contrar: distrugerea omenirii. Se știe prea bine cã desfrânarea reduce de fapt natalitatea. În bordeluri, unde este cea mai intensã activitate sexualã, nu se naște nici un copil. Mamã smeritã, grijulie și iubitoare, și amantã senzualã, rafinatã și perversã sunt douã feluri de însușiri ale femeii, care se exclud.

Iată numai un exemplu - din multe altele asemănătoare care s-ar putea da spre a arãta modul în care rafinează televizorul păcatul curviei. În urmã cu câteva zeci de ani filmele de dragoste, romantice, prezentau tineri care își mărturiseau sentimentele, dar în privința manifestărilor fizice totul se reducea la o privire caldã, la o strângere de mânã și (sau) la o îmbrãțisare nevinovatã. Apoi au apărut săruturile din ce în ce mai lungi, mai "apetisante" și mai dese. încet, încet au apărut femeile semiîmbrãcate, dezbrăcate și scenele erotice din ce în ce mai "curajoase" și mai variate. Astăzi existã o adevãratã artã și industrie a pornografiei (extrem de bãnoasã). Rãul nu s-a oprit aici. După 1989 s-a îndesit la noi în țarã folosirea cuvântului: "homosexual". Prima reacție a fost cea de scârbã. La televizor, mai întâi totul s-a redus la niște aluzii ironice (lumea râdea pe seama lor), dar mai apoi cenzura constiinței, treptat a fost doborâtã. Apoi s-au îndesit filmele având ca personaje centrale homosexuali, au apărut spectacole "vesele", de divertisment și interviuri cu ei. Care este mesajul acestor fãcãturi, care de care mai perfide și mai imunde, care s-a încercat a ni se inocula? Acela cã, de fapt și de drept (?!) și ei sunt oameni ca și noi, obișnuiți, ba chiar cu unele calitãți deosebite - fiind invocate chiar nume de personalitãți artistice, literare etc. -, iar pornirile lor sexuale nu sunt nici păcate, nici manifestări patologice, ci alternative "cumsecade" la manifestările heterosexuale. Iată cum s-a escaladat astfel o altã culme îngrozitoare a răului.

Ni se sugerează cã ceea ce face majoritatea este bine (spiritul de turmã),  și astfel înaintarea în rău își continuã acțiunea îndobitocitoare, deși a ajuns deja foarte departe. Au început sã apară (deocamdată sporadic) și secvențe cu aluzii la păcatul zoofiliei, al desfrânării cu animale: "Va veni vremea ca oamenii sã înnebunească și când vor vedea pe cineva cã nu înnebunește, se vor scula asupra lui, zicându-i cã el este nebun, pentru cã nu este asemenea lor".

Nimeni nu poate sã ajungă într-o singurã zi un mare păcătos. Diavolul știe lucrul acesta și acționeazã în consecințã: dãrâmã treptat toate puterile bune ale sufletului și ridicã în locul lor templul sãu. "Împãrãția lui Dumnezeu este înlãuntrul vostru" spune Mântuitorul. Tot acolo vrea și cel rãu sã își zidească întunecata sa împărăție.

Legislația, câtã vreme a rămas supusã legilor divine, a fost categoricã în privința acestui păcat: pedeapsa cu moartea, în Vechiul Testament; apoi, închisoarea. Acum, practica homosexualã nu mai este pedepsitã de lege. Rãul însã nu se oprește nici aici, pentru cã mai sunt bariere care trebuie sã cadã. Homosexualii vor sã înfieze copii (vã dați seama la ce va fi supus un copil care are părinți doi bărbați), vor sã se cãsãtoreascã în bisericã, vor sã fie hirotoniți preoți, vor legiferarea pedofiliei. Sunt o minoritate care cere drepturi care sã-i permită sã ajungă majoritate, pentru ca sã poată atunci sã impună noi legi, nelegiuite. în Sodoma și Gomora Dumnezeu a coborât foc din cer pentru cã locuitorii acestor cetăți (bogate) nu numai cã făceau acest păcat, ci îi forțau pe toți cei ce veneau acolo sã sãvârșeascã și ei răutatea.


Cum se poate distruge o persoanã nevinovatã prin televizor


Emisiunile calomniatoare, mincinoase, nu pot fi verificate de publicul larg. Însã aceste emisiuni creează atitudini ostile fatã de persoana vizatã. Chiar dacã după zece astfel de emisiuni mincinoase va apărea o emisiune care restabilește adevărul, totuși sãmânța răului a fost aruncatã. Omul acela, înconjurat de neîncredere, suspiciune și dușmănie din partea celorlalți, începe sã-și piardă echilibrul lăuntric chiar dacã este nevinovat. Minciunile spuse despre el, acuzațiile de care nu se poate apăra si sentimentul neputinței îl dãrâmã lăuntric. Nu numai oameni, dar si idei si instituții pot fi distruse prin aceastã metodã. Iată ce forțã au la îndemânã cei care conduc televiziunea în România și în lume.

Cine amendează un ziar sau un post de televiziune pentru calomnierea și umilirea unei persoane? Cine dã certificat de corectitudine oamenilor care lucrează în massmedia?

Desenele animate - nevinovate numai în aparențã, au un caracter hipnotic, înrobesc sufletul copilului. Creează viciul privirii necontenite la televizor. Acum se uitã la desene animate, iar după 12-14 ani la filme de "acțiune", de război, la filme pornografice, "sexy", de extremã violențã și de groazã. În afarã de aceasta, desenele animate de astăzi umblã tot mai vădit la modelarea unei concepții false a copilului despre Dumnezeu și lume. în unele desene animate, eroul principal, "demonicã", este un personaj pus pe pozne și, chiar dacã are cornițe, este prezentat astfel încât sã devină cât mai simpatic. Potrivit învãțãturii creștine însã, demonul - chiar mic dacã este ("demonicã") - nu este decât tot un lucrător viclean al rãutãții și împreunã colaborator cu frații săi încornorați mai mari, în urzirea de planuri meșteșugite spre pierderea neamului omenesc.

Roboții cu ochi roșii și aripi (draci moderni) care se războiesc între ei și ucid cu aberantã cruzime, inoculează copiilor setea de violențã. Imaginile desenelor animate care se mișcã cu repeziciune zăpăcesc mintea copilului, îl fac și pe el sã fie sucit, sã n-aibă astâmpăr, îi răpesc dorința de învãțãturã. Violența desenelor animate trece în realitate. în Rusia sunt astăzi 100 000 de copii asociați în grupări ucigașe. La noi, în România, crimele îngrozitoare sãvârșite de unii copii i-au făcut pe responsabilii de la Televiziune sã însemneze, prin buline, cercuri, triunghiuri și pătrate colorate, filmele nocive pentru copii. Dar aceasta este oare de ajuns spre a opri vizionarea acestor filme de către copii, ai căror părinți sunt ei înșiși în gravã confuzie moralã, iar celor care dau pe post asemenea producții cinematografice ucigătoare de suflete le vor fi de ajuns bulinele si celelalte semne spre a se apăra la dreapta și înfricoșata Judecatã a lui Hristos?


 Trei exemple spre a arãta cum trece imaginea micului ecran în realitate

1. În urmã cu câțiva ani a apărut la noi în țarã o casetã video intitulatã "Sirenele - satanismul în muzica rock". Autorul acestei casete, grec de origine, fost cântâreț rock, mãrturisește cã filosofia de viațã și-a format-o pe când era copil, din filmele stiințifico-fantastice, care l-au fascinat. Din aceste filme ("Războiul stelelor" și altele) a tras concluzia cã universul este condus de douã forțe impersonale, a binelui și a răului, care se aflã într-un neîncetat conflict, iar valorile supreme sunt puterea, orgoliul și gloria. Autorul acestei casete video face parte dintre putinii înșelați care s-au întors la adevăr. Însã câți tineri, care în copilărie s-au "hrănit" cu "Războiul stelelor", n-au murit fãrã sã știe cã Dumnezeu este unul singur și prețuiește mai mult iubirea decât ura, smerenia decât mândria, iertarea decât răzbunarea!

2. Filmele stiințifico-fantastice au răspândit în omenire o nouã credințã: aceea în existența extratereștrilor. Nimeni astăzi nu se mai îndoiește de existența lor. Un ieromonah ortodox din America, Părintele Serafim Rose, aratã în cartea sa "Ortodoxia și religia viitorului" cã aparițiile extraterestre sunt de fapt experiențe mediumistice de naturã demonicã. Un fel de ședințe de spiritism în care pământenii intrã în contact cu duhurile răutății, pentru care nu este nici o greutate sã ia chipul "cetãțenilor" unor alte civilizații.

3. Existã astăzi în lume aproximativ 1500 de "vampiri" (cei mai mulți în America) - oameni ce dorm în coșciuge, beau sânge, etc. Toți acești "vampiri" sunt copiii care odinioară au vizionat filmele de groazã având ca "eroi" astfel de personaje. Închipuirea lor a fost atât de marcatã, încât le-a deformat total imaginea asupra realitãții propriei lor persoane. În loc sã se considere și sã trăiască precum oamenii, ei au ajuns sã se considere și sã trăiască efectiv ca "vampiri".

Vrăjitoarele, al căror meștesug este osândit și amenințat cu grele urgii dumnezeiești în toate paginile Sfintei Scripturi, astăzi își demonstrează abilitãțile pe micul ecran, dau interviuri, își fac reclamã și își dau adresele. În zilele noastre oamenii nu se mai tem de Dumnezeu, ci de vrăji, nu îi mai cer ajutorul Lui, ci vrăjitoarelor, iar astrologia este nelipsitã din programele TV, sub forma, de rătăcire și înșelare, a citirii zodiilor, atât de vehement condamnate de Sfânta Scripturã.

Jocurile de noroc n-ar putea îmbogãți atât de repede pe unii, putini, dar vicleni, pe seama altora, mulți dar creduli, dacã n-ar fi televizorul. Naivul telespectator văzând premiile colosale vânturate pe micul ecran se și vede câștigãtorul unuia dintre ele. El nu știe cã adevãrații câștigãtori sunt - matematic - cei ce organizează jocurile. Puținii premiați culeg firimiturile, iar cei mai mulți rămân cu iluziile spulberate.


Invazia publicitãții

În vinderea unui produs, pe piațã, un rol important îl are reclama. Atunci când un film serial are succes la public, produsele cărora li se face reclama în timpul lui sunt mai bine vândute, așa încât omul care iubește un film serial "înghite" fãrã sã vrea pe lângă acesta și produsul căruia i se face reclamã. Ce este rãu în aceasta? Rãul este cã televizorul devine astfel, dintr-un mijloc de așa-zis divertisment, stăpânul întregii noastre vieți, care ne poruncește cum sã ne îmbrăcam, ce sã mâncãm, cum sã vorbim, cum sã gândim .

O firmã americanã care comercializa cafea și-a sporit cu mult vânzările în urma apariției la televiziune a unui serial a cărui acțiune se învârtea în jurul unei cești de cafea. Personajele principale ale acestui serial, un tânăr și o tânãrã, au o pasiune comunã: marca de cafea comercializatã de acea firmã americanã. Pe măsura ce americanii îndrăgeau personajele acestui film le creștea și apetitul pentru cafeaua cu pricina.

Este uimitoare răbdarea prosteascã de care dau dovadã unii oameni care, pe lângă un film de 45 de minute, înghit și 15 minute de publicitate.

Americanizarea. Majoritatea covârșitoare a filmelor fiind americane, dau iluzia răspândirii stilului de viațã american, străin felului nostru de a fi. Prin aceste filme se realizează de fapt o colonizare ideologicã de la distanțã, o înrobire a mentalitãții și a sensibilității creștine a unui întreg popor. Chiar dacã cea mai mare parte a americanilor sunt creștini neoprotestanți, trebuie spus cã aceste filme n-au în ele nici un fel de nuanțã creștinã. Sunt pur și simplu păgâne și anticreștine. Occidentul, pe care l-au invadat mai demult, deja s-a debarasat de ele, fiind suprasaturat de nerușinarea lor, eliminându-le metodic, sistematic și rapid.

Știrile, care - chipurile - ar trebui sã fie emisiuni mai serioase, s-au pervertit și ele. Violențele, uciderile între rude, morți terifiante, incesturi, violuri umplu astăzi mai tot spațiul lor. Oare ce fel de informație poate fi aceasta, cã în cutare sat un om beat a venit acasă, a luat toporul și l-a omorât pe tatăl sãu? Sau altele de acest gen. Aceste "știri" reprezentau înainte subiectul de discuție și de bârfã al babelor de pe la sate și al celor lipsiți de orice orizont spiritual și intelectual, iar astăzi se transmit la ore de maximã audiențã, de oameni școliți special pentru o asemenea activitate. Pe de altã parte zvonurile ("în ziua cutare va fi un cutremur devastator", "iarna aceasta va fi polarã" etc.) terorizează, streseazã pe bieții oameni care doresc sã afle ultimele noutãți. Televizorul devine astfel un puternic factor de stres.

Ne cultivãm prin televizor? Nimeni nu ajunge om de culturã pierzând timpul în fața micului ecran, ci citind cãrți, tocindu-și coatele. Televizorul caută cu insucces sã se substituie actului de culturã; dimpotrivă, s-a observat cã interesul pentru carte dispare la copiii ce-și petrec timpul în fața televizorului.

Cronofagia. Chiar emisiunile aparent nevinovate (meciurile de fotbal, întrecerile sportive) au un aspect negativ: pierderea timpului. Fiecare clipã a vieții omului are o valoare infinită. În timp omul câștigã sau pierde veșnicia. Cumplite sunt, în inconștiență și iresponsabilitatea lor, expresiile: "îmi pierd timpul cu... Mi-am omorât timpul cu...".

Copiii mei nu se uitã la prostii. Așa zic și cred pãrinții care nu știu ce programe vizionează copiii în absența lor, sau chiar în prezența lor, atunci când "bătrânii" dorm. Unii copii și adolescenți țin telecomanda în mânã și filmul erotic se transformã într-o secundã, printr-o simplã apăsare de buton, într-un nevinovat film documentar.

Cântecele. în marea lor majoritate sunt indecente, spurcate, aruncã în aer bunul simț, pudoarea, prin mesaje pornografice, îndemnuri la violențã și anarhie și refrenuri ce se lipesc imediat de mintea tânărului. Sunt posturi de radio și televiziune care de dimineața până noaptea nu transmit decât asemenea soiuri de muzicã, prin care se demonizeazã mai ales mintea tinerilor (viitorii adulți). Cu umoru-i inegalabil, în "Jurnalul fericirii". Ca și filmele, și cântecele, fiind în cea mai mare parte americane, produc o americanizare a poporului român și a lumii întregi. Tinerii și tinerele de pe stradã aratã prin hainele lor cum sunt echipate starurile muzicii de astăzi.

Cele spuse în aceste rânduri vor părea unora exagerate, unilaterale sau chiar absurde, dar în realitate rãul care vine prin micul - așa cum este alintat el în prezent ecran este cu mult mai mare și mai greu de evaluat. Însã fiind de naturã spiritualã nu se vede nici cu luneta, nici cu microscopul și nici nu poate fi cântărit cu cântarul.


Care este poziția creștinã fatã de televizor?


Creștinul care își trãiește cu seriozitate fãgãduințele botezului ("Mã lepăd de satana si de toți slujitorii lui si de toate lucrurile lui si de toatã trufia lui si mã alipesc cu Hristos") va elimina cu desãvârșire din casa lui și din viața lui acest lucru necreștinesc. Mai ales acolo unde sunt și copii, nu existã altã soluție.

Așa cum spune un bun creștin biblia, postul și rugăciunea sunt televizorul creștinului. Cei care vor un adevărat "divertisment", îl pot afla curat, folositor și ziditor în "Rugăciuni „. Cei care vor mai mult decât aceste "emisiuni" sã deschidă biblia între orele 0-5 noaptea. Vor cunoaște "senzații tari" duhovnicești și vor avea negreșit trăiri cerești, vor înțelege și experimenta cât este de adevărat cuvântul care spune: "Dulce este somnul, dar mai dulce este rugăciunea".



ioana89 · 851 vizualizari · 1 comentariu
Categorii: Prima categorie
17 Iun 2012

DESPRE CUNOAȘTEREA VOII DUMNEZEIEȘTI

Cuviosul Gheron Iosif Isihastul

dima claudiu daniel · 260 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
17 Iun 2012

Pagina precedenta   ... 21 ... 38, 39, , 40 ... 56 ... 74  Pagina urmatoare