Google-Yahoo!
Image and video hosting by TinyPicImage and video hosting by TinyPicImage and video hosting by TinyPic

"Fii mpacat cu sufletul tau si atunci cerul si pamntul se vor mpaca cu tine. "(Sfntul Isaac Sirul)



FONDATOR : Cristian Stefan Popescu ( cristiboss56 )

Multumesc tuturor celor care ostenesc pentru realizarea acestui blog , un colectiv de Oameni minunati !

Cine este conectat?

Membru: 0
Vizitatori: 4

Anunt

Arhive

Alegeti o tema



Categorii

rss Sindicalizare

Despre cinstirea icoanelor

Din punct de vedere bisericesc, secolul al VIII‑lea și secolul al XVI‑lea au n comun un aspect interesant: susținerea ideii c, de vreme ce n Vechiul Testament nu se gsește nici o referire la cinstirea icoanelor, atunci acestea nu sunt nimic altceva dect un fel de idoli „camuflați”, care trebuie respinși. Argumentația principalilor artizani ai ereziei iconoclaste, att mprați bizantini, ct și unii clerici lipsiți de discernmnt, se mpletește peste opt veacuri cu cea a principalilor promotori ai mișcrii protestante. Cu toate acestea, Sfinții Prinți și textele liturgice contrazic aceast opinie eronat.
Una dintre scrierile bisericești care a precedat cu cteva decenii controversa iconoclast a fost cea a Episcopului Leontie al Neapolisului, cunoscut și ca „Leontie al Ciprului”. Lucrarea intitulat „Contra iudeilor, despre nchinarea la Crucea lui Hristos, la icoanele sfinților, a unora ctre alții și despre moaștele sfinților” nu ni s‑a pstrat dect fragmentar, o bun parte din argumentele aduse n favoarea icoanelor fiind reluate de Sfntul Ioan Damaschin n florilegiile patristice care nsoțesc „Cele trei tratate mpotriva iconoclaștilor” care poart semntura sa. Așadar, Leontie al Ciprului face o radiografie ampl a prefigurrilor sfintelor icoane n Vechiul Testament atunci cnd afirm urmtoarele: „Ai avut și tu multe și diferite icoane și semne spre aducerea‑aminte a lui Dumnezeu, nainte de a fi lipsit de ele din pricina ignoranței tale, adic: toiagul lui Moise, tablele scrise de Dumnezeu, rugul plin de rou, care nu ardea, piatra seac mbelșugat n ap, chivotul purttor de man, jertfelnicul plin de foc dumnezeiesc, placa de metal cu numele lui Dumnezeu, efodul, care arta pe Dumnezeu, cortul umbrit de Dumnezeu. Dar dac tu cinsteai toate acestea zi și noapte spunnd: «Slav Ție, Celui care ești singurul Dumnezeu atotputernic, Care ai fcut minuni n Israel, prin toate acestea» (II Paralipomena 6, 4); dac tu, prin toate aceste lucruri, poruncite de Lege, pe care le‑ai avut altdat, te nchinai lui Dumnezeu, cznd la pmnt, nțelege c prin icoane se aduce nchinciune lui Dumnezeu” (Leontie al Ciprului, „Contra iudeilor, despre nchinarea la Crucea lui Hristos, la icoanele sfinților, a unora ctre alții și despre moaștele sfinților”, apud Sfntul Ioan Damaschin, Cultul sfintelor icoane. Cele trei tratate contra iconoclaștilor, trad., introd. și note de pr. Dumitru Fecioru, București, EIBMBOR, 1998, pp. 81‑82). Dintre toate prefigurrile cinstitelor icoane pe care le putem recunoaște n scrierile vetero‑testamentare, apar mai clar trei: chivotul, tablele Legii Vechi și cortul mrturiei. Acestea trei corespund, n ordine, n prezent: chivotului cu Sfintele Taine, Sfintei Evanghelii, respectiv locașului de cult n care aducem slav lui Dumnezeu. Toate acestea din urm sunt nsoțite de icoane sau reprezentri de imagini. Orice sfnt chivot pstreaz imagini sculptate, orice Sfnt Evanghelie este mpodobit cu imagini pe care le cinstim prin srutare, fie n exterior, fie n interior. De asemenea, locașul de cult, asemenea cortului mrturiei din Vechiul Testament, este mpodobit și el cu „mbrcmintea” picturii bisericești. Cortul mrturiei era mpodobit cu diferite culori și chipuri de heruvimi, așa cum ne mrturisesc crțile sfinte ale Vechiului Testament, n special Ieșirea și Leviticul. Prin urmare, cum nu ne descoper Vechiul Testament prin aceste obiecte de cult o prefigurare a cinstirii icoanelor?
Mrturia liturgic
n Molitfelnic regsim rugciuni care privesc sfințirea icoanelor creștine. ntr‑una dintre aceste rugciuni foarte frumoase și expresive regsim urmtoarea mențiune la prefigurrile icoanelor n Vechiul Testament: „Doamne Atotțiitorule, Dumnezeul prinților noștri, Cel ce, voind s scapi pe poporul Tu, pe Israel, din nșelciunea slujirii idolești și s‑l ai pururi neabtut n cunoașterea și slujirea Ta, Unul adevratul Dumnezeu, cu ngrozire l‑ai oprit s nu‑și fac lui chip și asemnare potrivnic Ție, adevratului Dumnezeu, la care s se nchine și s slujeasc ca lui Dumnezeu; și iarși ai poruncit prin Moise s se pun n cortul Legii Tale celei dinti asemnri și chipuri, adic doi heruvimi de aur pe chivotul mrturiei și doi la colțurile curțitorului, iar pe catapeteasm, mulțime de heruvimi cusuți, prin care s se slveasc nu numele dumnezeilor celor mincinoși și strini, ci numele cel de mare cuviinț și preasfnt al Tu, Unul adevrat Dumnezeu; apoi prin Solomon ai pus n altar doi heruvimi de lemn de chiparos ferecați cu aur; și ai poruncit ca chivotul n care erau tablele cele de piatr, nstrapa de aur și toiagul lui Aaron, care artau petrecerea Ta acolo cu oamenii și pomenirea slvitelor Tale minuni și binefaceri, s se cinsteasc cu fric, cu cutremur și cu nchinciune cuvenit lui Dumnezeu și s se fac tmieri și rugciuni naintea lor; iar cinstea aceea ai primit‑o cu ndurare, ca și cum ar fi fost adus Ție nsuți” („Rnduiala sfințirii icoanelor Domnului nostru Iisus Hristos și ale praznicelor mprtești”, n: Molitfelnic, București, EIBMBOR, 2013, p. 664). Deci, pe de o parte, rugciunea atest foarte clar c idolii au fost osndiți de legea dumnezeiasc a Vechiului Testament, fapt pe care și Biserica l mrturisește și l pzește pn n prezent. Cu toate acestea, exist o linie de demarcație foarte clar ntre idolii pgnești și cortul mrturiei, chivotul legii sau asemnrile și chipurile heruvimilor care mpodobeau cortul mrturiei sau Templul Domnului din Ierusalim. Acestora puteau s li se aduc „tmieri și rugciuni”, iar aceste dou gesturi s fie privite nu drept un scop n sine faț de acele asemnri și reprezentri, ci drept o slvire a lui Dumnezeu Cel necreat și nevzut. Prin urmare, dac aceste „tmieri și rugciuni” erau bineprimite n fața Domnului și nu erau osndite asemenea celor fcute n fața idolilor pgni, atunci este ct se poate de clar c și nchinarea și cinstirea sfintelor icoane, prin corespondenț duhovniceasc, sunt la fel de bineprimite de Bunul Dumnezeu. n acest sens, nsși Legea Veche ne arat, ntr‑un mod ct se poate de clar, c idolul și icoana nu numai c nu sunt același lucru, dar nu au, de fapt, nimic n comun. Icoana nu este nimic altceva dect urmașa chivotului legii, a cortului mrturiei și a reprezentrilor heruvimilor din Templul Domnului, toate acestea alctuind frumoase prefigurri a ceea ce urma s vin, și anume reprezentarea chipului lui Dumnezeu ntrupat, a Maicii Sale și a sfinților Bisericii. Prin urmare, privind astfel istoria mntuirii noastre, ne putem pune ntrebarea logic dac att iconoclaștii, ct și primii reprezentanți ai comunitților protestante au citit vreodat Vechiul Testament altfel dect n liter, pentru c „Duhul” n mod sigur le‑a rmas strin. Dar despre aceasta vom mai vorbi și n materialul urmtor, dedicat tot acestei teme.
niculae costel · 408 vizualizari · 0 comentarii
16 Mar 2017. 23:46:06

Link permanent catre articolul complet

http://cristiboss56.blogratuit.ro/Primul-blog-b1/Despre-cinstirea-icoanelor-b1-p2511.htm

Comentarii

Comentariile nu sunt autorizate in acest blog


Scrieti un comentariu

Comentariile nu sunt autorizate in acest blog