Google-Yahoo!
Image and video hosting by TinyPic Image and video hosting by TinyPicImage and video hosting by TinyPic 

"Fii împacat cu sufletul tau si atunci cerul si pamântul se vor împaca cu tine. "(Sfântul Isaac Sirul)



FONDATOR : Cristian Stefan Popescu ( cristiboss56 )

Multumesc tuturor celor care ostenesc pentru realizarea acestui blog , un colectiv de Oameni minunati !

Cine este conectat?

Membru: 0
Vizitatori: 5

Anunt

Arhive

Alegeti o tema



Categorii

rss Sindicalizare

Marturii și profeții !

Profeția Sfântului Nifon (din vol. „Hrană Duhovnicească” de – Sf. Ioan Iacob Hozevitul)
Până la sfârșitul lumii, nu vor lipsi profeții lui Dumnezeu, după cum nici slujitorii diavolului nu vor lipsi niciodată. Însă în zilele din urmă câți vor sluji cu adevărat, cu credință lui Dumnezeu, cu multă înțelepciune se vor ascunde de oameni. Și cu toate că nu vor face semne și minuni ca Sfinții cei de demult, vor merge însă pe calea cea anevoioasă cu multă smerenie.
Acestia se vor afla în Împărăția Cerurilor mai mari decât părinții care au făcut minuni, pentru că în vremea lor, adică în aceste zile în care trăim noi astăzi, ale lui antihrist, nu se află nimeni ca să facă semne și minuni, ca să înfierbânte râvna lor spre nevoințele cele duhovnicești. Pentru că în toată lumea, câți vor ocupa tronurile arhierești vor fi cu totul nevrednici și nu vor avea nici o idee de fapte bune. Dar și stareții, conducătorii monahilor, vor fi la fel. Vor fi biruiți de lăcomia pântecelui și slava deșartă, și vor fi pricină de sminteli oamenilor, mai mult decât pildă de fapte bune. Și de aceea nici nu se vor mai gândi la lucrarea faptelor bune. Peste tot va stăpâni iubirea de arginți. Dar vai de monahii care se străduiesc să adune bani, că unii ca aceștia nu vor vedea fața lui Dumnezeu. Căci iubirea de arginți este urâciune înaintea lui Dumnezeu. Monahii și mirenii vor da bani cu dobândă. Ei nu vor voi să-i dea la săraci ca să le răsplătească Dumnezeu cu mult mai mult în Împărăția Cerurilor. Dacă nu se vor părăsi de această lăcomie, se vor cufunda în tartarul cel întunecos al iadului. Din neștiință se vor înșela cei mai mulți și vor merge pe calea cea largă și netedă, care duce la pierzanie.
Ispita creștinilor din veacul de acum (din vol. „Hrană Duhovnicească”)
În cartea care se numește „Pateric” sunt scrise următoarele: Sfinții Părinți ai Schitului au profețit despre neamul cel de pe urmă. A întrebat unul: „Ce lucrăm noi?”, și răspunzând unul dintre dânșii, marele Avva Ishirion a zis: „Noi am lucrat poruncile lui Dumnezeu”. Iarăși întrebând a zis: „Cei de după noi ce vor face oare?”, și a zis: „Vor face numai pe jumătate din cât am lucrat noi”. „Dar cei de după dânșii ce vor face?”, și a zis: „Neamul acela nu va putea face nimic, ci le vor veni ispite mari și cei care vor fi încercați în vremea aceea vor fi mai mari decât noi și decât părinții noștri”. Care să fie oare acele ispite mai mari care să arate mai lămuriți pe creștinii din veacul de pe urmă, încât să-i arate mai mari decât vechii părinți? Ispita neamului creștinesc din vremile de pe urmă este ivirea proorocilor mincinoși (catolici, protestanți, sectari, Yoga creștină, bahai, teosofie, New Age, ecumenism – erezia ereziilor), care caută să piardă și pe cei aleși. Despre aceștia a profețit Domnul că vor fi în veacul cel de apoi: „Mulți vor veni în numele Meu și pe mulți vor înșela” (Matei 5, 11)
Vorbesc și ei despre dragoste, de curățire, pentru fapta bună, de smerenie și de virtute, și ajută obștile creștinești. Cât este de greu pentru creștinii ortodocși să înțeleagă pe cine au înaintea lor? Cât e de ușor să fie atrași de ideile lor cele „filozofice” și să-i creadă. De multe ori răutatea înșeală, prefăcându-se în chipul faptei bune. După cum a spus și Sf. Dorotei: „nici o răutate și nici unul dintre eresuri, nici însuși diavolul nu poate să înșele pe cineva, decât numai dacă se preface în chipul faptei bune”. După cum și Sf. Apostol zice: „Că însuși diavolul se preface în înger de lumină”.
„Neghina” numeste Sf. Vasile cel Mare pe toți cei care strică învățăturile Domnului și amestecându-se ei cu trupul Sfânt al Bisericii, ca să fie neobservați și să facă vătămare.
(din Catehismul Sf. Chiril, patriarhul Ierusalimului pag. 121)
Profetia Sfântului Moise Arapul despre călugării din neamul cel de pe urmă (din vol. „Hrană Duhovnicească”)
Sf. Moise Arapul a profețit zicând: „În zilele cele de pe urmă ale veacului al șaptelea și jumătate, viața monahicească se va defăima cu totul și monahii nu vor mai ține socoteală de mântuirea sufletului. Ei vor umbla prin mijlocul tulburărilor și gâlcevilor, întunecați, fără nici un folos și leneși, neîngrijindu-se nicidecum de fapta bună, robiți de patimile păcatului, pentru că de acolo de unde l-au ars pe satana nevoitorii cei dintâi, tot de acolo și el are să ardă și să pârjolească. Și de unde s-a biruit, va birui și el pe monahii cei leneși și defăimători. Unde a sporit dreptatea, acolo va prisosi mai mult păcatul și fărădelegea, pentru că se va răci dragostea multora și monahii vor petrece prin mijlocul lumii și a mirenilor, fără frică, cu mâncări și băuturi amăgindu-se de poftele trupului, prin deșertăciuni, în necurății și fapte rușinoase. În acele zile va fi urâciune, zavistie, sfezi și bătăi în mănăsirile de obște până la sânge, tot așa și în lavre, unde nu e viață de obște, din răutatea unuia asupra celuilalt și pentru că s-au defăimat sfintele canoane și nevoința cea duhovnicească, se vor pune egumeni și stareți oameni neîncercați în fapta bună, fără credință, nepricepuți, de nici un folos și simpli, nedeosebind binele de rău, leneși, fără fapte bune, îngrijindu-se numai de cele pământești, purtându-se cu nerușinare în slujbe. Răpind cu sila egumeniile, cu daruri, și neștiind să învețe și să povățuiască turma și frățimea, neștiind că ei sunt chip și pildă de folos pentru cei care urmează fapta bună și neînțelengând că ei au să dea seamă lui Dumnezeu în ziua judecății pentru turma lor. Și din pricina nepăsării egumenilor ce nu poartă grijă de turmă, se vor pirde, se vor osândi nu numai cei leneși și trândavi, ci și frații cei cu viață bună și înfrânați. ” După aceea Moise, robul lui Dumnezeu, a văzut că nori și vârtej, negură întunecoasă și ispite foarte înfricoșate au venit asupra monahilor din partea de la Miazănoapte, căci îi alerga pe monahi și cinul cel monahicesc se împrăștia de blestematele eresuri și sileau pe mulți să lepede hainele monahicești și să se însoare. Atunci, puțini nevoitori care vor fi încercați ca aurul și ca argintul în cuptor în necazuri multe, în prigoană și în strâmtorare, se vor lămuri. Și câți se vor afla încercați și vor birui atâtea ispite înfricoșate, se vor preamări, se vor preaslăvi și se vor cinsti de Dumenzeu mai mult decât acei care au răbdat căldura și zăduful zilei și gerul nopții. După aceea Moise, robul lui Dumnezeu, a văzut că a trecut iarna aceea a necazurilor și ispitelor și prigoana acelor înfricoșate eresuri și s-a facut liniște și după ce vor trece câțiva ani iarăși se va disprețui ceata monahilor cea îngerească și vor veni iarăși ispite asupra lor mai multe și mai silnice. A văzut că monahii vor petrece împreună cu călugărițele și împreună cu pofta cea rea va veni și tirania, căci și cei ce nu vor voi, se vor batjocori cu sila.Preoții se vor spurca prin păcatul desfrâului și preotesele lor vor preacurvi, asemenea și ei vor preacurvi cu altele. Atunci va veni mânia cea mare a lui Dumnezeu și va distruge tot neamul acela viclean și-l va trimite în focul cel veșnic. Deci, fericiți vor fi câți nu se vor pleca la cea mai mare fărădelege a necurăției, care este mai silnică și mai grea decât uciderea, și se vor împotrivi și vor mustra fărădelegea ca Sf. Ioan Botezătorul și vor stărui mustrând amestecare de sânge și vor fi uciși de cei prea fărădelege spurcați și prea necurați oameni din vremea aceea și apoi se vor odihni în sânul lui Avraam, Isaac și Iacob preslaviților Patriarhi și vor locui în Împărăția Cerurilor cu toți Sfinții, bucurându-se și veselindu-se, de care bucurie să ne învrednicească Dumnezeu și pe noi cu darul Lui cel sfânt. Amin
Profeția unui cuvios din anul 1503 (din vol. „Hrană Duhovnicescă”)
Mare război european. Înfrângerea Germaniei și ruinarea Rusiei și a Austriei. Înfrângerea turcilor de către greci. Întărirea lui Agar (a turcilor) de către popoarele europene și îfrângerea grecilor de către turci. Măcel în popoarele ortodoxe și mare tulburare la popoarele ortodoxe… intrarea armatelor străine la marea Adriatică. Vai de cei ce locuiesc pe pământ. Iadul este gata. Într-o clipă moare Agar. Un nou război european. Unirea popoarelor ortodoxe cu Germania. Înfrângerea francezilor de către germani. Răscoala Indiilor și depărtarea lor de Anglia. Anglia numai la saxoni. Biruința ortodocșilor. Înfrângerea lui Agar și tăiere de obște. Agar (iar) contra popoarelor ortodoxe. Neliniște în lume și deznădejde de obște pe pământ. Lupta celor șapte puteri la Constantinopol, trei zile și trei nopți măcel și biruința celei mai mari puteri. Oprirea războiului de către Îngerul Domnului Dumnezeului Hristos și predarea orașului (Constantinopol) grecilor. Întoarcerea latinilor (catolicilor) la credința neștirbită ortodoxă. Întinderea credinței ortodoxe de la Apus până la Răsărit. Frică și cutremurul barbarilor față de Ortodoxie. Sfârșitul papei și proclamarea unui patriarh pentru toată Europa. În 55 de ani sfârșitul nevoilor. În cel de-al 70-lea an nu este necaz nu este surghiunit, venit în brațele mamei voioase. Așa este și așa să fie Amin Amin Amin. „Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel din urmă”. Sfârșitul, o turmă și un păstor ce este din credința adevărată a ortodocșilor. Așa să fie! Amin! Amin! Amin! Robul lui Hristos, adevaratului Dumnezeu.
Proorocia Sfântului Ioan de Krnostadt
„Care dintre ortodocși nu ar dori unirea cu toți catolicii sau luteranii și să fie una cu ei în Hristos, o singură Biserică, o singură obște a celor credincioși! Care însă, dintre aceste zise biserici, mai ales dintre întâi-stătătorii numiți papi, patriarhi, mitropoliți, arhiepiscopi și episcopi sau xiondzi, pateri, se va învoi să se lepede de rătăcirile sale? Nici unul. Iar noi nu ne putem să ne învoim la învățătura lor eretică fără să aducem vătămare mântuirii sufletului nostru. […] Oare se pot uni cele de neunit – minciuna cu adevărul? Iezuiții catolici în folosul papei și a propriei lor vederi și scopuri egoiste și meschine, au pervertit legea conștiinței și legea Evangheliei afirmând că pentru atingerea scopurilor proprii sau a scopurilor religioase, catolicii pot întrebuința și toate mijloacele nelegiuite: adică și să omoare și să viclenească în tot felul și să prigonească credința ortodoxă, să o numească schismatică și o credință de cîini, și să-i ardă pe ruguri pe ortodocși, ca pe Hus și pe alții. Neîndoielnice sunt cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos: Cel ce nu este cu Mine, este împotriva Mea (Matei 12, 30).
Catolicii, luteranii și reformații au apostaziat de la Biserica lui Hristos – ei nu sunt de un cuget cu noi, nutresc vrăjmășie împotriva noastră, caută din răsputeri să ne omoare, ne strâmtorează în tot chipul pentru credința noastră, ne batjocoresc și ne fac toate felurile de neplăceri mai ales în așezările lor cele mai însemnate, ei merg în chip vădit împotriva lui Hristos și a Bisericii Sale, nu cinstesc de viață făcătoarea Cruce, sfintele icoane, sfintele moaște, nu respectă posturile, strâmbă dognmele credinței celei mântuitoare. Ei nu sunt cu noi, sunt împotriva noastră și împotriva lui Hristos. Întoarce-i Doamne la adevărata Ta Biserică și mântuiește-i! De greșita înțelegere de către catolici a cuvintelor Mântuitorului: Tu ești Petru și pe această piatră (pe Hristos, pe Care Petru L-a mărturisit Fiu al lui Dumnezeu) voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui (Matei 16, 18) depind toate rătăcirile catolicilor și papilor și mai ales părelnicul primat papal în Biserică și părelnicul rang al papilor de locțiitori ai lui Hristos. […] Ci uitați-vă câte rătăciri sunt îngăduite în credința papei (iar nu a lui Hristos) rătăciri ciudate, hulitoare de Dumnezeu – și-i veți întoarce spatele cu nemulțumire și groază! O trufie omeneacă! o trufie satanicească! Auzi, papă infailibil! O, iezuitism! […] Catolicii recunoscându-l drept cap al bisericii pe papa, pe adevăratul Cap al Bisericii – Hristos, L-au pierdut și au rămas lipsiți de Cap. Întreaga istorie a papismului dă mărturie că la catolici nu este Cap fiindcă ei fac lucruri necuvioase, luptă împotriva Bisericii Ortodoxe, […] Iar în învățătura lor dogmatică – vai, câte erezii, inovații, abateri de la adevăr! O, pierzător sistem papist! Singurul Cap al Bisericii cerești, pământești și din cele mai dedesupt este Hristos Dumnezeu!”
Avva Pamvo(„Patericul Egiptean”, pag. 209 cuv. 15)
„Avva Pamvo l-a trimis pe ucenicul său ca să vândă rucodelia sa. Și făcind 16 zile (după cum ne spunea nouă) noaptea dormea în tinda bisericii Sfântului Apostol Marcu, și văzând slujba bisericii s-a întors la bătrânul. A învățat încă și câteva tropare. Deci i-a zis lui bătrânul: Te văd fiule tulburat. Nu cumva vre-o ispită ți s-a întâmplat în cetate? Răspuns-a fratele: Cu adevărat Avvo, întru lenevire cheltuim zilele noastre, în pustia aceasta și nici canoane, nici tropare nu cântăm. Mergând la Alexandria, am văzut cetele bisericii cum cântă și m-am întristat că nu cântăm și noi canoanele și troparele. I-a zis lui bătrânul: Amar nouă fiule, că au ajuns zilele în care vor lăsa călugării hrana cea tare, cea zisă prin Sfântul Duh și vor urma cântărilor și glasurilor, căci ce umilință și ce lacrimi se nasc din tropare? Când stă cineva în biserică sau în chilie și își înalță glasul său ca neputincioșii. Că dacă înaintea lui Dumnezeu stăm, suntem datori să stăm cu multă umilință și nu cu răspândire, că n-au ieșit călugării în pustia aceasta ca să stea înaintea lui Dumnezeu și să se răspândescă și să cânte cântări cu viers și să pună glasurile la rânduaială cu meșteșug, să-și clatine mâinile, să-și târască picioarele, ci suntem datori cu frică lui Dumnezeu și cu cutremur, cu lacrimi și suspinuri, cu glas evlavios, umilit, măsurat și smerit să aducem lui Dumnezeu rugăciune.
Că iată îți zic ție fiule, vor veni zile când vor strica creștinii cărțile Sfintelor Evanghelii și ale Sfinților Apostoli și ale dumnezeeștilor Prooroci, ștergând Sfintele Scripturi și scriind tropare și cuvinte elinești. Și se va revărsa mintea la acestea, iar de la acelea se va depărta. Pentru aceasta Părinții noștri au zis: Cei ce sunt în pustia aceasta să nu scrie viețile și cuvintele părinților pe pergament, ci pe hârtii, că va să șteargă neamul cel de pe urmă viețile părinților și să scrie după voia lor, fiindcă mare este necazul ce va să vină. Și i-a zis lui fratele: Așadar se vor schimba obiceiuruile și așezămintele creștinilor și nu vor fi preoți în biserică să facă acestea? Și a zis bătrâmul: În astfel de vremuri se va răci dragostea multora și va fi necaz mult. Năpădirile păgânilor și pornirile noroadelor, neastâmpărul împăraților, desfătarea preoților, lenevirea călugărilor. Vor fi egumeni nebăgând seama de mântuirea lor și a turmei, osârdnici toți și silitori la mese și gâlcevitori, leneși la rugăciuni și la clevetiri osârdnici, gata spre a osândi viețile bătrânilor și cuvintele lor, nici urmându-le, nici auzindu-le, ci mai vârtos ocărându-le și zicând: De-am fi fost și noi în zilele lor ne-am fi nevoit și noi. Iar episcopii în zilele acelea se vor sfii de fețele celor puternici, judecând judecăți cu daruri, nepărtinind pe cel sărac la judecată, necăjind pe văduve și pe sărmani chinuindu-i. Va intra încă și în norod necredință, curvie, urâciune, vrajbă, zavestie, întărâtări, furtișaguri și beție. Și a zis fratele: Ce va face cineva în vremile și anii aceia? Și a zis bătrânul: Fiule în acele zile cel ce își mântuiește sufletul său mare se va chema în împărăția cerurilor.
Vedenia starețului Ioasaf din mănăstirea „Sf. Sava” – anul 1854 – (din vol. „Hrană Duhovnicească”)
[…] mai mergând noi puțin, am văzut de departe și alți oameni, și aceștia tot cu haine călugărești îmbrăcați ca și ceilalți. Însă îmbrăcămintea și fețele lor străluceau mai mult decât soarele și aveau mai multă și mai mare slavă decât ceilalți, dar erau puțini la număr. Atunci am întrebat pe povățuitorul meu zicând: „Sf. Gheorghe, cine sunt aceștia? ce sunt de au atâta slavă, strălucire și frumusețe și ce au săvârșit în viața lor”. Atunci el mi-a răspuns zicând: „Aceștia sunt călugării cei de acum, care fără povățuitori și fără pilda faptelor bune ale altora, ci numai din singura lor bunăvoință au râvnit faptele bune ale călugărilor celor de demult, săvârșind faptele cele bune ale lor, bineplăcând lui Dumnezeu. Și pentru aceasta i-a proslavit pe ei Dumnezeu” […] În zilele acestea, se potrivește cuvântul: „Cel ce mântuiește, mântuiască-și sufletul său!” Nimeni să nu aștepte ajutor de la altul, ci numai de la Maica Domnului. Cel ce va cădea la Dânsa cu tot sufletul, îl va povățui și cu adevărat se va mântui, pentru că toate câte le voiește le poate, căci : „Mult pot rugăciunile Maicii spre îmblânzirea Stăpânului”.
Proorocia Sfântului Nil Atonitul despre al optulea sobor (din „Minunile și vededniile Sf. Părintelui nostru Nil, izvorâtorul de mir, cel din Sfântul munte Athos”)
Pentru aceasta zic: Când va trece de patru ori câte 25, care fac o sută de ani (adică de la 1776 până la 1875) atunci care în ce stare o să ajungă viața monahicescă, și după acesta când vor mai trece de trei ori câte 25 (adică de la 1875 până la 1950 care este în mijlocul milenilui al 8-lea de la zidirea lumii, adica 7500 de ani) oare câtă tulburare o să se facă? Amestecare de sânge, stricare de copii, sodomii, curvii, preacurvii și toate alte fărădelegi pierzătoare. Și o să se păcătuiască neâncetat și nu o să se găsească nici începutul și nici sfârșitul. După aceea va fi soborul al 8-lea; acesta va alege: binele de rău, pravoslavia din eresuri. Precum la arie alege grâul din paie, grâul pentru oameni, iar paiele pentru foc. Și o să se facă pace puțină vreme și apoi iar o să se întoarcă la vicleșuguri și spre pieire. Și nu o să se cunoască ce este frate sau soră, tată sau mamă, fiul se va împreuna cu mama lui, și nu vor cunoaște cununie, numai vor avea o volnicie spre curvire. Ca la Sodoma și Gomora și la cele mai rele. Că fratele va avea pe sora lui în loc de muiere și fiul pe mama lui de muiere, și va omorî fiul pe tatăl său ca să curvească în slobozenie cu mama sa. Și alte mii de răutăți vor face și cât vor spori răutățile, atâta nenorocire se va face. Iubirea de avuții sfătuiește spre pierzare iar neagoniseala spre mântuire. Pentru că mântuirea omului o primejduiește să se prăpădească, iubirea de averi. Și a încăput între monahi în ziua de azi în schituri și la pustnici și mai vârtos în toată lumea. Iubirea de avuții e scaun a lui antihrist. Pecum proorocii au proorocit venirea Domnului Hristos, asa și această iubire a adus minciuna în lume, și pentru multa îngrijire a pierzării și a fărădelegii și momindu-se cu minciuna oamenii fac fărădelegi, nedreptățesc, fură, răpesc, fiindcă au pierdut adevărul iar minciuna îi împărtășește. Adevărul este întruparea Mântuitorului Hristos și propovăduirea Evangheliei. Iar minciuna este arătarea lui antihrist și împărăția lui, care va aduce lipsa în lume și pierzarea, fiindcă multa grijă îl întunecă pe om și-l face nesimțitor și își face gătire spre pierzare la antihrist. Mântuirea atârnă la cei ce nu se supun lui antihrist, iar lucrarea acestuia este: grija celor deșarte și materia lucrurilor lumii, câștigarea metalurilor pământului. Acesta este capul răutăților și propovăduirea pierzării și stricarea mântuirii…. Gânditor, antihrist se află în lume și de la început, de când a căzut din starea lui, lucrează. Și a amagit pe oameni în deșertăciune și i-a făcut nesimțitori: curvesc, preacurvesc, fac păcatul sodomiei și săvârșesc neguțătorii trupești mâncând și bând, uitând de Dumnezeu. Și Dumnezeu s-a milostivit cu facerea Chivotului, ca să se pocăiască, iar ei s-au dat spre cele trupești și așa nesimțirea lor a adus Potopul. Precum și astăzi s-au dat la multă câștigare și grija vieții, a răpirii, a vânzării, a minciunii, a curviei, a sodomei, a lăcomiei, a mândriei, a nedreptății, a deznădăjduirii, a leneviei de cele bune, a mândriei inimii, a pomenirii de rău, a vrajbei, a iubirii de averi, a iubirii de argint, iubitori de avuții în vasul sau, la venirea lui antihrist. Fiindcă mai înainte or să se-ntunece simțurile oamenilor cu nesimțirea întunericului și oamenii or să se-ntunece de patimi precum zice Sf. Apostol Pavel: „Precum n-au ținut adevărul Evangheliei, dând cinste și întinăciune patimilor, i-a dat pe dânșii Dumnezeu duhului înșelăciunii, ca să se împlinească întru dânșii fărădelegea…”
Sf. Nil Atonitul despre „înmulțirea fărădelegii”
Când se va înmulți fărădelegea o să se adune toate prihănirile și necurățiile lumii, și o să se învisteriască necurata fică a curviei care să fie lăcaș al preacurviei. Că precum Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare a fost Preacurată mai înainte de Naștere și în Naștere și după Naștere, Preasfânta Fecioară, și a Născut pe Iisus care nu a știut păcat; așa din contră necurata aceea fică, muma fărădelegilor, va fi și mai înainte de naștere și în naștere și după nașterea spurcatului antihrist, o să fie curvă necurată și preacurvă în toată viața ei. La această necurată o să se adune toate fărădelegile și o să nască pe fiul pierzării. Și din pricina lipsirii Darului Sfântului Duh la oameni, pentru păcatele și fărădelegile lor, o să se adune și o să învie toate fărădelegile oamenilor în pântecele ei. Și după nașterea filului păcatului, o să vină toată lipsa la oameni. Întâi o să se lipsească de dragoste, de unire, de curățenie. Al doilea, tot locul și orașul de păstori temători de Dumnezeu și proistoși credincioși. Al treilea, Bisericile lui Dumnezeu de arhierei și de duhovnici și preoți evlavioși, precum de acum au început a se lipsi. După aceea o să se arate și acest necurat după creșterea vârstei lui și o să se umple de satanicească putere ca să facă semne și minuni înaintea ochilor oamenilor pătimași, precum a facut Chinopsos mincinoasa înviere, fiindcă la sfinți nu are lucrare în slăbiciune ci numai la cei întunecați de patimi. Precum marele Macarie vedea pe muiere în firea ei, pe care o vedeau oamenii ca pe o iapă. Și o să se fățărnicească cu blândețea, pentru ca să plece pe noroade la înșelăciunea lui, ca să se faca monarh. Asemenea se va arăta pașnic și smeritm, ca să i se închine toți. Fiindcă hrana lui o să fie tulburarea oamenilor, când se vor tulbura oamenii se va bucura. Aceasta este uitarea credinței și a fricii lui Dumnezeu, peacurvia, curvia, sodomia, iubirea de avuții, iubirea de argint, pomenirea de rău, zavistia, osândirea, minciuna, clevetirea și celelalte răutăți. Cu acestea o să se hrănească și o să stăpânească toate cetățile. Fiindcă nu o să se găsească alt om vrednic să stăpânească cetățile, pentru aceea toată lumea o va stăpâni și o să-l aibă pe acesta atotstăpânitor. Atunci pe cât vor căpătui, vor socoti că-și lucrează mântuirea. Atunci o să se defaime Sfânta Evanghelie și Biserica lui Dumnezeu și o să fie multă lipsă în lume. Semne și arătări de la Dumnezeu în mijlocul lipsirii. Foame îndoită, simțită și gândită. Simțită, că o să se închidă cerul ca în zilele lui Ilie, pentru fărădelegile lor și nu o să dea ploaie și vor flămânzi oamenii de cuvântul lui Dumnezeu, că nu o să se găsească vre-un Drept cu fapte bune ca să-i învețe Cuvântul mântuirii. Și o să se ridice blagoslovenia lui Dumnezeu de la mâncăruri și băuturi. Fiindcă pe cât vor mânca mai mult vor flămânzi. Atunci cei bogați își vor deschide comorile lor și aurul și argintul vor fi defăimaite și o să se calce pe drumuri ca pietrele. Atunci o să se zămislească răutatea luceafărului în inimile oamenilor si atunci o să viețuiască păgânătatea cu pântecele lui antihrist. Și se va ridica Darul lui Dumnezeu de la oamnei, precum zice Scriptura. Nu va locui Duhul lui Dumnezeu în acești oameni fiindcă sunt trupuri. O să se împuțineze și oamenii și o să moară pe drumuri precum păsările, pecetluiți de antihrist, vor mânca cărnuri de oameni morți, neputând suferi foamea și leșinarea, și mâncând trupuri moarte vor muri și ei. Iar înțelesul peceții lui antihrist (666) este așa: „Al meu ești și al tău sunt, de bună voie viu, nu de silă”. Vai și amar celor pecetluiți! Și o să se facă tulburare mare în lume. Și auzind oamenii în altă parte pace, o să se mute acolo. Și o să găsească mai multă lipsă. Și o să audă de la locuitori: O, cum ați venit în acest blestemat loc, unde nu a rămas înțelegere omenească? Atunci, văzând Dumnezeu tulburarea oamenilor, o să Poruncească mării să-și ia cea dintâi stare și o să se urce focul cel de sub pământ din care se înfierbântă apele calde, și o să fiarbă apa lumii precum fierb apele de la metale și atunci vor înceta oamenii să se mute din loc în loc. Și din fierberea mării o să se desființeze fața pământului și o să se usuce pământul și nu va răsări iarbă și copacii nu vor da lăstare, izvoarele apelor se vor usca, dobitoacele și păsările vor muri de aburii mării și ai puciiasei. Și iată vremea se apropie și voi nu înțelegeți, fiindcă vicleșugurile oamenilor s-au înmulțit și s-au făcut stihiile grabnic, pentru a se apropia sfârșitul ce l-a orânduit Dumnezeu în mijlocul milemiului al 8-lea.
Deci Dumnezeu, purtând grijă de mântuirea oamneilor celor cu bunăvoință, o să trimită pe Enoh, pe Ilie și pe Ioan Bogoslovul (Evanghelistul) să propăvăduiască și să întărească mărturisirea pentru acei ce o să se mântuiască și să învețe că cei care nu se vor pecetlui se vor mântui în Împărăția Cerurilor. Să se însemneze cu semnul Crucii, că insemnarea Sfintei Cruci izbăvește pe om de osânda iadului, iar lui antihrist îi dă osânda iadului. De flămânzit să răbdați, că Domnul vă va trimite ajutor din înălține, iar oamenilor le va zice: Iată câți s-au pecetluit, s-au mulțumit. Și le va zice: Oamenii nu s-au mulțumit la însemnarea pecetei pierzării, ci înșelăciunea i-a facut nesimțitori și nu cunosc mântuirea lor. Oamenii cei materialnici, s-au facut draci și nu simt foamea și setea pentru care s-au făcut într-o unire cu dânșii, însă flămânzesc și însetoșează mai mult decât voi, de șapte ori câte șapte. Răbdați puțintel și o să vedeți pe cei pecetluiți murind sufletește și trupește. Iar cei ce vor răbda din voi o să trăiți viață vesnică. Opt milenii, opt mii de ani sunt. Deci venirea Domnului a fost la anul 5508, care fac cinci milenii. Iar în jumatatea mileniului al 8-lea adica la 7500 de la facerea lumii și de la Hristos 2000, Deci 500 s-au lăsat și de se vor mai lăsa 50, vine.
Atunci antihrist văzind pe cei trei prooroci propovăduind Adevărul și dovedindu-i înșelăciunea lui, o să se mânie și o să poruncească să i se aducă înaintea lui. Și întâi o să-i momească zicând: Pentru ce voi nu vă pecetluiți cu împărăteasca pecete? Atunci o să dojenească ei (sfinții) în față pentru înșelăciunea lui, zicându-i: O, înșelătorule și amăgitorule antihriste! Nu-ți ajunge că ai pierdut atâtea suflete, ci ne silești și pe noi să te asculătam? Blestemată este pecetea ta și slava ta și cu pirzarea ta a venit și sfârșitul lumii. Iar spurcatul auzind dojana și blestemurile ce i-au făcut sfinții, singur o să ia sabia și o săi taie, iar după moartea lor o să poruncescă la ai săi să facă mai cumplite răutăți. Adică: curvii, preacurvii, sodomii, ucideri, răpiri, miciuni, furtișaguri, tiranii, vânzări de oameni și cumpărări de copii, parte bărbătească și femeiască, și o să curvească în drumuri de față precum câinii. Iar oamenii celui spurcat, având libertate să stingă firea omenească cu multe chipuri ale răutății, silindu-se simțitor și gânditor cu răutatea lor să prăpădească bunătatea oamenilor și să-și iasă din mințile lor, din multa neastâmpărare și o să se facă scurți la trupuri ca dracii. (firea dracilor e scurtă și rotundă, și firea oamenilor o să se unească cu a dracilor la scurtimea trupului, vor fi până la cinci palme lungime și o să se facă mai vicleni decât dracii) .
roxana mateescu · 493 vizualizari · 0 comentarii
14 Mai 2017. 22:26:32

Link permanent catre articolul complet

http://cristiboss56.blogratuit.ro/Primul-blog-b1/Marturii-Ei-profeEii-b1-p2516.htm

Comentarii

Comentariile nu sunt autorizate in acest blog


Scrieti un comentariu

Comentariile nu sunt autorizate in acest blog