Google-Yahoo!
Image and video hosting by TinyPic Image and video hosting by TinyPicImage and video hosting by TinyPic 

"Fii împacat cu sufletul tau si atunci cerul si pamântul se vor împaca cu tine. "(Sfântul Isaac Sirul)



FONDATOR : Cristian Stefan Popescu ( cristiboss56 )

Multumesc tuturor celor care ostenesc pentru realizarea acestui blog , un colectiv de Oameni minunati !

Cine este conectat?

Membru: 0
Vizitatori: 4

Anunt

Arhive

Alegeti o tema



Categorii

rss Sindicalizare

Despre post și infranare !

DRAGI CITITORI AI ACESTUI BLOG , ASTĂZI VOI POSTA DIN SFANTUL GRIGORIE PALAMA , DESPRE POST ȘI INFRANARE , ȚINÂND CONT CA SUNTEM IN POSTUL MARE ȘI SUNT CONVINS CĂ ÎNVĂȚĂTURILE CE LE VEȚI LECTURA VĂ VOR FI DE FOLOS !
Post binecuvântat!

1. Sunt unele părți din mare care hrănesc monștri uriași, ce au înfățișarea unor balene, iar corăbierii ce plutesc pe acolo atârnă clopote de corăbii, pentru că, speriați de zgomotul lor, să fugă acești monștri. Însă și marea vieții noastre hrănește monștri mulți și îndestul de fioroși, vreau sa spun patimile cele rele și demonii încă și mai răi care le poartă de grijă. Navighează pe marea aceasta ca o corabie Biserica lui Dumnezeu, și, în loc de clopote, are pe învățătorii cei duhovnicești, ca să îndepărteze, prin sunetele cele sfinte ale învățăturii lor, fiarele cele din cugetare. Aceasta închipuia și veșmântul lui Aaron, căci avea clopoței frumos sunători atârnați de el. Și aceasta era o vestire dumnezeiască, al cărei glas trebuia au­zit în vremea când slujea Aaron lui Dumnezeu.

2. Noi însă, prefăcând litera în duh, vom face să vă răsune vouă acum în chip duhovnicesc, și mai cu seamă în timpul postului, atunci când fiare văzute și nevăzute ne asaltează cu îndârjire.Fiarele văzute sunt lăcomia pântecelui și bețiile și celelalte de acest fel; iar alte fiare într-ascuns stau la pândă: slava deșartă și îngâmfarea și buna părere despre sine și fățărnicia. Dar [cuvintele] acestea sunt sunetul și scăparea înaintea unor asemenea fiare, și paza temeinică a celor ce se nevoiesc postind.

3. Așadar postul și neînfrânarea sunt potrivnice între ele, precum potrivnice sunt viața și moartea. Iar postul este o poruncă a vieții, de o vârstă cu firea omenească, întrucât obârșia și-o trage din rai, dat fiind de către Dumnezeu lui Adam, drept pază a vieții și a harului celui dumnezeiesc. Iar neînfrânarea este chip al morții trupului și a sufletului, fiind dată de către diavol lui Adam în Eden, cu viclenie, prin Eva, spre căderea de la viața de veci și spre înstrăinarea de la harul cel dumnezeiesc. Fiindcă Dumnezeu nu a făcut moartea, nici nu se bucură de pieirea celor vii. Vrea cineva să găsească viață și har în Dumnezeu și de la Dumnezeu? Să fugă atunci de neînfrânarea aducătoare de moarte și să vină degrabă la postul cel dumnezeiesc și la cumpătare, ca să se întoarcă el întru bucuria raiului.

4. Moise, postind patruzeci de zile pe munte, s-a înălțat spre culmea vederii lui Dumnezeu și a primit tablele cuvioșiei. Poporul iudeilor, jos, îmbătându-se, a alunecat către nelegiuire, căci au făcut, topind aur, un idol în chip de vițel,asemenea zeului Apis al egiptenilor, iar dacă Moise nu ar fi stat [rugător] înaintea lui Dumnezeu, milostivindu-se mai înainte din pricina uciderii celei fără de milă a celor de același neam, nu i-ar fi cruțat câtuși de puțin pe ei [vezi Ieșirea32]. Așadar, dacă și noi avem trebuință de milostivi­rea lui Dumnezeu, să nu ne îmbătăm cu vin, nici să nu ne îmbuibăm peste măsură, căci de aici se trag desfrâul și nelegiuirea.

Văzător al lui Dumnezeu a fost și Ilie, dar mai înainte s-a curățit și el prin post. A dobândit și Daniel vederea lui Dumnezeu și arătarea unuia dintre arhangheli, înfățișând ce i-a deslușit lui cele ce aveau să fie, dar mai întâi a rămas în post și nemâncare douăzeci de zile întregi [Daniel 10:2]. Iar alt prooroc a fost ucis de un leu, dar el a mâncat împotriva poruncii lui Dumnezeu. Cunoașteți cu toții pe Isav, fiul lui Isaac, care din pricina lăcomiei pântecelui a pierdut și celelalte drepturi ale celor dintâi născuți, și binecuvântarea părintească. Să ne temem și noi ca nu cumva, dedându-ne la această lăcomie a pântecelui, să cădem de la binecuvântarea aceea făgăduită nouă și de la moștenirea Tatălui celui Prea înalt. Și să vă amintiți spre pildă de cei trei tineri care, învrednicindu-se cu postul, au călcat în picioare, cu tălpile goale și nevătămate, focul de șapte ori aprins în Babilon împotriva lor.

5. Dacă și noi ne vom osteni cu postul cel adevărat, și vom călca în picioare jăratecul patimilor, și-l vom stinge, și vom străbate nevătămați cuptorul încins ce va să fie, când focul va pune la încercare lucrarea fiecăruia dintre noi,ce va spune oare Domnul Dumnezeul proorocilor, Cel Care, luând trup pentru noi, S-a făcut om, arătându-ne nouă chipul biruinței împotriva diavolului, căci postind pe deplin l-a biruit pe acela, deși diavolul îl îmboldise cu tot felul de ispite? Grăit-a Domnul către ucenicii Săi, cu privire la demonul acela surd și mut: „Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieși, decât numai cu rugăciune și cu post” [Marcu 9:29; vezi și Omilia 12].

6. Dar vă voi arăta acum vouă, fraților, care este postul cel plăcut lui Dumnezeu și adevărat. Pe acesta se cuvine să-l cunoașteți, ca să nu aducem noi laudă postului celui trupesc în sine și pentru sine, ci să-l lăudăm ca lucrător pentru alte virtuți, de folos sufletului. Pentru că și dumnezeiescul Pavel spune că osteneala trupească este de puțin folos [I Timotei 4:8]. De aceea și Părinții cei purtători de Dumnezeu, care grăiesc din cele trăite de ei, nu îngăduie posturile prea îndelungate, ci ei socotesc că este mai de cinste și mai bine primit a mânca o singură dată pe zi și a nu se sătura. Și pe acesta îl numesc post măsurat și cumpănit, ceea ce spune și Sfânta Scriptură: „să nu fim înșelați de saturarea pântecului și de plăcerea gâtlejului”, ci să ne lepădăm de dorința de a mai mânca și alte bucate, ca să fie cantitatea și calitatea hranei potrivite puterii și constituției celui hrănit, spre a se păstra, pe cât este cu putință, sănătatea sa.Căci, dacă se hrănește cu măsură cel slăbit din bucatele ce i se așează înainte, și care să fie pe potriva slăbiciunii sale, atunci fapta aceasta nu înlătură sfințenia lui. Cel slăbit nu va adăuga la bucatele neapărat trebuincioase altele ce sunt foarte de prisos, ci el trebuie să caute hrana și nu trufia, potolirea setei și nu beția, folosul cumpănit al hranei și nu lipsa de măsură, și neînfrânarea, și abuzul de hrană.

7. Așadar acesta este începutul postului celui adevărat și plăcut lui Dumnezeu, iarrostul pentru care a fost rânduit creștinilor și cinstit de către ei este curățirea sufletului. Care este folosul lepădării de hrana trupească, dacă ești biruit de cugetări și de patimi trupești?Care este folosul să te abții de la vin și să fii chinuit de sete, dacă chiar neîmbătându-te cu vin – după cuvântul celui ce spune: „Vai de cei ce nu se îmbată cu vin!” – ai sufletul tulburat de invidie și de mânie? Care este folosul să te înfrânezi de la o masă plăcută și bogată, dar să ai sufletul lipsit de smerenie? Sau care este folosul să-ți ungi trupul cu untdelemn, dar să nu-ți smerești sufletul cu post, după cuvântul lui David? Care este folosul să fugim de mireasma împrăștiată din multe mâncăruri, dar să avem mintea păgubită prin gânduri și cugetări de­șarte, și să fim lipsiți de folosul rugăciunilor noastre către Dumnezeu?

8. Din această pricină este un post bun acela săvârșit spre slăbirea poftei, pentru smerirea sufletului, pentru abaterea urii, pentru stingerea mâniei, pentru ștergerea ținerii de minte a răului, pentru lucrarea curată a minții și a rugăciunii. Dacă ai de toate și ești avut, să dai tu din prisosul hranei tale pen­tru mângâierea celor lipsiți și nevoiași. De vei posti în felul acesta, nu numai că vei muri lumii cu Hristos, dar împreună cu El vei învia și vei împărați în veacul veacurilor. Căci vei avea aceeași fire cu El printr-un astfel de post, asemănându-te morții Lui, dar făcându-te părtaș și învierii Lui, spre moștenirea vieții întru El.

Cel ce postește, dacă este ispitit, biruiește pe ispititor. Dacă nu este ispitit însă, păstrează pacea sufletului și a trupului său, dar, după Pavel, el își rănește trupul, chinuindu-l și supunându-l robiei [I Corinteni 9:27], din teama ca nu cumva să fie nepus la încercare. Iar dacă Pavel se teme, nu se cuvine oare cu atât mai mult să ne înfricoșăm noi? Deci acela care postește supune robiei trupul său și face să fie încercat sufletul său; iar cel ce îngrașă trupul său, care după puțin timp va fi nimicit, nemâncând ca să trăiască, ci mai degrabă trăind ca să mănânce, precum viețuitoarele cele necuvântătoare pregătite pentru junghiere, și acela care adaugă celor neapărat trebuincioase ceea ce prisosește, sau acela care mânat de pofte își ațâță trupul, sau pur și simplu îl dă iubirii de plăcere cuibărite în trupurile omenești, acela nu face nimic altceva decât să pregătească viermilor din pământ o hrană mai îmbelșugată.Așadar bine cântă și David în Psalmi: „Ce folos ai de sângele meu, de mă cobor în stricăciune?” [Psalmi 29:9].

9. Prin urmare, postind și hrănindu-te cu înfrânare, fără să pui deoparte pentru mâine ceea ce prisosește azi, și precum Domnul sărăcind ne-a făcut pe noi bogați, tot astfel și tu, cititorule, flămânzind în chip nesilit, să saturi pe cel ce este flămând fără de voia sa.Atunci postul îți va fi ca un porumbel ce poartă o ramură de măslin și care binevestește sufletului tău izbăvirea din potop. Căci așa grăiește marele proo­roc Isaia:

„Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, amenințarea cu mâna și cuvântul de cârtire; dacă dai pâinea ta celui flămând și saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric și bezna ta va fi ca miezul zilei” [Isaia 58:9-10].

Dacă nu vrei să dai cele ce sunt ale tale, măcar, abține-te să iei cele străine și să nu dobândești lucruri care nu îți aparțin, răpind și strângând, în chip potrivnic Legii, de la cei săraci, ca nu cumva să auzi că ți se spune, pe bună dreptate, de către Prooroc:

„Este oare acesta un post care îmi place?”, zice Domnul. „Să-și plece capul ca o trestie, oare acesta se cheamă post? Rupeți lanțurile nedreptății, dezlegați legăturile jugului, dați drumul celor asupriți și sfărâmați jugul lor. Atunci lumina ta va răsări ca zorile și tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu”[prescurtare după Isaia 58: 5-8].

10. Prin urmare, dacă nu vei da din ale tale celui sărac, deși ale tale îți prisosesc, cel puțin să nu le răpești pe acestea de la cel sărac. Pentru că Stăpânul tuturor, Hristos, trimițând foc peste cei puși de-a stânga Sa și părăsindu-i blestemului, nu îi osândește totuși pe aceștia ca răpitori, ci ca pe unii care, deși sunt datornici, nu dau ce datorează. Așadar răpitorii și cei nedrepți nu se vor înfățișa la judecată și nu-i vor sta înainte [Judecătorului], ci vor merge pe dată la osândă foarte mare, ca unii ce nici aici, pe cât se pare, n-au prea stat înaintea lui Dumnezeu.Fiindcă spune Scriptura: „Cei ce mănâncă pe poporul Meu ca pâinea, pe Domnul nu L-au chemat” [Psalmi 13:4]. Cel bogat, căruia i-a rodit țarina, și cel ce este înveșmântat în porfiră și în vizon, vor fi osândiți, pe bună dreptate, nu ca unii ce au nedreptățit pe cineva, și ca unii care nu au împărțit celor săraci cele dobândite. Pentru că cele adunate în vistierii sunt obștești, din hambarele rapturilor lui Dumnezeu. Cum să nu fie hrăpăreț și nesățios cel ce acaparează cele obștești, chiar dacă nu este precum acela ce fură cele ce sunt ale altora în chip vădit? Dacă cel dintâi va răbda ca un slujitor rău împărțirea înfricoșătoare, cel de al doilea – vai! – va fi supus unor pe­depse mai cumplite și mai grele încă, și nici unul dintre ei nu va fi în stare să scape de acestea, de nu vor primi, în chip prietenesc, pe cei săraci; de cel dintâi nu va administra bine cele încredințate lui de către Dumnezeu, și de celălalt nu va cheltui bine cele adunate în chip mârșav.

11. Marele Pavel, scriind tesalonicenilor (ce sunt negreșit strămoși ai noștri) cu privire la iubirea de frați, spune:

„Despre iubirea frățească nu aveți trebuință să vă scriu, pentru că voi înșivă sunteți învățați de Dumnezeu ca să vă iubiți unul pe altul” [I Tesaloniceni 4:9].

12. Domnul a grăit așadar către unii: „Dacă ați fi fii ai lui Avraam, ați face faptele lui Avraam” [Ioan 8:39]. Să ne temem și noi înșine de cuvântul aces­ta, care aici nu este grăit către noi, ci cu privire la ziua aceea înfricoșătoare, care să nu se ivească, zi în care înrudirea se judecă din asemănarea celor săvârșite. Când toți cei care au îndrăgit sărăcia întru Hristos sau pe cei săraci, cei care au disprețuit slava, cei care au îndrăgit înfrânarea, cei care au fost nu doar ascultători ai poruncilor din Evanghelii, ci și împlinitori ai lor, aceia vor fi una, în chip minunat, căci spune Scriptura: „Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem” [Ioan 17:22]. Atunci, în chip lămurit, sabia cea drept judecătoare a Duhului va despărți pe fiu de tatăl său și pe fiică de mama sa, și va face să fie separați de cei ce nu sunt asemănători prin purtările și năravurile lor. Dar, dacă acolo va fi așa, cu atât mai mult va fi aici, unde cel ce pe toate le știe spune: „Nu vă cunosc pe voi”, grăind către cei ce nu se aseamănă cu El prin virtute. Pentru că ei nu se învrednicesc, pe cât se pare, de chipul Celui ceresc. Ei nu se fac milostivi, precum este Tatăl tuturor; ei nu pun laolaltă cele ce le aparțin cu cei lipsiți și săraci, precum Acela Care dă tuturor în dar bunătățile Sale. Ei nu s-au făcut binefăcători celor apropiați lor, nici nu i-au făcut pe cei îndepărtați de ei, prin facerea de bine, să le devină apropiați; și, din pricina acestei deosebiri, Cel bun nici nu îi cunoaște, nici nu locuiește în cei asemenea lor. Dacă Acela este așa, la fel sunt și cei ce viețuiesc aici potrivit cu El, iar cei care împărătesc cu El acolo vor grăi desigur aceleași cuvinte, chiar și celor înrudiți după sânge, dacă aceia nu li se vor vădi apropiați prin virtute.

13. Deci dacă cineva ar spune: „Eu sunt copilul tău”, sau „Același tată avem”, sau„Eu sunt frate cu tine”, atunci acel cineva ar auzi, vai, că fratele nu este răscumpărat și izbăvit [doar pentru că este rudă de sânge] și că tată nu e nimeni altul decât Unul Dumnezeu! Dacă ai fi copil al meu, mi-ai urma mie; acum însă ești al acelui tată ale cărui pofte le lucrezi; pleacă și rămâi cu el în veacul veacurilor, căci eu nu te cunosc pe tine, pentru că toate ale lui Dumnezeu sunt ale mele, însă tu nu ești al lui Dumnezeu! Aceste vorbe, „ale mele” și „ale tale”, sunt izgonite dintru cele de aici, iar noi le-am urât pentru tot restul vieții, drept care am și devenit moștenitori ai împărăției acesteia. Deoarece acest fel de a vorbi, după părerea dumnezeieștilor Părinți, este rece, lipsit de legătura dragostei, ca unul din care Hristos a fost izgonit. Și celor stăpâniți de patima aceasta [a posesiei], ea le pricinuia atunci iubirea de sine, iubirea de arginți, ura față de frați și tot soiul de alte răutăți, iar acum îi dă de rușine.

[…]

Sursa: Sfântul Grigorie Palama,„Omilii”, volumul I, traducere din limba greacă de Dr. Constantin Daniel, revăzută de Laura Pătrașcu și stilizată de Răzvan Codrescu, Editura Anastasia, București, 2000, pp. 181-191

senior editor blog · 141 vizualizari · 0 comentarii
02 Mar 2018. 13:45:49

Link permanent catre articolul complet

http://cristiboss56.blogratuit.ro/Primul-blog-b1/Despre-post-Ei-infranare-b1-p2536.htm

Comentarii

Acest articol nu are Comentariu momentan


Scrieti un comentariu

Comentariile nu sunt autorizate in acest blog