Google-Yahoo!
Image and video hosting by TinyPic Image and video hosting by TinyPicImage and video hosting by TinyPic 

"Fii împacat cu sufletul tau si atunci cerul si pamântul se vor împaca cu tine. "(Sfântul Isaac Sirul)



FONDATOR : Cristian Stefan Popescu ( cristiboss56 )

Multumesc tuturor celor care ostenesc pentru realizarea acestui blog , un colectiv de Oameni minunati !

Cine este conectat?

Membru: 0
Vizitatori: 2

Anunt

Arhive

Alegeti o tema



Categorii

rss Sindicalizare

SCHIMBAREA LA FAȚĂ

Biserica Ortodoxă sărbătorește la 6 august Schimbarea minunată la Față a Domnului nostru Iisus Hristos, în Muntele Taborului, în fața ucenicilor Săi, Petru, Ioan și Iacov, după cum aflăm din Sfânta Scriptură a Noului Testament, de la Sfinții Evangheliști Matei (17, 1-9), Marcu (9, 2-9) și Luca (9, 28-36) și din a doua Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru (1, 16-18).
Părintele profesor dr. Ene Braniște spune că această sărbătoare este menționată în documente în prima jumătate a secolului al V-lea, iar la început a fost aniversarea anuală a sfințirii bisericii zidite de Sfânta Împărăteasă Elena pe Muntele Tabor, secolul al IV-lea. El arată că această sărbătoare s-a generalizat în Răsărit până în secolul al VIII-lea.
Despre timpul Schimbării la Față a Domnului, IPS Părinte Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, spune că: „Schimbarea la Față a lui Hristos, pe Muntele Taborului, a avut loc cu puțin timp înainte de Patima Lui, și anume cu 40 de zile înainte ca Hristos să pătimească și să fie răstignit. De altfel, scopul Schimbării la Față a lui Hristos a fost acela de a-i întări pe ucenici în credința că El este Fiul lui Dumnezeu, pentru a nu fi zdruncinați de cele câte aveau să vadă în zilele următoare. În troparele Bisericii se vădește acest adevăr. Într-unul dintre ele psalmodiem: «Mai îna*inte de cinstita Crucea Ta și de Patimă, luând pe cei mai aleși dintre sfințiții ucenici, Stăpâne, în Muntele Taborului Te-ai suit...» Și în Condacul praznicului se spune: «Dacă Te vor vedea răstignit, au să cunoască Patima cea de bunăvoie și lumii să propovăduiască că Tu ești cu adevărat raza Tatălui». Sărbătorirea pe data de 6 august nu este întâmplătoare, pentru că precedă cu 40 de zile sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci (14 septembrie), care este socotită la fel ca Vinerea Mare”.
În timpul Schimbării la Față a Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe Muntele Tabor, lumina necreată a prezenței lui Dumnezeu a revelat celor trei ucenici, care Îi erau cei mai apropiați, firea dumnezeiască a lui Iisus Hristos. Ei au putut, prin harul lui Dumnezeu, să vadă această lumină. În troparul ortodox de la sărbătoarea Schimbării la Față se spune despre ucenici că au experiat această lumină „pe cât li se putea”.
„Lumină este Tatăl, Lumină este Cuvântul, Lumină și Duhul Sfânt”
Așa cum la Botezul lui Hristos S-a revelat Sfânta Treime, la fel și la Schimbarea Lui la Față de pe Tabor se revelează Dumnezeul Treimic. A doua Persoană a Sfintei Treimi - Care S-a întrupat - a strălucit înaintea ucenicilor și a arătat slava dumnezeirii Sale. Tatăl a adeverit că Acesta este Fiul Său cel iubit, iar Duhul Sfânt era norul luminos care i-a umbrit pe ucenici. Dumnezeul Treimic este Lumină, pentru că Lumina este strălucirea dumnezeirii, vederea harului Sfintei Treimi. În troparele Bisericii se cântă: „Lumină este Tatăl, Lumină este Cuvântul, Lumină și Duhul Sfânt”. Chipul lui Hristos a strălucit ca soarele, glasul Tatălui a fost vedere puternică a luminii, iar norul, care era prezența Duhului Sfânt, era, de asemenea, luminos. De aceea, așa cum spune Sfântul Grigorie Palama, tocmai în acel moment ucenicii nu au mai putut rezista și au căzut cu fața la pământ.
În punctul culminant al vederii lui Dumnezeu s-a auzit glasul Tatălui: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 17, 5). Sfântul Ioan Gură de Aur spune că aici Tatăl Își arată marea Sa dragoste către Fiul Său după fire, Cel Unul-Născut. Dragostea Tatălui este triplă, mai întâi pentru că Hristos este Fiul Său, și orice părinte își iubește fiul, în al doilea rând, pentru că Fiul este iubit și, în al treilea rând, pentru că a binevoit întru El. Glasul Tatălui vine din norul luminos, lucru care arată deoființimea Tatălui cu Duhul Sfânt și, desigur, deoființimea celor trei ipostasuri dumnezeiești.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel arată că „Evanghelia sărbătorii Schimbării la Față a Domnului are mai multe înțelesuri teologice adânci despre taina mântuirii noastre, taina Bisericii și taina iubirii lui Dumnezeu pentru oameni. Prima semnificație duhovnicească a acestui praznic împărătesc constă în arătarea slavei Învierii Domnului Iisus Hristos înainte de pătimirile și moartea pe cruce, pentru a le arăta ucenicilor că Cel care va suferi pe cruce este Domnul slavei și că El face aceasta din iubire pentru oameni. A doua semnificație a sărbătorii este arătarea slavei Preasfintei Treimi, prin norul luminos care era o mărturie a prezenței Duhului Sfânt și prin glasul Tatălui Ceresc care mărturisea despre Iisus. A treia semnificație duhovnicească a Schimbării la Față a Domnului este arătarea slavei celei de-a doua veniri a Sa la sfârșitul veacurilor, motiv pentru care Biserica a rânduit această sărbătoare în ultima lună a anului bisericesc. A patra semnificație duhovnicească este că slava necreată este slava harului Preasfintei Treimi care se împărtășește tuturor celor care vor crede în Hristos. Evanghelia, ca și textele liturgice, ne învață că sărbătoarea aceasta este a bucuriei, a luminii, care ne arată viitorul nostru ultim, că omul nu este făcut pentru moarte, pentru mormânt, ci pentru viață veșnică. Nu este făcut pentru întuneric, ci pentru lumina neapusă din Împărăția cerurilor”.
Consemnarea unui eveniment istoric de pe Muntele Tabor
Sinaxarul sărbătorii din 6 august ne relatează că: „Domnul nostru Iisus Hristos, în anul treizeci și trei al nașterii Sale și în al treilea an și cel de pe urmă al propovăduirii sale, apropiindu-se spre patima cea de bunăvoie pentru mântuirea noastră, S-a dus în laturile Cezareei lui Filip, după cuvintele pe care I le-a zis Petru: «Tu ești Hristos, Fiul Dumnezeului Celui viu...», și acolo a început a spune ucenicilor Săi că I se cade să meargă în Ierusalim, să pătimească mult de la bătrâni, de la arhierei și de la cărturari, și să fie ucis. (...) Deci, trecând șase zile de la ziua aceea în care a grăit aceste cuvinte, Domnul a plecat din latura Cezareei lui Filip, în hotarele Galileei și a venit la Muntele Taborului (…) și a luat numai pe trei din ucenici: pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, și S-a suit cu dânșii în munte să se roage. Acolo, depărtându-Se puțin de cei trei ucenici la un loc înalt, Se ruga; iar cei trei ucenici (…) au adormit. (…) Deci, dormind ei, Hristos S-a schimbat la față, strălucind cu slava dumnezeirii Sale și, din porunca Lui, I-au stat înainte doi proroci, Moise și Ilie, care grăiau cu Dânsul despre ieșirea Lui care avea să Se săvârșească în Ierusalim. Și, deșteptându-se apostolii, au văzut slava Lui cea negrăită, fața cea luminoasă ca soarele, hainele Lui albe strălucind ca zăpada și doi bărbați stând și grăind cu dânsul întru slava aceea, și s-au înspăimântat. Și îndată au cunoscut - Duhul Sfânt descoperindu-le lor - pe bărbații aceia că erau Moise și Ilie, și au înțeles vorba lor pentru patima lui Hristos cea de bună voie. Deci stăteau cu cutremur, ascultând cele ce se grăiau și îndulcindu-se de vederea slavei celei dumnezeiești, pe care au văzut-o pe cât putea vederea ochilor trupești să îngăduie, pentru că atât le-a arătat lor Domnul, cât firea omenească să nu se lipsească de vederea ochilor și de viață.(…) Și dorind să se îndulcească neîncetat de acea slavă a lui Hristos și de vederea sfinților proroci, Petru a luat îndrăzneală și a zis: «Doamne, bine este nouă să fim aici și să facem trei colibe: una Ție, una lui Moise și una lui Ilie». Aceasta grăind-o Petru, norul luminos care a pus înaintea lui Hristos pe amândoi prorocii, și iarăși, prin voia Lui cea dumnezeiască, urma să-i ia pe dânșii și să-i ducă pe fiecare la locul său, acela a umbrit pe apostoli, înconjurând vârful muntelui. Atunci apostolii mai mult s-au temut, când, apropiindu-se de Hristos, au intrat în nor, și întru acel ceas s-a auzit glas din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit, pe Acesta să-L ascultați! Un glas ca acesta venind de sus, de spaima aceea mare n-a mai rămas putere în apostoli, pentru că s-au temut foarte și au căzut cu fețele la pământ. Și căzând ei, slava Domnului s-a luat de la vederea lor și prorocii au fost duși la locurile lor; iar Domnul, apropiindu-Se, S-a atins de ucenicii care zăceau la pământ, zicându-le: Sculați-vă și nu vă temeți! Și ridicându-și ochii ucenicii, nu au văzut pe nimeni decât numai pe Iisus Hristos singur.”
niculae costel · 209 vizualizari · 0 comentarii
04 Aug 2018. 00:48:03

Link permanent catre articolul complet

http://cristiboss56.blogratuit.ro/Primul-blog-b1/SCHIMBAREA-LA-FAEsA-b1-p2547.htm

Comentarii

Comentariile nu sunt autorizate in acest blog


Scrieti un comentariu

Comentariile nu sunt autorizate in acest blog