Google-Yahoo!
Image and video hosting by TinyPic Image and video hosting by TinyPicImage and video hosting by TinyPic 

"Fii împacat cu sufletul tau si atunci cerul si pamântul se vor împaca cu tine. "(Sfântul Isaac Sirul)



FONDATOR : Cristian Stefan Popescu ( cristiboss56 )

Multumesc tuturor celor care ostenesc pentru realizarea acestui blog , un colectiv de Oameni minunati !

Cine este conectat?

Membru: 0
Vizitator: 1

Anunt

Arhive

Alegeti o tema



Categorii

rss Sindicalizare

Maria dulce Mamã



Maria-i dulce Mamã
Iar noi ai ei copii
La tronul ei ne cheamã
Pe toti spre-a o iubi.

O, Mamã prea iubitã
Primeste-al nostru cânt
Noi vrem sã fii slãvitã
În Cer si pe Pãmânt.

Maria ne iubeste
Cãci plinã e de har!
Pe toti ea ne primeste
La sfântul sãu altar.

Ea poartã grijã multã
De tot copilul sãu
Si ruga i-o ascultã
Al ei Fiu, Dumnezeu.

Maria-i fericirea
Acelor ce-o iubesc
Într-nsa-i mântuirea
Acelor ce-o doresc.

Nu voi nimic pe lume
Decât ca sã-i slujesc
Si-odatã cu-al ei nume
Viata sã mi-o sfârsesc.



Toti te roagã cu iubire,
Toti cu dor te preamãresc.
Si-si îndreaptã a lor privire,
Cãtre tronul Tãu ceresc.
Unde stai înconjuratã,
Tot de cete îngeresti,
Maicã Sfântã preacuratã,
Binecuvântatã esti.
Toti si toate te implorã,
Sus în cer si pe pãmânt,
Cãci ca fragedã Fecioarã,
Ai nãscut pe Fiul sfânt
Lumea-ntreagã e-ncântatã
De virtutile ceresti.
Maicã Sfântã preacuratã,
Binecuvântatã esti.
Dimineata-n zori de ziuã,
Când zefirul cel usor,
Ca o tainicã soptire,
Se strecoarã printre flori
Se aud câte o datã,
Niste acorduri îngeresti,
Maicã Sfântã preacuratã,
Binecuvântatã esti.
 



IMNUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI

De la margini o Apostoli
La Ghetsimani v-adunati
Si al meu trup, zice Fecioara,
Cu cantari il ingropati.
Azi la Sine-n Cerul sfant
Va las Binecuvantarea
Si ma-nalt de pe pamant.
Doamne miluieste(de 3 ori).

Sus si jos se intocmeste
Sarbatoare-n jurul meu
Si cu cinste ma primeste
Fiul meu si Dumnezeu.
Monahi si crestini s-aduna
Formand cete crestinesti
Pe pamant si-n cer rasuna
Armonii Dumnezeiesti.
Doamne miluieste(de 3 ori).

Sunteti tristi ca jale-n lume
Ce-I buni lasa-n urma lor
Dar rasuna scumpul nume
Printre veacuri cu sfant dor
Eu ma duc mijlocitoare
Ca o Maica sa va fiu.
Celor slabio ajutatoare
Langa dulcele Meu Fiu.
Doamne miluieste(de 3 ori).

Primeste-ne dar Curata
Umilitele cereri
Si la noi cu mila cata
La necazuri si dureri.
Iar noi drept recunostinta
Veneram icoana Ta
Totdeauna cu credinta
Adormirea-Ti vom canta.
Doamne miluieste(de 3 ori).



SFÂNTA FECIOARĂ SĂ VĂ OCROTEASCĂ PAȘII PRETUDINDENI, ÎNVREDNICINDU-NE CU DUHUL ÎNȚELEPCIUNII ȘI MILOSTIVIRII, CU DUHUL BLÂNDEȚII ȘI AL DREPTĂȚII, IAR SFÂNTA SA PRĂZNUIRE SĂ VĂ ADUCĂ TOATE CELE DE FOLOS, CU MULTĂ LINIȘTE SUFLETEASCĂ ȘI PACE-N CASĂ.
BUCURĂ-TE, ACEEA CE EȘTI PLINĂ DE HAR, NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU, FECIOARĂ, CARE ÎNTRU ADORMIREA TA NU NE LAȘI PE NOI!
 

Odă Maicii Domnului


Dacă lumea asta, Maică, ar fi o câmpie toată,
Unde-ar crește cu noblețe numai flori înmiresmate,
Noi pe toate, Preacurată, cu recunoștință vie,
Fericiți că ne ești maică, le-am aduce cu drag ție.

Dacă lumea asta, Maică, ar fi toată o pădure,
Și-n copaci ar crește-ntruna numai versuri de iubire,
Noi pe toate, Preacurată, cu recunoștință vie,
Fericiți că ne ești maică, le-am aduce cu drag ție.

Dacă lumea ar fi, Maică, un ocean cu glăsuire,
Plin cu laude duioase și cântări de preamărire,
Noi pe toate, Preacurată, cu recunoștință vie,
Fericiți că ne ești maică, le-am aduce cu drag ție.

Dacă lumea asta, Maică, ar fi toată o grădină
Plină toată cu biserici și cu grație divină,
Noi pe toate, Preacurată, cu recunoștință vie,
Fericiți că ne ești maică, ți le-am închina doar ție.

Încă n-au crescut pe lume flori și-nmiresmate ramuri,
Nu s-au înălțat biserici cu-ale tale sfinte hramuri,
Încă nu s-au scris nici stihuri, nici atâta poezie,
Câte-am vrea, Măicuță Sfântă, să îți dăruim noi ție…

Dar primește, Maică Sfântă, și a noastră umilință,
Și-ale noastre rugi cu lacrimi, ce le spunem cu căință,
Și puțina osteneală, și îi zi lui Dumnezeu:
Fiule, Treime Sfântă, ei, toți, sunt din neamul meu!
 
tatiana codrut · 770 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
15 Aug 2012

Petrecerea trupului Maicii Domnului din Sion la mormant

Aceste mari si minunate aratari Divine si minuni Dumnezeiesti savarsindu-se la adormirea Maicii Domnului, Sfintii Apostoli, Ierarhii si Preotii, au inceput randuiala ducerii Trupului Preacuratei Maici de la casa Ei la mormant.Sfintii Apostoli, Petru si Pavel, erau primii incepatori ai slujbei, insotita de o minunata si buna randuiala.Sfantul Apostol Iacob, dimpreuna cu ceilalti Apostoli mari, au ridicat pe umerii lor patul cu trupul Preacuratei Maici.Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan, ducea inaintea patului acea stalpare minunata, stralucitoare, data Ei de Arhanghelul Gavriil.Dupa el urma cu cantari duhovnicesti cealalta adunare a Sfintilor Apostoli, Ierarhi, Preoti, Diaconi si cantareti.Imprejurul patului si-n urma lui, venea multimea credinciosilor si a poporului.Multimea Apostolilor, a clericilor si a poporului insotea Trupul Maicii Domnului la mormant cu multe lumanari aprinse si cu cadiri imprejur si cei ce mergeau inainte si cei ce urmau dupa Trupul Preasfintei Maici.Mergand spre mormant, Sfintii Apostoli Petru si Pavel incepeau, iar ceilalti dupa dansii cantau cu un glas psalmii lui David:"Intru iesirea lui Israel din Egipt..."adaugand dupa fiecare stih:"Aliluia".De asemenea cantau si alti psalmi de praznuire, de multumire si de laude, asa cum le da Preasfantul si Dumnezeiescul Duh in gura tuturor celor ce cantau.
Astfel a fost dus trupul primitor de Dumnezeu al Preacuratei Fecioare Maria, cu mare si slavita petrecere, de la Sion prin Sfanta Cetate a Ierusalimului la satul si cimitirul Ghetsimani.In acel timp, deasupra patului cu Preacuratul Trup Sfant al Maicii Fecioare, s-a facut un cearcan mare de nori luminosi, in chipul unei maiestoase cununi, care stralucea cu o minunata lumina Divina.Din norii aceia luminosi se auzeau dulci cantari ingeresti, foarte minunate, care umpleau vazduhul, de unde se revarsau cu imbelsugare pe pamant in auzul multimii popoarelor.Cearcanul de nori luminosi in chip de cununa, dimpreuna cu cantarea ingereasca de prin vazduh, mergea inainte deasupra Trupului Maicii Domnului Dumnezeu-Cuvantul, asa precum convoiul acela sfant inainta spre mormant.(Din Viata Maicii Domnului, de Protos.Nicodim Mandita)
balla georgeta · 501 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
15 Aug 2012

Pe începătoarea Vieții o primește Raiul


Pe începătoarea Vieții o primește Raiul
'Maica Domnului este mai presus de orice măsură a laudei', mărturisește cel mai mare imnograf al Bisericii Răsăritului, Sfântul Ioan Damaschinul, la începutul predicii sale rostite la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. 'Nu există nici un om care să poată lăuda cum se cuvine viața dumnezeiască a Fecioarei Maria', adaugă același autor, mărturisindu-și cumva chiar propria neputință de a zugrăvi lucrarea Născătoarei de Dumnezeu în istoria omenirii. Doar limbajul poetic al cântării liturgice poate cuprinde deplin măreția Fecioarei.

După cum precizează Ziarul Lumina, troparul praznicului Adormirii Maicii Domnului exprimă într-un limbaj al paradoxului taina persoanei Sfintei Maria care, devenind Născătoare de Dumnezeu, a păzit fecioria ei. Iar prin adormirea sa, nu a plecat, părăsind lumea, ci 's-a mutat la cele mai bune' pentru a ajuta pe toți cei care se roagă ei.

Moartea este urâtă de toți și aducătoare de tânguire și doliu, lacrimi și întristare. Dar pe cei ce slujesc lui Dumnezeu moartea îi fericește, spun Sfinții Părinți, și din sfârșitul lor dobândesc siguranța de a fi bineplăcuți lui Dumnezeu. Din această pricină moartea este fericire pentru ei.

Moartea capătă un sens nou

În cazul Maicii Domnului, logica de mai sus nu se potrivește. Pentru Născătoarea de Dumnezeu, fericirea nu vine de la moarte, fiindcă nu mutarea ei a hotărât desăvârșirea ei, nu sfârșitul i-a dat siguranța fericirii. După cum întărește Sfântul Ioan Damaschinul în cuvântul său: 'Pentru tine, Maică, începutul, mijlocul și sfârșitul tuturor bunătăților, adevărata încredințare și certitudine s-au făcut zămislirea cea fără de sămânță bărbătească, dumnezeiasca sălășluire și nașterea în feciorie'. Însăși Maica lui Dumnezeu a spus că nu de la moarte, ci din faptul zămislirii a fost fericită de toate neamurile (cf. Luca 1, 48).

Așadar, continuă imnograful oriental, 'nu moartea te-a fericit, ci tu însăți ai dat strălucire morții, dezlegând întristarea acesteia și moartea arătând-o bucurie. De aceea, nu putem numi moarte sfânta ta mutare, ci este mai propriu să o numim adormire sau plecare sau mutare la viață'.

Nașterea Mântuitorului Hristos din Maria face din Fecioară Maică, Născătoare de Dumnezeu, în sensul că Cel ce S-a născut din ea nu este o persoană omenească deosebită de cea dumnezeiască, ci Însuși Fiul lui Dumnezeu, Persoana Cuvântului Dumnezeiesc, Care prin întrupare se face și persoana firii omenești. Dar nașterea minunată a lui Iisus nu anulează fecioria Maicii Sale așa cum arată în Dogmatica sa Sfântul Ioan Damaschin, unde spune: 'După cum atunci când a fost zămislit Cuvântul a păstrat fecioară pe aceea care a zămislit, tot astfel și atunci când a născut, a păzit nevătămată fecioria ei, trecând numai prin ea și păstrând-o încuiată… Căci era cu putință să treacă prin ușă fără să strice pecețile ei'.

De altfel, multe din proorociile Vechiului Testament dau mărturie despre pururea fecioria Mariei. Muntele lui Daniel din care s-a desprins piatra cea unghiulară, Hristos, netăiată de mână omenească, este Maica Domnului care a născut fără sămânță bărbătească, fecioară rămânând (cf. Dan. 2, 34-44).

Proorocul Iezechiel vorbește și el despre ușa cea pecetluită pe care numai Domnul va umbla fără a o deschide, închipuind pe Născătoarea de Dumnezeu din care va ieși Dumnezeu, trup luând fără să deschidă ușa fecioriei, a cărei pecete rămâne și va dăinui de-a pururi.

Sfântul Ioan Damaschin în panegiricul său la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului adaugă, parcă continuând ceea ce subliniază și troparul ('întru adormire lumea nu ai părăsit'), că 'Celei a cărei feciorie i s-a păzit neatinsă întru naștere, acum, întru mutarea ei la viață, nestricat i s-a păstrat trupul și este mutată la un cort mai bun și mai dumnezeiesc, care nu mai este atins de moarte, ci este înveșnicit în veacul veacului cel neapus'.

Maica Domnului, unealta însuflețită a Duhului, cea care a făcut posibilă Întruparea Mântuitorului, apare în învățătura Bisericii ca mijlocitoarea ce a unit pământul cu cerul. De aceea adormirea și mutarea ei la Viață nu puteau să fie o părăsire a celor de pe pământ, a Bisericii, ci, în primul rând, chezășia mântuirii și învierii noastre, apoi, ajutătoarea și solitoarea noastră pentru a ajunge în Împărăție.

'Mutatu-te-ai la viață fiind Maica Vieții' sunt cuvintele care vorbesc despre trecerea Sfintei Fecioare de la viața pământească la cea fără de sfârșit, din ceruri.

'Cum a putut ceea ce tuturor a odrăslit Viața cea adevărată să fie supusă umbrei morții?', se întreabă teologul sirian în secolul al VIII-lea. Și tot el dă răspunsul: 'potrivit rânduielii propriei nașteri, ca fiică a părintelui Adam, Maria a atras după sine pedepsele strămoșești. Dar ca una ce este Maică a Dumnezeului celui Viu, în chip drept la El se întoarce'. Deși trupul Fecioarei a fost pus în mormânt, totuși, Fiul ei, ca printr-un Iordan l-a trecut în adevăratul pământ al făgăduinței, în Ierusalimul de sus.

Era firesc ca dacă Eva, strămoașa noastră, lăsând la o parte ascultarea dumnezeieștii porunci și primind îndemnul șarpelui celui potrivnic a fost izgonită împreună cu Adam din Eden, Fecioara Maria, începătoare a Vieții celei adevărate pentru tot neamul omenesc, scuturată de îmboldirile oricărei patimi, aducând înaintea lui Dumnezeu Tatăl odrasla ascultării, nu pământul să o moștenească, ci Cerul și Raiul să o primească.

Pe ceea ce s-a unit desăvârșit cu Dumnezeu, moartea nu putea să o înghită, iadul nu o putea primi. De ce? Pentru că 'moartea și stricăciunea sunt cu totul potrivnice și străine atât de sufletul, cât și de trupul cel purtător de Dumnezeu'.

Mormântul ei devine scară către cer

Postul în cinstea Adormirii Maicii Domnului care tocmai se încheie a fost perioada de pregătire trupească, dar mai ales sufletească, necesară prăznuirii cum se cuvine a celei mai mari sărbători închinate Născătoarei de Dumnezeu. Părinții Bisericii îndeamnă ca luând aminte la Maica lui Hristos, care ne-a descoperit noianul negrăit al milostivirii lui Dumnezeu față de noi, să slujim ei prin milostenie față de cei nevoiași.

Prin ea s-a dezlegat războiul cel îndelung împotriva Ziditorului. Din ea, via cea roditoare, am cules strugurele vieții. Ea s-a făcut pentru noi chezășuitoarea tuturor bunătăților. În ea Dumnezeu S-a făcut om și omul s-a făcut dumnezeu. Prin ea ne-au fost dăruite pacea și harul. În adevăr, 'cu rugăciunile ei izbăvește din moarte sufletele noastre'.

'Izvorul vieții este pus în mormânt, și mormântul însuși devine scară către cer.' Acesta este unul dintre paradoxurile centrale pe care le celebrăm în această sărbătoare și derivă din moartea și Înălțarea Mântuitorului Însuși; Hristos este Trecere, Cel în și prin care trecem de la moarte la viață. Adormirea Maicii Domnului reafirmă locul pe care Hristos l-a pregătit pentru noi și face ca mormântul să fie privit ca poarta Raiului. Adormirea ei, cea care este 'locașul sfânt al Domnului', 'strălucind prin har în lumina dumnezeiască', este o sursă de nădejde și încredere pentru cei care prăznuiesc această sărbătoare.

'Cea care din iconomie a fost maică propriului Stăpân, prin fire și întru adevăr', devine binecuvântare pentru întreaga lume și izvor de sfințenie al făpturii.
dima claudiu daniel · 421 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
14 Aug 2012

LA ADORMIREA NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU

LA ADORMIREA NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU: SĂ PRĂZNUIM DUHOVNICEȘTE ȘI SĂ DORIM ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR - SF.TEODOR STUDITUL

Fraților și părinților, târguri se fac în multe părți după vremi, cum se fac acum în Nicomidia. Oamenii se duc la acestea ca să vândă și să cumpere, și apoi se risipește adunarea și se strică târgul în puțină vreme. Tot așa și viața fiecărui om este vremelnică. Dar bâlciul sufletesc unul și nestricat este, iar neguțătoria nu se face cu aur, cu argint, cu haine și cu alte lucruri pământești, ci cu mântuirea sufletului, cu viața veșnică, cu împărăția cerească. Pentru acesta s-ar cădea să avem mai multă grijă, fiind marea noastră datorie, însă oamenii puțin grijesc de aceasta, ci se îndeletnicesc cu toată osârdia de cele trecătoare și vremelnice ale lumii și își cheltuiesc toată viața fără de folos. Dar noi, fraților, să nu pierdem neguțătoria cea bună, adică mântuirea sufletului, ci auzind pe Domnul zicând: „că împărăția cerurilor este în inima voastră ", să ne nevoim în toate zilele ca să o câștigăm. Nu cu argint sau cu aur, ci cu credință dreaptă și cu viață curată, cu ascultare și cu răbdare, cu smerenie și cu blândețe și peste toate, cu dragostea care adună și leagă toate gândurile într-o unime desăvârșită. Acest lucru L-a zis Hristos în Evanghelie: „Că asemenea este împărăția cerurilor cu omul neguțător, care căutând mărgăritare bune și aflând un mărgăritar de mult preț, a mers de și-a vândut toată avuția sa și a cumpărat acel mărgăritar neprețuit". Deci, fraților, pricepeți bine, că voi sunteți neguțătorii buni, care ați lăsat toate lucrurile voastre, bucuria lumii și toate celelalte din lume și în locul lor ați cumpărat binele neprețuit, mărgăritarul de mult preț, pe Iisus Hristos Dumnezeul nostru, fiindcă ați primit crucea și ați venit pe urma Lui, în sfințenie și dreptate.
Deci, fiindcă la orice țară se face bucurie și veselie, să fim și noi veseli, treji, cu priveghere la acest praznic dumnezeiesc, agoni sind mântuirea noastră. Iar neguțătorul iscusit toate le dă pentru mântuire și niciodată nu se îndărătnicește. Bunul cumpărător primește necinstea în locul laudei. Bun câștig are cel care face acest lăudat schimb, adică dă sângele său și primește Duh dumnezeiesc prin răbdare și prin supunere. Dar fiind cuvântul nostru pentru slujbe, vă sfătuiesc să nu ne arătăm cu nebăgare de seamă către frații care se află în slujba bucătăriei, că mult se ostenesc, nici să mâhnim cumva pe ceilalți care poartă greutatea altora, ci întocmai cu noi să-i socotim și astfel împlinind legea lui Hristos prin dragoste, să mângâiem și pe cei ce grijesc de cele trebuincioase mânăstirii, socotindu-i ca niște buni iconomi în Domnul, încă să cinstim și pe cei ce se ostenesc, cu smerenie, la cântările bisericii, că au plată mai multă decât toți.
Ați văzut și ați priceput ce este viața călugărească, neguțătoria fericită, cu care au neguțătorit sfinții noștri părinți cu multă bucurie. Și noi neguțătorind bine, cu bucurie ne vom întoarce la locașul nostru, precum cântă fericitul David: „întoarce-te suflete al meu la odihna ta, că Domnul te-a miluit". Acest glas, toți să ne învrednicim a-l zice la ceasul morții și să câștigăm viață veșnică în Hristos Iisus Domnul nostru, a Căruia este slava și puterea împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt acum, și pururea și în vecii vecilor. Amin.
(din Cuvantari duhovnicesti - Sf.Teodor Studitul)
niculae costel · 307 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
14 Aug 2012

Despre Sfantul Prooroc Miheia

Sfantul Prooroc Miheia era din semintia lui Iuda si este cel care a vestit ca avea sa se nasca in Betleem, Domnul nostru Iisus Hristos, Pastorul si Mantuitorul sufletelor noastre. El a zis:
"Iar tu Betleeme, pamantul Iudeei, intru nimic nu vei fi mai mic intre stapanii Iudeei, pentru ca din tine va iesi Povatuitorul, Care va paste pe poporul Meu Israel!"

balla georgeta · 266 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
14 Aug 2012

Din viata Sfantului Maxim Marturisitorul

In urma cu 1350 de ani Sfantul Maxim Marturisitorul(580-662) este judecat si condamnat pentru "erezie" in Constantinopol intr-un proces cu multe conotatii politice, din ordinul imparatului Constans.Filozof desavarsit, impodobindu-se cu intelepciune, si lasand toate avutiile sale fratelui sau, s-a facut monah.Iar vazand cum crestea eresul monotelitilor - adica al acelor ce marturisesc o singura voie in Domnul nostru Iisus Hristos - ,s-a aprins de dumnezeiasca ravna si s-a dus la Roma unde a induplecat pe Sfantul Martin, papa, ca sa adune un sinod local si sa-i anatematizeze pe cei ce cugetau acel eres, impreuna cu incepatorul lui.Si a alcatuit Sfantul Maxim si carti impotriva acelui eres.
Imparatul fiind instiintat de aceasta, a trimis ca sa-l aduca in cetatea Constantinopol si l-a pus inaintea judecatii sale.Iar Sfantul a rusinat pe ereticii care se adunasera acolo, biruindu-i pe toti cu cuvantul adevarului.Dupa aceasta a fost izgonit in Tracia, taindu-i-se mana dreapta si limba.De acolo, impreuna cu doi ucenici ai sai a fost trimis in partile Laziei, insa si acolo, cu Duhul lui Dumnezeu, marturisea si scria fiindca se spunea ca dupa taierea limbii i s-a facut cu minune dumnezeiasca limba la loc si a vorbit curat cum a trait.Dupa acea chinuire fara omenie l-au trimis in surghiun fara purtare de grija.Apoi multe nevoi si necazuri rabdand pe cale, Cuviosul Maxim, a fost dus intr-o tara a scitilor, unde a mai petrecut trei luni in temnita si venindu-i vremea si ceasul cel dorit, cu veselie si-a dat sufletul sau in mainile lui Hristos Dumnezeu.

"Cea mai inalta ratiune se implineste in mantuirea oamenilor care este iubirea intre ei si Dumnezeu care intrece orice iubire.Ratiunea nu e constatarea rece a unor legaturi intre componentele unei lumi pe care egoismul nostru le-a impreunat cu dezbinarea si cu multe suferinte, ci este forta spirituala care ridica aceasta legatura la inaltimea care bucura pe toti.Ratiunea "stiintifica" ia  ca realitate fatala o lume coborata de pacatele noastre la imprimarea de nenumarate neajunsuri, ca unica lume posibila, ca lumea fatala.Dar noi putem prin spirit sa ridicam lumea din aceasta stare.
O iubire prin care cineva se jertfeste pe sine pentru altii e si cea mai rationala, dar si cea mai greu de inteles pentru mentalitatea egoista cu care ne-am obisnuit".
(Sf.Maxim Marturisitorul, Scrieri)
balla georgeta · 874 vizualizari · 2 comentarii
Categorii: Prima categorie
13 Aug 2012

Sa participam la prohodul Maicii Domnului!

In curand se sfarseste postul. In ajunul Adormirii Maicii Domnului, marti seara, se va oficia slujba vecerniei si se va canta prohodul adormirii - cantare alcatuita de Manuel din Corint la inceputul secolului al XVI-lea, dupa modelul Prohodului Mantuitorului, care se canta in Vinerea Mare. Generalizata mai ales in bisericile rusesti, a patruns si in spatiul romanesc, prin traducerea facuta, in 1820, de Ion Pralea. Aceasta cantare este incadrata in slujba de priveghere, cantandu-se in trei stari. Credinciosii trec pe sub sfantul epitaf, aduc flori Maicutei, aprind lumanari si canta. La sfarsit, se iese afara si se inconjoara biserica cu un epitaf pe care este reprezentata Adormirea Maicii Domnului.

Iata aici textul - - la noi in biserica se impart foi cu prohodul, dar ma gandesc ca nu peste tot e la fel asa ca aceia care doresc, isi pot printa sau cumpara de la pangare carticica, daca nu o au.
Varianta audio -

Sa ne ajute Maicuta Domnului sa ajungem cu bucurie la sarbatoarea ei si sa petrecem cu bine ultimele zile de post!
glykys · 308 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
13 Aug 2012

Maica Domnului dorea zilnic a se muta la Fiul si Dumnezeul Sau

Amintirea de Fiul Sau iubit era adanc intiparita in sufletul mare al Preacuratei Maici, Fiinta Ei era unita pururea cu Iubitul Sau Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos.Fiind plina de zille, ardea necurmat de Dumnezeiasca dorinta de a iesi din trup, a merge si a privi Fata Fiului Sau ce sade de-a dreapta Tatalui.Sufletul Ei mare ardea de vapaia dragostei catre Fiul Sau, mai mult decat Serafimii.Ea se ruga Domnului cu multe lacrimi fierbinti, ca sa o ia la Dansul, din aceasta vale a plangerii si sa o duca in bucuria nesfarsita a cerestilor Lui Locasuri.Astfel vietuind in casa Sf.Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, adeseori iesea pe Muntele Maslinilor, la locul de unde Fiul Ei, Hristos Dumnezeu S-a inaltat la ceruri.Acolo isi facea rugaciunile Sale minunate in Duh si-n adevar.In acele rugaciuni inflacarate de credinta infocata, in focul ardoarei de a-si vedea cat mai grabnic pe Fiul Sau
iubit, adeseori rostea astfel:"Dulcele Meu Fiu!O Fiul Meu iubit, Care Te-ai pogorat de la Tatal din cer, aici la noi pe pamant si Te-ai intrupat din sangele meu, ia-ma, rogu-Te, la imparatia Ta.Ajunge-mi strainatatea!Ajunge-Mi despartirea Mea cu care sunt despartita de Tine, dulcele Meu Fiu!Fa cu Mine, rogu-Te, asa cum ai zis:Unde voi fi Eu, acolo va fi si acela care-Mi va sluji Mie(Ioan 12,26)Pentru aceasta Ma rog si Eu Tie, Fiul Meu iubit, ca acolo unde esti Tu, sa Ma invrednicesti sa vin si Eu, caci inima este arsa de dorul Tau".Aceasta este dorinta Preacuratei Maici.Dorea sa lase lumea cu toata cinstea si felicitarile, multumii neamurilor,pentru a se duce la Fiul Sau.Aceasta o doreau si Sfintii Apostoli:"Mie a vietui este Hristos, iar a muri este dobanda"(Filip 1, 21).De asemenea Sfintii Marturisitori, Cuviosi, Drepti si toti adevaratii crestini, au tins pana la sacrificiu ca sa se intalneasca cu Mirele Ceresc.Ei au alergat cu mare bucurie si ardoare pe calea implinirii datoriilor sfinte pana la moarte, spre a se intalni  cu Mirele lor Hristos Dumnezeu.Bucurie mare s-a vazut si se vede stralucind pe fetele celor ce citesc, asculta, cugeta si pazesc Legea Sfanta si mor in Domnul(Lc.11, 28;Apoc.1, 3; 14, 13)
Bucuria trecerii din viata aceasta a stralucit pe fata dreptului Simeon, cand, luand pe Domnul in brate, a zis:"Acum slobozeste pe robul tau Stapane, dupa Cuvantul Tau in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta, care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor, Lumina spre luminarea tuturor neamurilor si slava poporului Tau Israel"(Lc.2, 26-32).
Bucuria aceasta se vede stralucind pe fata fiecarui binecredincios crestin, care si-a implinit datoriile sale crestinesti, cand se pregateste si pleaca din viata aceasta.(Din Viata Maicii Domnului, de Protos.Nicodim Mandita)

balla georgeta · 432 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
12 Aug 2012

"De ce noi n-am fost in stare sa-l scoatem?"(Dumunica a XX-a dupa Rusalii;Mt 17, 14-23)

Inca o minune, vor spune cei necredinciosi."Ce tot vrea sa dovedeasca Dumnezeul crestinilor?Si daca este sa fim cinstiti, eu insumi am auzit tineri sau mai varstnici, cu aere ortodoxe, ca aceasta ciclizare, prin Evangheliile Duminicii, pe care Biserica a facut-o reduce un pic sau mai mult din impactul pe care ar trebui sa-l aiba cuvantul Evangheliei in randul comunitatii.Ca ispita exista - si, uneori, se manifesta - o dovedeste si modul in care unii dintre noi, in luari de cuvant sau predici, alegem textele despre care sa vorbim, socotindu-le pe acestea "alese" tocite ca sens si continut...Sa nu fie!La ce ne este buna mantuirii inca o recitare a minunii cu "lunaticul vindecat"(Mt 17, 14-23), de vreme ce am auzit de ea si de urmarile ei?Ba chiar cearta Mantuitorului "O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi?..."(Mt 17, 17) si celelalte "zgarie" un pic cuviosenia noastra cuminte, ba arunca o lucire de neputinta peste Apostolii cei alesi ai lui Hristos.De altfel, intrebarea "De ce noi n-am fost in stare sa-l scoatem?..."(Mt 17, 19) ramane una pe care, personal, mi-o pun de fiecare data cand demersul meu pedagogic, pastoral sau preotesc pur si simplu nu iese.De ce eu, vrand sa le fac pe toate bine, scot rele, cateva, majoritatea?De ce pare ca fug, cand nu ma adancesc?De ce pare ca dez-unesc, cand cantarea mea este unitatea?
Pe de o parte, raspunsul cel mai in masura este dat de Insusi Hristos:"Din pricina putinei voastre credinte..."(Mt 17, 20-a).Vedeti, Apostolilor, si eu cred ca si noua, nu ne spune ca patim cate o rusine in fata diavolilor pentru necredinta noastra, ci pentru "putina noastra credinta..." Nu pentru multul nelucrator ce-l purtam in noi, ci pentru scanteia ce nu se face flacara.Bine, aceasta la noi, dar ei, Apostolii, ei ce n-aveau?
Bobul de mustar care tine lumea, adica acea credinta despre care Sf.Pavel ne-a vestit astazi, prin citirea din cartea numita Apostol(I Cor 4, 9-16), ca se cheama "nebunie" in Hristos(I Cor 4, 10).Nici Apostolii la momentul prezentat de Sf.Matei nu atinsesera icoana pe care Sf.Pavel o face::"Caci mi se pare ca Dumnezeu pe noi, apostolii, ne-a aratat ca pe cei din urma oameni, ca pe niste osanditi la moarte, fiindca ne-am facut priveliste lumii si ingerilor si oamenilor.
Noi suntem nebuni pentru Hristos;voi insa intelepti intru Hristos.Noi suntem slabi; voi insa sunteti tari.Voi sunteti intru slava, iar noi suntem intru necinste!
Pana in ceasul de acum flamanzim si insetam;suntem goi si suntem palmuiti si pribegim, si ne ostenim lucrand cu mainile noastre.Ocarati fiind, binecuvantam.Prigoniti fiind, rabdam.Huliti fiind, ne rugam.Am ajuns ca gunoiul lumii, ca maturatura tuturor, pana astazi"(I Cor 4, 9-13).
Semn ca intelesesera Apostolii pilda cu bobul de mustar al credintei ce muta muntele.Ori noi, noi vrem sa vedem ba mai mult, sa facem minunile nimic patimind pentru "nebunia apostoliei" cu Hristos.
Nu-i vorba ca unii, in exces de zel, risca si darurile dumnezeiesti(de exemplu, familia sau sanatatea), incercand sa arate prin aceasta apartenenta lor la misiunea cu Hristos.Oferind toate acestea pe un altar al orgoliului personal, al proastei desavarsiri, daca n-au inteles ca dintai se cere a crede si a spori aceasta, prin har (postul si rugaciunea de care vorbeste Domnul - Mt 17, 21 - , aratand "aripile" prin care credinta se inalta in zborul harului...).
Odata, in parohia Lazaret, acolo unde slujeste Parintele Prof.Vasile Mihoc si unde se inalta o binecuvantata "catedrala", le-am spus oamenilor, cu "nebunia" tineretii, ca la ei minunea cu porunca data muntelui "de-aici, acolo" s-a implinit.Caci un munte al Sionului (locasul Bisericii) s-a inaltat prin puterea credintei lor, care ea mai intai a existat, pentru ca sa existe infaptuirea ei mareata.Si le-am spus atunci sa laude pe Dumnezeu, Care le-a dat(si le-a "activat") un astfel de dar, cum este credinta lor.
Si cate un munte am mutat mai toti atunci cand am spus muntelui de gunoi si pacate, ce ne ocupa plinul inimii:Pleaca! Eu de-acum vreau sa-I cresc un munte de lacrimi si pocainta lui Hristos.In inima mea, in faptele mele, in bucuriile mele...
Si Domnul stie ce greu ne este.A vazut mai intai la Apostoli.Si a daruit mai mult pentru ca, prisosind darul, si implinirea sa fie pe masura.Fa, Doamne, sa ne vezi si pe noi! (Parintele Constantin Necula,Predici)
balla georgeta · 503 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
12 Aug 2012

Pentru suflet !









 



 

GlitterPhoto GlitterPhoto 
ioan alexandru david · 755 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
11 Aug 2012

O ruga si un gand , pentru tine , draga cititorule . . . !



MĂICUȚĂ SFÂNTĂ , MAICA VIETII CEA ALEASĂ

Aleasa este, cu adevarat, ca soarele, pentru ca este incununata cu toate razele darurilor dumnezeiesti si straluceste mai vartos intre celelalte lumini ale cerului.

Aleasa este si frumoasa ca luna, pentru ca stinge cu lumina sfinteniei celelalte stele, si pentru marea si minunata stralucire de toate siragurile stelelor celor de taina se cinsteste, ca o imparateasa.

Aleasa este ca revarsatul zorilor, pentru ca ea a gonit noaptea si toata intunecimea pacatului si a adus in lume ziua cea purtatoare de viata.

Aleasa este, ca este izvor carele cu curgerile cerestilor bunatati adapa sfinta biserica si tot sufletul crestinesc.

Aleasa este, ca este chiparos carele cu inaltimea covarsaste cerurile si pentru mirosul cel din fire s-a aratat departe de toata stricaciunea.

Aleasa este, ca este crin, ca macar de a si nascut intre maracinii nenorocirii celei de obste, dar nu si-a pierdut niciodata podoaba albiciunii.

Aleasa este ca este nor carele n-a ispitit nicio povara a pacatului.

Aleasa este, pentru ca este fecioara mai inainte de nastere, fecioara in nastere, fecioara si dupa nastere si este o adancime cu neputinta de cuprins a bunatatilor si o icoana insufletita a frumusetilor celor ceresti. Este o gradina incuiata dintru care a iesit floarea cea nevestejita, si fantana pecetluita, dintru care a curs izvorul vietii, Hristos.



CATRE NASCATOAREA DE DUMNEZEU ACUM CU NEVOINTA SA ALERGAM NOI, PACATOSII SI SMERITII, SI SA CADEM CU POCAINTA, STRIGAND DINTRU ADANCUL SUFLETULUI: STAPANA, MILOSTIVESTE-TE SPRE NOI SI NE AJUTA; SARGUIESTE CA PIERIM DE MULTIMEA PACATELOR; NU INTOARCE PE ROBII TAI IN DESERT, CA NUMAI PE TINE TE AVEM AJUTATOARE. AMIN.
 
GlitterPhoto
daniela · 586 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
11 Aug 2012

COLT DE RAI




RUGĂCIUNE A STAREȚILOR OPTINENI

Vino, lumină adevărată, vino, viață veșnică, vino, taină nerostită, comoară fără de nume, chip dincolo de orice înțelegere, bucurie fără de sfârșit, vino, lumină neînserată, așteptare neînșelătoare a celor ce vor aduce mântuirea! Vino, ridicare a celor căzuți, vino, înviere a celor morți, vino, Atotputernice, Care pe toate le-ai făcut și pe toate le prefaci numai cu voia Ta! Vino, Cel Ce nu poți fi văzut, nici atins, Cel pururea nemișcat, dar Care Te miști pentru a Te pogorî la noi, cei ce viețuim în iad! Vino, nume mult dorit și îndelung slăvit, vino, bucurie veșnică, vino, cunună neveștejită! Vino, Tu, pe Care atât Te-a dorit și Te dorește mult chinuitul meu suflet, Tu, Care m-ai despărțit de toate cele ale lumii și Care m-ai învrednicit să Te doresc pururea! Vino, suflarea și viața mea, vino, mângâiere a sărmanului meu suflet, vino, bucuria, slava și nesfârșita mea dulceață!



CEEA CE ESTI RUGATOARE CALDA SI ZID NEBIRUIT, IZVOR DE MILA SI LUMII SCAPARE, CU DEADINSUL STRIGAM CATRE TINE, NASCATOARE DE DUMNEZEU, STAPANA: VINO DEGRAB SI NE IZBAVESTE PE NOI DIN NEVOI, CEEA CE ESTI SINGURA GRABNICA FOLOSITOARE. AMIN.


 
Veniti toti pamantenii sa facem praznuire Maicii lui Dumnezeu!



Cu ce cununi de lauda vom incununa pe Maica lui Dumnezeu, Care s-a aratat scaun cerescului Imparat, care se roaga pentru noi catre Milostivul Dumnezeu si ne izbaveste din faradelegile noastre ? Deci catre dansa sa strigam : Bucura-te, Preacurata, ca prin tine a fost cu noi Domnul puterilor, roaga-te cu deadinsul sa se mantuiasca sufletele noastre.

Cu ce podoabe de cantari vom lauda pe Maica lui Dumnezeu, pe ceea ce s-a invrednicit a fi imparateasa a toate, care s-a aratat mai inalta decat cerurile si mai sfanta decat toti sfintii ? Deci, catre dansa sa strigam : Roaga-te, Preacurata, cu toti sfintii, sa se mantuiasca sufletele noastre.

Cu ce flori duhovnicesti vom incununa pe Maica lui Dumnezeu, care s-a aratat scara cereasca, prin care am aflat lesne suire catre Dumnezeu ? Deci, toti sa ne adunam si sa o laudam strigand : Bucura-te, Preacurata, prin care am aflat har, bucura-te, ca prin tine s-a dat bucuria, bucura-te nadejdea sufletelor noastre, prin care noi toti ne mantuim.

Cu ce mangaietoare cantari vom incununa pe Maica lui Dumnezeu, pe care o lauda ingerii din ceruri cu cantari, fara incetare strigand : Bucura-te marirea noastra, bucura-te mantuirea pamantenilor, bucura-te ceea ce esti scaun Imparatului nostru ? Deci si noi pacatosii, sa strigam : roaga-te, Preacurata, catre Cel pe care L-ai nascut fara stricaciune, sa mantuiasca sufletele noastre.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Veniti toti pamantenii sa facem praznuire Maicii lui Dumnezeu, cea care ne izbaveste pe noi din mainile diavolului, cel ce uraste binele, precum a izbavit pe femeia care se ruga ei si a inviat-o de si-a spovedit pacatul. Vezi, dar, suflete al meu, pentru ce te lenevesti si nu strigi catre Maica lui Dumnezeu : Doamna atotstapanitoare, ceea ce ai nascut cu nespusa minune pe Domnul cel iubitor de oameni, pe Acela roaga-L sa ne miluiasca pe noi.







 

Icoana Maicii Domnului potoleste intristarile noastre

Din darul lui Dumnezeu, această icoană a Maicii Domnului aflată la Moscova a săvârșit multe minuni în a doua parte a veacului al XVIII-lea, mai ales în vremea molimei din 1771. Icoana a fost adusă la Moscova de cazaci în anul 1640 în vremea țarului Mihail (1613-1645) și așezată în biserica Sfântului Nicolae din cartierul Pupișevo al Moscovei.
In aceasta biserica se pastrau si o serie de insemnari despre multe dintre minunile petrecute inaintea acestei sfinte icoane, insa incendiul din anul 1771 va distruge intreaga arhiva a bisericii.
Dintre minunile din vechime ale acestei sfinte icoane se pastreaza doar amintirea unei minunate aratari a Maicii Domnului, intamplata in a doua jumatate a secolului al XVII-lea. Astfel, o doamna instarita, care locuia departe de Moscova, zacea de multa vreme la pat, fiind chinuita de o boala grea.
Deoarece medicii nu mai sperau ca boala sa fie tamaduita, femeia isi astepta tacuta sfarsitul. La un moment dat insa, noaptea, in somn, femeii i s-a aratat Maica Domnului, zicandu-i: "Porunceste sa te duca la Moscova. Acolo, in biserica Sfantului Nicolae, se afla icoana Maicii Domnului cu inscriptia: "Potoleste intristarile noastre". Roaga-te inaintea ei si vei primi vindecare."
Miscata profund de mila lui Dumnezeu si a Maicii Domnului, femeia a pornit la drum, in pofida greutatii nespus de mari pe care i-o provoca boala. Odata ajunsa in Moscova, dupa multe cautari, femeia a aflat biserica despre care i-a spus Maica Domnului. Cercetand insa biserica, ea n-a vazut icoana despre care i s-a spus in vis. Pentru aceasta, ea a inceput sa-i povesteasca preotului despre visul cel minunat.
Afland preotul cele despre icoana, a cerut unui baiat sa aduca din clopotnita toate icoanele cu Maica Domnului. Odata aduse icoanele cu pricina, intre ele s-a aflat si vechea icoana a Maicii Domnului, pe marginea careia statea scris: "Potoleste intristarile noastre." In acel moment, femeia cea bolnava, care pana atunci nu putea sa-si miste nici macar mana, spre mirarea tuturor, si-a facut semnul Sfintei Cruci, s-a sculat in picioare si, fara ajutorul nimanui, s-a apropiat de icoana si a sarutat-o.
Din acel moment, icoana Maicii Domnului a fost asezata la loc de mare cinste, in biserica moscovita inchinata Sfantului Nicolae. Mai apoi, in cinstea ei a fost amenajat chiar si un mic altar. Deoarece tamaduirea femeii celei bolnave a avut loc in ziua de 25 ianuarie 1760, slujitorii bisericii au randuit ca zi de praznuire a icoanei tocmai aceasta zi. Nu dupa mult timp, cu multa rugaciune, a fost alcatuit si Acatistul Maicii Domnului "Potoleste intristarile noastre".
Ca pe o stea de la Dumnezeu purcezătoare ne-ai arătat cinstită icoana ta, Stăpână a lumii, spre care căutând și cu inima credincioasă rugându-ne Ție Născătoare de Dumnezeu, grăim: Tu ne ești scut nebiruit și zid nestrăpuns nouă, celor ce strigăm Ție: Aliluia!


Rugaciune catre Maica Domnului, pentru potolirea intristarilor
Minunata izbavire si aparare ne-a daruit noua cinstitul tau chip, Preacuvantata Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, ca izbavindu-ne de rele, prin aratarea lui, si cautand spre el, multumiri aducem tie, noi, robii tai, Nascatoare de Dumnezeu: ci ca ceea ce ai stapanire nebiruita, izbaveste-ne pe noi din toate nevoile, ca sa strigam tie: Bucura-te, bucuria noastra, izbaveste-ne pe noi de tot raul si alina intristarile noastre!
O, Maica prealaudata, cereasca Imparateasa si Stapana, Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, ceea ce ai nascut pe Cuvantul mai Sfant decat toti sfintii! Primind prinosul nostru de acum, potoleste intristarile noastre si ne izbaveste de toate necazurile, nevoile, tristetele si ne scapa de osanda cea vesnica si chinul care va sa fie, si ne invredniceste a ne salaslui in vesnicile corturi ale raiului pe noi, robii tai, care strigam: Aliluia!
Maicuta Domnului,sa va binecuvanteze,sa va daruiasca sanatate,sa va potoleasca intristarile.sa va redea mereu bucuria implinirii in tot ce va doriti.

 

Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului numita „Cu trei maini”

Aceasta icoana a Maicii Domnului era zestrea de familie a Sfantului Ioan Damaschin si o avea in casa lui din Damasc, chiar cand fusese intaiul sfetnic al stapanitorului saracinilor, califul musulman Ualid (705-715). Lesne se poate vedea in viata Sfantului Ioan, pe care a scris-o preainteleptul Ioan, patriarhul Antiohiei, cum ca, in vremea lui Leon Isaurul, era mare gonire si lupta impotriva icoanelor. Si este bine stiut ca Ioan Damaschin, inca laic fiind, era un mare aparator al sfintelor icoane. Imparatul Leon al III-lea (iconoclastul), cel cu nume de leu si socoteala de sarpe, voind sa-l inlature pe Ioan, l-a invinuit cu viclesug catre calif, convingandu-l ca vrea si urmareste sa-i rastoarne stapanirea. Califul, biruit de manie, crezand invinuirea mincinoasa, a poruncit sa taie mana cea dreapta a lui Ioan. Deci „s-a taiat dreapta aceea care mustra pe cei ce urasc pe Domnul, si, in loc de cerneala, cu care se vopsea mai inainte, s-a vopsit cu al sau sange”. Atunci Sfantul, tiind mana sa taiata, a cazut inaintea acestei icoane a Maicii Domnului, cerand sa-l vindece, si Maica Domnului intr-adevar a vindecat mana Sfantului, care s-a alipit in chip minunat la locul ei. Ca semn de aleasa recunostinta, Ioan a asezat in partea de jos a icoanei o mana lucrata in argint, asemenea cu mana sa dreapta, ceva asemanator cu ceea ce si astazi mai putem vedea la icoanele facatoare de minuni, mici chipuri de barbati, femei s.a., din aur sau argint, care amintesc fiecare de cate o minune savarsita. De atunci, aceasta icoana se numeste „Cu trei maini” (sl.:Troerucica; gr.: Tricheirousa), fiindca se vedeau pe ea trei maini.
Dupa aceasta intamplare, Sfantul Ioan a parasit lumea si s-a retras in Lavra Sfantului Sava din Palestina. A luat cu el si icoana Maicii Domnului Tricheirousa, care a ramas in aceasta Lavra pana ia anul 1233, cand Sf. Sava, primul Arhiepiscop al Serbiei, a venit aici in pelerinaj, iar parintii manastirii i-au daruit-o ca binecuvantare impreuna cu o alta icoana a Maicii Domnului, numita Galactotrofousa (Cea care alapteaza) dimpreuna cu toiagul Sfantului cu acelasi nume, al Cuviosului Sava Cel Sfintit.
Intorcandu-se in Serbia, Sfantul Sava a adus cu sine icoana si a daruit-o, la randul lui, ca binecuvantare, fratelui sau Stefan, regele Serbiei. De la acesta a luat-o ca mostenire parinteasca fiul si urmasul sau Uros V. Acest nou rege, din respect si evlavie fata de Panaghia Tricheirousa, obisnuia sa o puna pe un animal oriunde mergea, in toate intreprinderile sale militare.
Intr-o astfel de imprejurare, animalul cu icoana s-a indepartat de ostire si dupa o lunga calatorie, condus de Maica Domnului, a ajuns in Sf. Munte si s-a oprit tocmai la poarta manastirii sarbesti Hilandarul. Parintii au primit-o cu bucurie si au asezat-o in altarul bisericii, unde a ramas necunoscuta o bucata de vreme.
Insa odata, cand a fost vorba sa se aleaga un nou egumen si, din aceasta pricina iscandu-se neintelegeri intre parinti, Maica Domnului Tricheirousa voind sa-i impace, s-a asezat singura in strana egumenului. Parintii au dus-o iar in altar, dar icoana din nou se aseza in strana egumenului. Atunci, un pustnic cunoscut de parintii manastirii, din dumnezeiasca instiintare, a descoperit fratilor ca in felul acesta Maica Domnului voieste ca ea sa fie Egumena, pentru potolirea certurilor si pentru ocrotirea manastirii de primejdiile din afara. Pentru aceasta, in catholiconul Hilandarului cu hramul „Intrarea Maicii Domnului in Biserica” (o ctitorie a regelui Miliutin din 1293), s-a facut loc potrivit chipului celui facator de minuni al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, langa scaunul egumenului, unde sta pana acum sub un baldachin frumos sculptat, facand multe si nespuse minuni.


Fiecare mana de ajutor pe care ne-o intinde, Maica Domnului ne repeta neincetat nemuritoarea ei chemare: “Oameni buni, faceti tot ce v-a zis El sa faceti!”. E ca si cum ar zice: fiti aproape de Dumnezeu, fiti aproape unii de altii! in aceasta se cuprinde toata Evanghelia. Alta cale de mantuire, alta cale de indumnezeire nu exista. O, Maica Prea Curata, ajuta-ne sa implinim cuvantul Fiului tau si Dumnezeului nostru. Amin!”
Maicuta Domnului,sa va miluiasca,sa va ocroteasca si sa va indeplineasca toate dorintele.
Doamne ajuta!
 

Timpul Mantuirii

In plansul de marti seara, Sfantul Efrem Sirul, spune: "Suflete, pentru ce astepti vreme, iar nu gand?"

Photobucket

Orice amanare a intoarcerii catre Dumnezeu este periculoasa, ea putand sa nu se mai implineasca vreodata. Mantuirea nu este un lucru care se planifica ori care are nevoie de lucruri exterioare. Nu! Singurul lucru de care avem nevoie pentru a pune inceput bun mantuirii noastre este gandul hotarat de a nu mai savarsi pacatul si de a inmulti dragostea lui Dumnezeu.

Gandul de a pune inceput mantuirii noastre nu are nevoie de timp, el fiind mai presus de timp. Intr-o clipa doar, talharul de pe Cruce s-a invrednicit de Rai. Aici si acum este momentul cel mai favorabil al mantuirii noastre. Aici, nu in alta parte; acum, nu altadata.

Crezand in cuvintele lui Dumnezeu si sfidand asa-zisa "intelepciune" a acestei lumi cazute, primim de la Dumnezeu putere duhovniceasca si ajungem sa implinim in viata noastra "cele cu neputinta la om", insa cu putinta la Dumnezeu (Luca 18, 27).

stefania · 1081 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
11 Aug 2012

O noapte linistita cu ingeri alaturi !


Image Housing


"Ah, daca am sti cum iubeste Preasfanta pe toti cei ce pazesc poruncile lui Hristos si cat ii este de mila si se intristeaza pentru cei ce nu se indreapta. Am simtit acest lucru pe mine insumi. Nu mint, spun adevarul inaintea fetei lui Dumnezeu, pe Care sufletul meu Il cunoaste: cu duhul am cunoscut-o pe Preacurata Fecioara. N-am vazut-o, dar Duhul Sfant mi-a dat sa o cunosc pe ea si iubirea ei pentru noi. Daca n-ar fi fost milostivirea ei, as fi pierit de mult, dar ea a vrut sa ma cerceteze si sa ma lumineze sa nu mai pacatuiesc. Ea mi-a spus: “Nu-i frumos pentru Mine sa ma uit la tine sa vad ce faci!” Cuvintele ei erau placute, linistite si blande, si ele au lucrat asupra sufletului meu. Au trecut de atunci mai mult de patruzeci de ani, dar sufletul meu n-a putut uita aceste cuvinte dulci si nu stiu ce i-as putea da in schimb eu, pacatosul, pentru dragostea ei fata de mine, necuratul, si cum voi multumi bunei si milostivei Maici a Domnului.

Cu adevarat, ea este Ocrotitoarea noastra la Dumnezeu si chiar si numai numele ei bucura sufletul. Or, tot cerul si tot pamantul se bucura de iubirea ei."
Cuviosul Siluan Athonitul, “Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei”

O noapte linistita cu ingeri alaturi !
roxana mateescu · 656 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
10 Aug 2012

Un sfarsit de saptamana linistit !


Photobucket

<Photobucket

Adormirea Maicii Domnului Pictures, Images and Photos  
Book & Candle Comments
Doamne, nu știu ca să cer de la Tine

Tu singur știi ce-mi trebuie.
Tu mă iubești mai mult decât mă pot iubi eu.
Dă-mi să-mi văd nevoile mele
care sunt ascunse de mine.
Nu îndrăznesc a cere nici cruce, nici mângâiere,
numai să stau în fața Ta,
Inima mea îți este deschisă.
Pun toată nădejdea mea spre Tine.
Tu vezi nevoile mele pe care eu nu le știu,
vezi și fă cu mine după mila Ta.
Zdrobește-mă și mă vindecă.
Lovește-mă și mă vindecă.
Mă cuceresc și tac înaintea voii Tale celei sfinte
prin judecățile Tale cele nepătrunse de mine.
Mă duc pe mine spre jertfă Ție.
N-am dorință afară de a împlini voia Ta.
Învață-mă să mă rog,
Însuși Te roagă întru mine.
Amin.
'IPS Antonie de Suroj'

 


 


stela · 759 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
10 Aug 2012

BALSAM PENTRU SUFLET :

RUGACIUNE MAICII DOMNULUI - GRABNICA AJUTATOARE



Alesei dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu si Imparatesei celei ce ia in graba aminte la rugaciunile celor smeriti si revarsa rauri de vindecari asupra credinciosilor de la icoana sa cea Sfanta, aducem cantare de multumire!
Iara tu - Aparatoarea cea mult milostiva apleaca-te cu buna vointa catre glasurile noastre cele de lauda si din toate nevoile slobozeste-ne pe noi, cei ce strigam spre tine: Bucura-Te, prea buna si grabnic ajutatoare - ceea ce rugaciunile noastre toate spre bine le implinesti!

RUGACIUNE:

Prea Binecuvantata Stapana, Pururea Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce ai nascut pe Dumnezeu Cuvantul mai presus de fire, pentru mantuirea noastra si Te-ai aratat ca o mare a darurilor Dumnezeiesti si rau pururea curgator al minunilor si reversi bunatati celor ce cu credinta alearga catre Tine!
Cazand inaintea Chipului Tau cel Minunat, ne rugam Tie prea buna Maica a Iubitorului de oameni Stapana! Revarsa asupra noastra milele Tale cele bogate si grabeste a implini rugamintile noastre pe care le aducem Tie, Grabnica ajutatoare, care ne sunt de folos, mangaiere si mantuire pentru fiecare randuindu-le.
Cerceteaza cu harul Tau Prea Milostiva Stapana pe robii Tai si daruieste celor inviforati liniste, celor legati slobozire si pe toti mangaie, care sunt intristati de felurite necazuri!
Izabaveste, Prea Milostiva Stapana, toate orasele si satele de foamete, de boale, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, si de orice alta nenorocire sau pedeapsa vremelnica sau vesnica, indepartand, prin indrazneala Ta de Maica, toata mania lui Dumnezeu!
Slobozeste pe robii Tai de slabanogire sufleteasca, de tulburarea patimilor si a caderilor in pacat, ca fara impiedicare, vietuind in veacul acesta, intru toata buna cinstire a Ta, sa ne invrednicim de vrednicile bunatati prin Harul si iubirea de oameni ale Fiului Tau si Dumnezeului nostru, caruia sa cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Cel fara de Inceput al sau Parinte si cu Prea Sfantul Duh, acum si pururea si-n vecii vecilor! Amin!

 


Minunea Maicii Domnului din Vlaherne
Astazi, poporul cel binecredincios, luminat praznuind, umbriti fiind prin venirea Ta, Maica lui Dumnezeu, si cautand catre preacinstita icoana Ta, cu umilinta graim: Acopera-ne pe noi cu cinstitul Tau Acoperamant si ne scapa de tot raul, rugand pe Fiul Tau, Hristos, Dumnezeul nostru, sa mantuiasca sufletele noastre.



In anul 911, in zilele imparatului Leon cel Intelept (886-912), orasul Constantinopol era asediat si lumea stransa in Biserica Vlaherne cerea ajutor Maicii Domnului. Biserica era impodobita fiind spre duminica, se facea priveghere de toata noaptea in cinstita biserica a Vlahernei, la intaia zi a lunii octombrie. De fata stand multimea norodului, fiind ca la patru ceasuri din noapte, Sfantul Andrei, impreuna cu ucenicul sau, fericitul Epifanie, si-au ridicat ochii in sus si au vazut pe Imparateasa cerului, pe Acoperitoarea a toata lumea, pe Preasfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, stand in vazduh si rugandu-se. Si era ea stralucind de lumina ca soarele si acoperind poporul cu cinstitul ei omofor, impreuna cu osti ceresti si cu multimea de Sfinti, care in haine albe si in cucernicie stateau imprejurul ei, dintre care doi erau mai alesi: Sfantul Ioan Inaintemergatorul si Sfantul Evanghelist Ioan. Pe aceasta vazand-o, Sfantul Andrei a zis catre ucenicul sau, fericitul Epifanie: “Oare vezi, frate, pe Imparateasa si doamna tuturor, care se roaga pentru toata lumea?” Iar el a zis: “O vad, sfinte parinte, si ma inspaimantez, ca o vad acoperind pe oamenii ce sunt sunt in biserica, cu cinstitul ei omofor, ce straluceste mai mult decat soarele.”
Si s-au auzit graiurile cele cu umilinta ale rugaciunii ei catre iubitul ei Fiu si Dumnezeul nostru Iisus Hristos:
Imparate ceresc, primeste pe omul cel ce Te slaveste pe Tine si cheama in tot locul preasfant numele Tau. Si acolo unde se face pomenirea numelui meu, pe acel loc il sfinteste si proslaveste pe cei ce te proslavesc pe Tine si rugaciunile celor ce cu dragoste ma cinstesc pe mine, Maica Ta, si fagaduintele, primeste-le toate si din toate nevoile si rautatile ii izbaveste.



Deci, nadajduindu-ne, Stapana, spre milostivele tale cuvinte, care le-ai zis catre Fiul tau, am voit sa nu ramana fara praznic sfantul tau Acoperamant, o, Preabuna, ci precum tu voiesti a-ti descoperi cinstitul praznic al Acoperamantului tau, o, intrutot milostiva, impodobeste-l. Ca si cei ce te proslavesc pe tine sa se veseleasca, vazand numitele tale praznice mult stralucind; si precum acolo pe norodul cel ce era in biserica cu milostivire l-ai acoperit, asa ne acopera si pe noi, pacatosii robii tai, cu acoperamantul aripilor tale, Fecioara, Acoperitoarea noastra Preasfanta Fecioara, surpand sfaturile si gandurile celor ce cugeta rele asupra noastra. Si, in ziua rautatilor noastre, sa ne acoperi pe noi, iar mai ales in ziua cea rea, cand sufletul se va desparti de trup, de fata sa stai noua intr-ajutor si sa ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din vazduh, cele de sub cer, si in ziua infricosatei judecati sa ne acoperi pe noi sub obladuirea Acoperamantului tau.
Cu ale careia preaputernice si bine primite rugaciuni si cu ale tuturor Sfintilor Tai, Dumnezeule, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

 
tatiana codrut · 631 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
10 Aug 2012

Preasfintei Fecioare , Maria !

Maica Domnului - parintele Arsenie Boca!


Iubirea de mama intoarce asprimea dreptatii lui Dumnezeu din nou in iubire.
Moise se ruga stramtorand pe Dumnezeu (Iesirea, cap. 32):
-Inceteaza ,Doamne, urgia Ta si potoleste -Ti mania si socoteste cu blandete gresalele poporului Tau. Adu-Ti aminte de robii Tai: Avraam, Isaac, si Iacov!
-Nu! a raspuns Dumnezeu. Lasa-ma sa-i zdrobesc caci cu urgie M-am maniat asupra lor si vreau sa-i prapadesc!
-Daca nu-i ierti, sterge-ma si pe mine din cartea Vietii!
Si a incetat urgia lui Dumnezeu si pentru rugaciunea lui Moise i-a iertat pe ei.
Cine-i Moise, si cine-i Maica Domnului?
Cand te-a lepadat Dumnezeu si nici Sfintii nu se mai roaga pentru tine, a mai ramas cineva care nu te-a parasit: e Maica Domnului, iar Maica Domnului e ascultata.



Stapana de Dumnezeu Nascatoare, imparateasa cerului si a pamantului, cinstea si slava crestinilor, ceea ce esti mai inalta decat cerurile si mai curata decat soarele, Fecioara prealaudata, nadejdea celor pacatosi si linistea celor loviti de valurile vietii, cauta asupra poporului tau, vezi mostenirea ta, nu ne lasa pe noi, pacatosii, ci ne pazeste si ne scapa de viclesugurile diavolului, ca ne-au impresurat intristarile, nevoile si rautatile. Da-ne mana de ajutor, Fecioara, ca pierim. Indura-te de noi, ca pe tine te avem ajutatoare si la tine nadajduim sa-L imblanzesti pe Fiul tau cu rugaciunile tale preaputernice si nebiruite, ca sa-Si intoarca spre noi mila Sa cea bogata. Si pe toti sa ne invredniceasca a ne pastra viata cinstita si fara de prihana, pentru ca noi cu o gura si cu o inima pe El pururea sa-L marim, iar tie sa-ti zicem: „Bucura-te, ceea ce esti plina de har,
Domnul este cu tine!“.AMIN!
 

RUGĂCIUNEA A ZECEA CĂTRE MAICA DOMNULUI

Bucură-Te, Mireasă a Duhului, Ceea Ce ai îmbrăcat în trup pe Fiul Tatălui și ai primit veșmânt luminat în ceruri, Icoana tuturor darurilor duhovnicești, Mângâierea celor curpinși de valurile ispitelor, Limanul veseliei celei îngerești, Carte a tainelor Împărăției cerurilor, Lauda Cea mare a serafimilor, Râu Cel dulce curgător al înțelepciunii, Călăuzitoarea tuturor pe muntele mântuirii, Cetatea Cea nebiruită a creștinilor, Chezășuitoarea pocăinței noastre, Apărătoarea celor nedreptățiți, Fulgerul Ce risipește norii ispitelor, Podoaba lumii îngerești, Stâlpul Cel neclintit al rugăciunii, Ocrotitoarea monahilor, Vederea Cea scumpă a celor orbiți de păcat, Lumina Ce risipește întunericul mâhnirii, Trandafirul Cel sădit în grădina Tatălui, cu buna mireasmă a rugăciunilor Tale veselește inimile noastre și picură-ne nouă ploia îndurărilor Tale spre izbăvire de întinăciunea păcatelor.
Îngerii cu laude au slujit la Adormirea Ta și Apostolii cu cântări Te-au întâmpinat pe calea către cele de sus. Dar eu, cel întunecat la minte și străin de tainele Adormirii Tale cum voi așeza în cartea inimii mele cuvânt spre lauda Ta și cu ce podoabe de cântări voi lumina praznicul Tău. Nu am Stăpâna mea, înțelepciune și nici pricepere a zugrăvi vreun cuvânt spre lauda Ta. Nu am nici curgerea umilinței și nici pocăința de toată vremea spre a întări nădejdea mântuirii mele. Nu am nici inimă iubitoare și smerită, ba încă mă văd pe mine lipsit de evlavie către Tine. Nu am curăția minții și nici râvnă spre lucrarea poruncilor dumnezeiești. În gropile slavei deșarte alunec și mă supun judecății Dreptului Judecător, eu, cel ce judec cu răutate pe cei ce mă osândesc. Nu am nici așezare statornică pe piatra credinței și sunt străin de rugăciune. Lenevirea mea mi se face piedică cumplită spre înaintare pe cărarea pocăinței și în fiecare ceas mă păgubesc eu de bunătățile cele veșnice prin alergarea pe pajiștea păcatelor. Nu am inimă milostivă și nici umilința prin care să pot șterge mulțimea nedreptăților mele. Nu am cuget smerit în lanțurile împietririi mele sunt ținut. Deci, această priveliște întunecată a sufletului meu văzând, aș putea fi tras spre deznădăjduire. Însă împietrirea inimii mele nu se lasă străpunsă de săgeata pocăinței și neîndreptat în toată vremea sunt eu. Pentru aceasta, Te rog pe Tine, Maica Cea iubitoare de milostivire, să nu-Ți încui ușa îndurărilor Tale, ci să mă primești pe mine în cămara milostivirii Tale, ca Une Ce însăți Te-ai făcut Cămară Preacurată a Ziditorului.
Cu purtarea Ta de grijă neîncetată păzește-mă de toate asuprelile vrăjmașilor mei celor nevăzuți și întinde mâna Ta cea milostivă, ca să urc eu pe scara pocăinței cu nădejdea de a afla pe Capătul Cel neajuns al tuturor doririlor.
daniela · 679 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
10 Aug 2012

Dumnezeiasca Liturghie


- Parinte, cand se savarseste Dumnezeiasca Liturghie, trebuie ca de fiecare data sa existe cineva care sa se impartaseasca?

- Da, pentru ca scopul principal al Dumnezeiestii Liturghii este impartasirea credinciosilor, fie si a celor putini care sunt pregatiti. Caci mai toate rugaciunile sunt citite de preot pentru credinciosii care se vor impartasi. De aceea, cel putin unul trebuie sa se impartaseasca. Fireste, se poate intampla ca nici unul sa nu fie bine pregatit. Aceasta e altceva. Este bine insa sa se impartaseasca macar un copil mic, chiar si un prunc. Si daca nu se afla nimeni, atunci Liturghia ramane numai ca sa se impartaseasca preotul si sa se pomeneasca numele. Dar aceasta sa fie o exceptie si nu o regula.

Oricine poate trai faptele Noului Testament la fiecare Liturghie. Sfanta Proscomidie este Betleemul, Sfanta Masa este Sfantul Mormant si Mantuitorul rastignit este Golgota. Toata creatia se sfinteste prin Dumnezeiasca Liturghie, prin prezenta lui Hristos. Sfintele Liturghii tin lumea. Este infricosator ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Nu suntem vrednici de aceasta! Exista preoti care in fiecare Liturghie traiesc aceasta Taina infricosatoare. Mi-a spus un cleric ca un preot foarte simplu si bun ii spunea:

“Imi vine foarte greu sa consum Sfintele. Imi cad lacrimile mele cele murdare in Sfantul Potir; nu le pot tine si pentru asta mult ma mahnesc”.

Si plangea. Iar acela i-a spus:

“Spune-I lui Hristos sa-mi dea si mie putine lacrimi murdare”.

- Parinte, de ce coborati din strana atunci cand preotul se inchina pentru Sfanta Liturghie?

- Cobor, pentru ca in vremea aceea cand se roaga preotul, Dumnezeu ii trimite harul dumnezeiesc ca sa-l slobozeasca de slabiciunile lui, pentru a putea savarsi Sfanta Liturghie. Atunci si credinciosii trebuie sa se roage cu evlavie ca si ei sa primeasca har.

Dumnezeiasca Liturghie incepe cu Proscomidia. Cateodata Dumnezeu iconomiseste sa intelegem si sa traim si noi Sfintele Taine! Atunci cand eram paraclisier, mi s-a intamplat urmatorul lucru. Odata, atunci cand preotul facea Proscomidia, in vreme ce spunea: “Ca o oaie la junghiere s-a adus”, am auzit gemete de miel pe Sfantul Disc. Iar cand a spus “Se junghie Mielul (si Fiul) lui Dumnezeu”, am auzit zbierat de la Sfanta Proscomidie. Infricosator! De aceea le spun preotilor sa nu pregateasca de mai inainte Sfanta Proscomidie si dupa aceea sa faca celelalte in mod formal. Adica nu trebuie sa taie prescura de mai inainte si in clipa aceea numai sa aseze Sfantul Trup pe Sfantul Disc si sa spuna: “Se junghie Mielul lui Dumnezeu” si “Ca o oaie la junghiere s-a adus”, dupa ce deja au scos Sfantul Trup. Numai atunci cand spun aceste cuvinte trebuie sa ia copia si sa insemne prescura. Adica sa-L “junghie” atunci cand spun: “Se junghie Mielul lui Dumnezeu”.

Atunci cand preotul suna clopotelul in vremea Proscomidiei sa pomeniti si voi in taina numele, sa participe si inima voastra la durerea fiecarui suflet ce-l pomeniti, fie viu, fie adormit. Sa aduceti in mintea voastra, in general, toate cazurile oamenilor, si pe cei pe care ii aveti in mod deosebit in atentia voastra, si sa spuneti: “Maria, Nicolae… Tu stii, Dumnezeule, problemele lor. Ajuta-i! “. Daca vi se dau nume ca sa le pomeniti, pomeniti-le la cateva Sfinte Liturghii, unele la trei, altele la cinci, si dupa aceea sa se pomeneasca si celelalte. De ce sa ai pe unii pe care ii pomenesti mereu si pe altii care au nevoie sa nu-i pomenesti deloc? Aceasta n-o inteleg.

Nume de catolici, de martori ai lui Iehova etc. nu este bine sa-i pomenesti la Sfanta Proscomidie. Pentru acestia nu se pot scoate miride si nici parastas nu se poate face. Pentru sanatatea si luminarea lor ne putem ruga, chiar si paraclis putem face.

- Parinte, unii preoti spun ca nu vor sa liturghiseasca adesea, ca sa nu se obisnuiasca.

- Nu este corect sa spuna asa ceva preotul. Este ca si cum ar spune: “Nu merg regulat la rudele mele, ca sa ma primeasca mai bine atunci cand le fac o vizita”. Este nevoie insa de pregatire. Sfanta Impartasanie vindeca, sfinteste pe cel ce se nevoieste. Cum sa-l ajute pe unul care nu se nevoieste? Ce sa schimbe Hristos, daca insusi omul nu se schimba?

Odata, la Pestera Sfantului Atanasie, era un staret cu doi ucenici. Unul era ieromonah si celalalt ierodiacon. Intr-o zi au mers ucenicii la o bisericuta sa slujeasca. Preotul insa invidia mult pe diacon, deoarece diaconul era mai inteligent si indemanatic la toate. Dar nici diaconul nu ajuta situatia, avand un fel egoist de a fi. Preotul s-a pregatit la exterior, citind rugaciunile de impartasanie si facand toate canoanele necesare. Din pacate insa, n-a facut lucrul cel mai important pregatirea launtrica, adica sa se spovedeasca cu smerenie ca sa alunge din inima sa invidia, care nu dispare prin schimbarea hainelor noastre si spalarea capului. Astfel, doar cu aceasta pregatire exterioara a mers la Infricosatorul Jertfelnic sa liturghiseasca. Insa de indata ce a inceput sa proscomideasca, ce s-a intamplat? S-a auzit deodata un vuiet mare si vede cum pleaca Sfantul Disc de la Proscomidie si dispare. Prin urmare, n-au mai putut liturghisi. Daca nu i-ar fi impiedicat Bunul Dumnezeu in felul acesta si preotul ar fi liturghisit in aceasta stare duhovniceasca in care se afla, gandul imi spune ca ar fi patit un mare rau.

- Parinte, daca se intampla ceva in timpul Sfintei Liturghii, ea se poate intrerupe?

- Cand se savarseste Sfanta Liturghie, preotul n-o poate lasa neterminata orice s-ar intampla. Si razboi de s-ar anunta, trebuie s-o savarseasca. Si dusmanii sa vina afara de biserica, va cauta numai sa se grabeasca putin, ca s-o termine. Va ajuta Dumnezeu sa o savarseasa. Dar trebuie sa avem incredere in Dumnezeu; sa nu ne temem.

Liturghisitorul Celui Prea inalt trebuie sa aiba multa luare aminte, curatie si acrivie. Preotii sunt mai presus de ingeri. Sfintii ingeri isi acopera fetele lor in vremea Dumnezeiestii Euharistii, in timp ce preotul o savarseste”.

(sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Cu durere si cu dragoste pentu omul contemporan“, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003)
niculae costel · 672 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
10 Aug 2012

Adormirea Maicii Domnului este cea mai mare sărbătoare închinată Născătoarei de Dumnezeu

Adormirea Maicii Domnului reflectată în imne
De netăgăduit este faptul că praznicul Adormirii Maicii Domnului este cea mai mare sărbătoare închinată Născătoarei de Dumnezeu. Cunoaștem locul pe care îl ocupă Maica Domnului în istoria mântuirii și în viața Bisericii. De ce această sărbătoare este atât de importantă, de ce Biserica îi acordă o atât de mare semnificație? Deoarece în această zi 'Maica Vieții', cea care a născut trupește viața lumii, se mută din viața aceasta stricăcioasă la viața cea nestricăcioasă și veșnică.

Dacă ne uităm atent la slujba din ziua praznicului, vedem înfățișat pe larg evenimentul acesta, și mai ales partea istorică a lui. Acest lucru urmărim în articolul de față, lăsând deoparte semnificațiile teologice și mistice ale praznicului. Însă înainte de a înfățișa acest lucru, trebuie să precizăm că toate informațiile de natură istorică ale acestui eveniment, imnografii le-au cules fie din Sfânta Tradiție, fie din scrierile Sfinților Părinți. Iată și o prezentare cronologică, potrivit imnografiei zilei de 15 august.

Când i s-a apropiat sfârșitul, Maica Domnului se afla în satul Ghetsimani: '...veselește-te Ghetsimani, a Născătoarei de Dumnezeu sfântă casă' (Stihira I de la Vecernia mare, Mineiul pe August, ziua 15). Aceeași informație o găsim și în Luminânda praznicului unde Maica Domnului, prin gura imnografului, cheamă pe Apostoli să-i îngroape trupul: 'Apostoli de la margini adunându-vă aicea, în satul Ghetsimani, îngropați trupul meu' (Luminânda din rânduiala Utreniei sărbătorii). Ucenicii Domnului erau răspândiți la propovăduire, însă prin voia dumnezeiască au fost aduși în chip neobișnuit în casa Maicii Domnului: 'Cu voia cea dumnezeiește stăpânitoare, de pretutindeni purtătorii de Dumnezeu Apostoli au fost ridicați pe nori și aduși pe sus' (Stihira pe 8 glasuri de la Slavă... Și acum... din rânduiala Vecerniei mari). Se precizează și numele celor mai importanți Apostoli, precum Iacov și Petru: 'Când te-ai dus, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, la Cel ce S-a născut din tine în chip de negrăit, fost-au de față Iacov, fratele lui Dumnezeu și întâiul

ierarh, și Petru cel mai de cinste între Apostoli și vârful cuvântătorilor de Dumnezeu...' (Stihira Stihoavnei de la Slavă... Și acum... din rânduiala Vecerniei mari).

Scopul acestei minunate întruniri a Apostolilor a fost acela de a îngropa cu cinstea cuvenită trupul Maicii Domnului: 'Preacinstita împreunare a înțelepților Apostoli s-a adunat în chip minunat să îngroape cu preamărire trupul tău cel preacurat, de Dumnezeu Născătoare, prealăudată...' (Sedealna I din rânduiala Utreniei). Căci și Preacurata Fecioară avea fire muritoare ca una ce se născuse după legile firii și se cădea deci a primi odihnă: 'Din coapse muritoare ieșind, curată, cu firea asemenea fiind, odihnă ai primit' (Cântarea a 2-a; Peasna I, al doilea rând de canoane din rânduiala Utreniei).

După ce Preasfânta Fecioară și-a pus 'sufletul cel fără prihană în mâinile Fiului său' (Stihira IV de la Litie din rânduiala Vecerniei mari), adunarea Apostolilor au dus să îngroape trupul ei 'cel de viață începător și de Hristos primitor' (Stihira pe 8 glasuri de la Slavă... Și acum... din rânduiala Vecerniei mari). Împreună cu Apostolii s-au aflat și mulțimile îngerilor, cântând împreună cu ei și petrecând dumnezeiescul ei trup: 'Cu aceia împreună au cântat și mulțimile îngerilor, lăudând cu cinste mutarea ta' (Sedealna I din rânduiala Utreniei). Sau în alt loc găsim: 'Petrecut-au cetele celor fără de trup în Sion dumnezeiescul tău trup cel ce mergea la cer' (Cântarea întâi, Peasna I, primul rând de canoane din rânduiala Utreniei).

În vreme ce convoiul s-a îndreptat spre locul mormântului, un evreu cuprins de furie s-a repezit să răstoarne trupul Maicii Domnului de pe năsălie. Este vorba de mai marele preoților iudei, pe nume Atonie. Atunci s-a petrecut un lucru neobișnuit, în acea clipă îndrăznețul a fost pedepsit, tăindu-i-se mâinile: 'Apucat-a înainte judecata lui Dumnezeu aducând tăierea mâinilor batjocoritoare ale celui îndrăzneț, păzind în slava dumnezeirii cinstea chivotului celui însuflețit, în care Cuvântul trup S-a făcut' (Cântarea a 3-a; Peasna I, al doilea rând de canoane din rânduiala Utreniei).

Fiind ferit de stricăciune, trupul Maicii Domnului nu a rămas în mormânt, ci a fost mutat la cer de către Hristos, Fiul ei. Astfel, moartea Născătoarei de Dumnezeu a fost 'adormire fără de moarte' (Stihira Laudelor de la Slavă... Și cum..., rânduiala Utreniei), o trecere de la cele vremelnice la cele dumnezeiești și netrecătoare: 'La viața cea pururea veșnică și mai bună, moartea ta a fost trecere, curată, din cea vremelnică la cea dumnezeiască cu adevărat și netrecătoare mutându-te, Preacurată, vezi întru veselie pe Fiul și Domnul tău' (Cântarea a 2-a; Peasna IV, primul rând de canoane din rânduiala Utreniei).

Putem constata așadar o expunere exactă și amănunțită a acestui eveniment crucial din viața Maicii Domnului și putem conchide în același timp profunda evlavie pe care Biserica o are față de Maica Domnului, evlavie exprimată magistral de imnografii Bisericii.
dima claudiu daniel · 613 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
10 Aug 2012

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu , miluieste-ne pe noi !









 
roxana mateescu · 1081 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
09 Aug 2012

Maicuta draga !




Bucura-te Taina, care te-nfioara, Ca-l nasti pe Domnul si esti tot fecioara. Multumim Maicuta, ca ne-ai daruit, Intr-un feciorie, Pruncul Prea Slavit. Te rugam ajuta, Maica celor vrednici, Care sunt la suflet, buni si feciorelnici. Bucura-te Maica, ce ne-ai parasit, Neamul ce te cheama, cand ai adormit. Multumim Maicuta, caci de la mutare, Grija pentru lume, e mereu mai mare. Te rugam fierbinte, sa nu parasesti, Pe cei ce te cheama, neamul cel iubesti. Bucura-te Crinul, care s-a aflat, Cel mai alb din lume si cel mai curat. Multumim din suflet, ca ajuti Marie, Celor ce-ti urmeaza, tie-n curatire. Te rugam Maicuta, ca pe fiecare, In a ta gradina, sa ne faci o floare. Bucura-te Dorul, celor ce te cheama, Si-ntotdeauna, te cinstesc ca mama. Multumim Maicuta, noi ce stam in lume, Ca ne-auzi-ndata, cand strigam la tine. Te rugam fierbinte, sa ne scapi de rau, Caci noi suntem Maica, toti din neamul tau. Bucura-te Fiica, ce ai fost aleasa, De cerescul Tata, ca sa-I fii mireasa. Multumim Fecioara, Sfanta Imparateasa, C-ai primit vestirea, calma si sfioasa. Te rugam Maicuta, noi de pe pamant, Ca sa iei aminte, la al nostru gand. Bucura-te Mama, ca cerescul Har, A zidit in tine, duhului altar. Multumim Maicuta, ca simtim mereu, Mijlocirea Sfanta, catre Dumnezeu. Te rugam fierbinte, Maica si Fecioara, Pentru mantuire, fa-te noua scara. Bucura-te Maica, Domnului Hristos, Dumnezeul Vietii, Sfant si Prea Frumos. Multumim ca-n ceruri, Te avem ca mama, Si ajuti de-acolo, celor ce te cheama. Te rugam Maicuta, ca sa nu ne lasi, Pe noi care, suntem niste copilasi. Bucura-te Maica, Pururea Fecioara, Ce intreci in farmec, orice Primavara. Multumim Maicuta, caci nu ne lasi afara, Pe cei care-ti canta si te cheama iara. Te rugam fierbinte, din adancul firii, Sa sadesti la oameni, gandul mantuirii. Bucura-te Mirul, cel cu bun miros, Ce-ai primit mireasma, Pruncului Hristos. Multumim Maicuta, ca din mirul tau, Tu imparti acelor, ce-ti cer mereu. Te rugam fierbinte, sa neajuti pe noi, Ca sa nu dam cerul pe praf si noroi. Bucura-te Scara, care urci in graba, Lacrima din ochii, celor ce se roaga. Multumim Maicuta, multumim frumos, Ca ducu ruga noastra, Domnului Hristos. Te rugam fierbinte, ca sa-nalti la ceruri, Si de-acum inainte, ale noastre cereri. Bucura-te Doamna, care-ai fost aleasa, Pe pamant si-n ceruri, ca Imparateasa. Multumim Maicuta, ca din multe valuri, Ne-ai salvat cu ruga si ne-ai scos la mal. Te rugam fierbinte, ca sa faci fecioara, Ce e val ca valul, repede sa piara. Bucura-te zicem, Mama iubitoare, Ca lucrarii noastre, esti aparatoare. Multumim Maicuta, ca ne-ai aparat, De vrajmasii pe care, tu i-ai rusinat. Noi cu tine Maica, vrem mereu sa fim, Si acum si-n vecii, vecilor Amin!
Visarion Iugulescu
Photo Sharing

Maica Domnului ne răpește inimile. Aș vrea să am toate inimile sfinților și ale îngerilor pentru a iubi pe Maica Domnului. Și oricât ar iubi-o cu toată puterea lor îngerii cerului și pământului, cu toată sfințenia lor, nu vor ajunge să o iubească cât îi iubește ea. (Arhim. Arsenie Papacioc)
tatiana codrut · 644 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Prima categorie
09 Aug 2012

Pagina precedenta   ... 21 ... 38, 39, , 40 ... 60 ... 81  Pagina urmatoare