Google-Yahoo!
Image and video hosting by TinyPic Image and video hosting by TinyPicImage and video hosting by TinyPic 

"Fii împacat cu sufletul tau si atunci cerul si pamântul se vor împaca cu tine. "(Sfântul Isaac Sirul)



FONDATOR : Cristian Stefan Popescu ( cristiboss56 )

Multumesc tuturor celor care ostenesc pentru realizarea acestui blog , un colectiv de Oameni minunati !

Cine este conectat?

Membru: 0
Vizitatori: 3

Anunt

Arhive

Alegeti o tema



Categorii

rss Sindicalizare

Sfânta Cuvioasă Parascheva - din minunile săvârșite

De 367 de ani de când moaștele Cuvioasei Parascheva se află la Iași, sărbătoarea din 14 octombrie are o însemnătate cu totul aparte pentru români, sute de mii de credincioși venind să se închine la racla celei pe care o știu „mult folositoare“. Cei care ajung la „Cuvioasa“ - așa cum o numesc prietenii ei - o roagă pentru soluționarea problemelor de zi cu zi, îi cer alinare pentru necazurile care s-au năpustit asupra lor, sănătate, spor în casă și bucurii. Iar Sfânta îl ascultă pe fiecare în parte și nu întârzie să le vină în ajutor celor ce își pun speranța în puterea ei și o roagă cu credință. Minunile Cuvioasei sunt nenumărate. Multe sunt cunoscute din povestirile celor care le-au primit, dar multe au rămas în taina celor care le-au trăit.
Sfânta Parascheva de la Iași se bucură în țară de un cult deosebit, mai mult decât toți ceilalți sfinți care au moaște în România. În fiecare zi, la Catedrala mitropolitană din Iași, de dimineață până seara târziu, se face un mic pelerinaj continuu, cu credincioși de toate vârstele și din toate locurile, veniți la rugăciune. În mod deosebit, în sărbători, în posturi și în fiecare vineri, considerată ziua Cuvioasei Parascheva, vin mulți credincioși și se închină la raclă cu credință, aducând flori, daruri și îmbrăcăminte, pe care le ating de racla ei, pentru a primi ajutor, sănătate și binecuvântare. Se spune că atâtea minuni a săvârșit Sfânta Parascheva, mai multe chiar decât numărul stelelor și nisipul mării. Pentru că Sfânta vindecă șchiopi, surzi, ciungi, ologi și tot felul de boli, chiar și cele mortale; depărtează toată neputința nevindecată, numai cu atingerea raclei.
Și în zilele noastre, Cuvioasa nu contenește a face minuni pentru cei care cu credință aleargă la ea, nu numai în Epivata, unde casa părintească a fost transformată în biserică închinată ei, și în Catedrala mitropolitană de la Iași, ci în toată lumea.
Vă prezentăm în continuare câteva dintre minunile săvârșite de Cuvioasa Parascheva, povestite de credincioși în scrisorile trimise preoților slujitori de la Catedrala mitropolitană din Iași, consemnate în „Patericul românesc“ sau în cartea „Suferințele mamei Blondina, o martiră a Siberiei“.
Un inginer bolnav de plămâni a fost internat în spital pentru operație. În acest timp, mama sa a mers la moaștele Cuvioasei Parascheva, cerându-i sănătate pentru fiul ei. Timp de două săptămâni, doctorii au tot amânat operația. Și observând că leziunile pulmonare s-au vindecat în chip miraculos, i-au spus bolnavului că nu mai este nevoie să fie operat și să se întoarcă acasă, pentru că „este cineva care se roagă lui Dumnezeu pentru dumneavoastră!“.
Într-o zi, o femeie de 40 de ani a intrat în Sfânta Mitropolie, alergând prin biserică și plângând în hohote. Un preot slujitor care se afla atunci în biserică a întrebat-o ce are. Aceasta i-a spus că a făcut sinuzită, dar, neavând timp să se trateze, s-a pomenit cu dureri grozave de cap și apoi i s-a umflat tot capul. Mergând în cele din urmă la medic, acesta i-a spus că tot creierul este acoperit cu puroi și că trebuie să-i facă operație foarte grea, dar că ea nu va rezista la această operație, și de aceea să aștepte moartea.
Preotul a întrebat-o dacă crede în Dumnezeu, iar ea a spus că da, dar la biserică vine rar, având serviciu, copii și sărăcie mare. Atunci, el i-a făcut pomelnic și a dus-o la Cuvioasa, unde s-a închinat. Preotul povestește că peste trei luni a întâlnit-o pe stradă, sănătoasă și voioasă. Femeia i-a spus atunci slujitorului Domnului că „la vreo trei săptămâni după ce am dat pomelnicul, a început să-mi curgă puroi din nas și a curs mult timp. S-a scurs toată infecția de pe creier și m-am făcut sănătoasă“.
A doua zi, a simțit că este sănătos, și până astăzi nu mai are nimic
Unui copil de trei ani și jumătate i s-a oprit brusc graiul. Atunci mama a luat copilul în brațe și a venit să ceară ajutorul Sfintei Parascheva. Pe când se ruga ea cu lacrimi, deodată copilul a strigat: „Mamă, mamă! Aici este Doamne, Doamne!“. Mulțumind din inimă Preacuvioasei Parascheva, mama s-a întors acasă cu copilul sănătos.
Un preot din Ardeal povestește că era bolnav de plămâni și făcând foarte multe injecții cu antibiotice, a simțit că începe să orbească. Când s-a dus la doctor, acesta i-a confirmat nenorocirea. Imediat, preotul s-a urcat în tren și a venit la Iași. Era ora 22:00. Catedrala era închisă. Atunci a stat în genunchi, afară, lângă peretele unde erau moaștele Sfintei Parascheva, s-a rugat câteva ceasuri, plângând. A doua zi a simțit că este sănătos, și până astăzi nu mai are nimic nici cu ochii, nici cu plămânii și slujește Sfânta Liturghie la o mănăstire din Ardeal.
Odată, a venit de la București o doamnă, aducând în dar Sfintei Parascheva un covor persan, mare și frumos. Preotul care era la racla Cuvioasei a întrebat-o ce înseamnă acest dar. Dânsa i-a povestit că soțul ei, bărbat de 45 de ani, s-a îmbolnăvit și, cu tot progresul medicinii, doctorii nu găseau leac la boala lui, spunându-i să se pregătească de moarte, că are cancer. Dar, într-o zi, a venit la ei acasă un prieten care le-a spus că pleacă la Iași, sfătuindu-i să-i dea bani și pomelnic să îl ducă el la Sfânta Parascheva. Peste două luni, bărbatul s-a făcut sănătos fără nici un tratament și, drept mulțumire, soția sa, personal, a adus acest covor la Sfânta Parascheva.
O altă femeie, necăjită că toată fața soțului ei este cuprinsă de niște bube urâte care supurează și-i provoacă mare durere, a venit la Cuvioasa Parascheva, a plâns, s-a rugat și a dat pomelnic. Mulți doctori încercaseră cu diferite tratamente și alifii să-l vindece, dar totul era în zadar, ba, parcă, după fiecare tratament, rănile se înfocau și se extindeau mai tare.
Când a venit la Iași, femeia a atins de moaștele Sfintei batista curată pe care o avea la ea, iar când a ajuns acasă, a pus batista pe fața soțului, acestuia potolindu-i-se durerile. După o săptămână, au dispărut și bubele.
A venit din Bulgaria pentru că Sfânta i s-a arătat
În anul 1968, prin luna martie, la Mitropolie a venit o femeie din Bulgaria. Unul dintre preoții care erau în catedrală a întrebat-o dacă știe să vorbească rusește, pentru a-i spune ce i s-a întâmplat. Atunci femeia i-a povestit că are un singur băiat, care a ajuns la facultate în anul al II-lea și că subit a înnebunit, dar într-o formă așa de gravă, că-l ține într-o cușcă. Ea întotdeauna a fost credincioasă, în schimb soțul ei este ateu și întotdeauna îl blestema pe copilul lui și Îl înjura pe Dumnezeu. Ea mereu mergea la biserică, rugându-se cu lacrimi pentru copilul ei.
Într-o noapte, a visat o femeie înaltă, îmbrăcată în negru, care i-a spus: „Dacă vrei să fie sănătos copilul tău, să vii la mine!“. Femeia n-a întrebat-o unde să meargă și cine este aceea pe care a visat-o. Însă, peste vreo două luni, iarăși a visat aceeași femeie, care i-a spus același lucru ca și prima dată. A întrebat-o cine este și ea i-a spus că este „Sfânta Parascheva din Iași!“
Doamna locuia chiar în capitala Bulgariei, Sofia. Imediat s-a dus la ambasadă și, obținând pașaportul, a venit la Sfânta Parascheva.
Preotul a sfătuit-o cum să se roage și să lase un pomelnic. Până seara a stat lângă raclă, rugându-se.
După un an, a venit, împreună cu mama ei de 90 de ani, să-i mulțumească Sfintei Parascheva că băiatul ei s-a făcut complet sănătos și că își continuă studiile.
Ajutor și bucurie în familie
În anul 1955, o familie din Iași nu avea înțelegere în casă. Într-o seară, femeia disperată a părăsit căminul. Zadarnic au căutat-o soțul și fiica. Și după ce fetița s-a culcat, tatăl ei a alergat la Sfânta Parascheva și s-a rugat cu lacrimi să-i întoarcă soția cu bine în familie. Întorcându-se acasă, după o oră a bătut cineva în ușă. Era soția. Avea chipul palid și îngândurat. „Unde ai fost femeie? Ce ți s-a întâmplat?“, a întrebat-o soțul. „Diavolul mi-a dat în gând să mă sinucid. De aceea, m-am așezat pe linia trenului aproape de gara Nicolina. Dar, la ora opt seara, pe când venea un tren cu viteză, fiica noastră, îmbrăcată în alb, a venit la mine, m-a apucat repede și m-a aruncat afară de pe linie. Așa am scăpat de moarte și de osânda iadului“, a povestit ea. „Femeie, în seara aceasta, la ora opt, fiica noastră era culcată, iar eu mă rugam pentru tine. Aceea care te-a salvat nu era fiica noastră, ci însăși Sfânta Parascheva! Să-i mulțumim ei, căci ea te-a scăpat de această cumplită și dublă moarte, trupească și sufletească!“
O farmacistă foarte cuminte, având 32 de ani, tot voia să se căsătorească. A dat rugăciuni la Sfânta Parascheva și imediat a făcut cunoștință cu un doctor văduv. Acela a început s-o curteze, dar nu spunea ceva serios. Apoi a lasat-o și s-a dus la altele. Ea, disperată, tot venea și se plângea Sfintei... Preotul de la raclă a sfătuit-o: „Să continuăm cu rugăciuni la Cuvioasa Parascheva“. Și într-o duminică, pe neașteptate, a venit doctorul la familia fetei și a cerut-o în căsătorie. Peste zece zile au făcut nunta.
Ocrotitoarea studenților
Printre cei care aleargă la ajutorul maicii noastre Parascheva sunt studenții. Mai ales în lunile de examene, racla Cuvioasei este plină de cărți, caiete de școală și pomelnice.
O fată voia să dea la medicină. A venit la Mitropolie foarte necăjită că toată vara nu s-a pregătit așa cum trebuie și îi e frică că nu va putea intra, căci din ce a învățat nu poate ține minte decât structura splinei. A fost sfătuită de preoții de aici să se ducă la racla Sfintei Parascheva, să se roage cum știe, iar ea o va ajuta. Tânăra, stând în genunchi în fața sfintei racle, s-a rugat: „Sfântă Parascheva, nu sunt pregătită, știu bine numai splina“. La examen au intrat trei candidați. Li s-a întins cutia cu bilețele, au tras primii doi bilețelele și la urmă a tras și ea, cu strângere de inimă, și mare i-a fost mirarea când a văzut pe bilețel: „Splina“. A știut perfect și a luat zece. A doua zi a venit să-i mulțumească Cuvioasei Parascheva. De la ușă a început să plângă și să strige: „Cuvioasă, tu ai luat zece, tu ai știut, tu ești studentă..., nu eu...“.
O tânără povestește cum, obosită de școală și foarte deprimată, a ajuns să-și spună că nu mai are rost să trăiască. „În seara aceea am adormit plângând, cu gândul ca a doua zi să le părăsesc pe toate, să-mi pun capăt zilelor. Noaptea am avut un vis în care am descoperit-o pe Sfânta Parascheva... Mă aflam într-o încăpere micuță, precum chilia unei maici. Acolo se aflau un pat din lemn fără saltea și o icoană. Am intrat și am sărutat icoana, care a zâmbit. Era o tânără în negru, acoperită, nu știu dacă de o năframă sau de părul ei. M-a întrebat dacă vreau să devin maică. I-am răspuns că nu și că vreau să mă sinucid. Atunci mi-a zis să merg la o mănăstire, departe, și să stau trei zile. La sfârșit, am sărutat-o din nou. De atunci viața mea s-a schimbat. Am mers la duhovnic, care m-a trimis la o biserică cu hramul Sfintei Parascheva. Părintele de acolo mă aștepta și mi-a zis: „Vino să-ți dau cărți, pentru a afla!“. Așa am trecut de starea în care eram. De atunci, toate îmi merg bine“.
Un preot povestește cum că într-o seară a venit la Mitropolie o doamnă de 35 de ani, foarte agitată, emoționată până la lacrimi. Plângea și se închina la toate icoanele, dar mai ales la Cuvioasa Parascheva. A zis că e foarte fericită și a venit să-I mulțumească lui Dumnezeu și Sfintei Parascheva, povestind: „Sunt funcționară în Galați și m-am hotărât să fac facultatea de germană, dar nu mă simțeam așa bine pregătită, am vrut sa-mi încerc șansa. Venind pe drum spre Iași, la examenul de admitere, m-am întâlnit în tren cu o domnișoară care era în aceeași situație ca și mine. Când am ajuns la Iași, eu i-am propus domnișoarei să mergem amândouă la Sfânta Parascheva să-i cerem ajutorul. Domnișoara mi-a răspuns că ea n-are nevoie de ajutorul nimănui, că este pregătită bine. Eu totuși am venit la Cuvioasa și i-am cerut ajutorul pe care mi l-a dat. La examen, cea bine pregătită a picat și eu am reușit, iar acum am venit să-i mulțumesc“.
Cuvioasa ocrotește culturile
Într-un sat din apropierea Iașului au apărut omizi care distrugeau tot. Atunci, preotul satului și credincioșii au cerut la Mitropolie să le-o dea pe Cuvioasa, să o ducă în livezile lor, ca să-i scape de această nenorocire. Li s-a aprobat. Au mers cu sobor de preoți și credincioși și au pus-o pe Sfânta Parascheva într-o grădină sub un copac, care nu mai avea frunze, ci numai omizi. În apropierea grădinii curgea o apă, și în partea cealaltă era șoseaua națională. După ce au început rugăciunile, toți au văzut cum omizile coborau din copac și mergeau la apă, se aruncau în apă și mureau, iar altele mergeau pe șosea, se opreau acolo și mureau strivite de mașini și de căruțe. Când s-au terminat Sfântul Maslu și rugăciunile, nu mai era nici o omidă pe copac și nici în grădini.
▲ Comuniștii au vrut s-o îngroape în cimitir
Prin anii 1950-1954, comuniștii au vrut s-o îngroape pe cuvioasa, pentru ca mulțimea de credincioși care venea să se închine zilnic să nu-i mai deranjeze. S-au sfătuit în secret și într-o dimineață au trimis oameni să sape groapă în cimitir. Când au început să sape, cerul, care până atunci era senin și însorit, s-a întunecat cu niște nori mari și negri, a început un vânt năprasnic, cu ploaie și gheață cât oul de porumbel, cu tunete și fulgere, de credeai că-i rade Domnul de pe fața pământului. Îngroziți, oamenii au alergat cu mic cu mare la Mitropolie să se roage Cuvioasei Parascheva să mijlocească ea la Bunul Dumnezeu, ca să nu-i prăpădească. Au chemat preoții, au tras clopotele și au făcut cu toții acatistul și paraclisul Cuvioasei și alte rugăciuni către Domnul și Maica Domnului, încât toată biserica era numai lacrimi și suspine. S-au rugat până târziu. Furtuna s-a potolit.
▲ „Vedeam cum, din senin, se adunau norii și apoi ploaia îndestula pământul însetat“
În timpul marii secete din vara anului 1947, când mureau oamenii și animalele de foame, s-au scos moaștele Sfintei Parascheva în procesiune prin satele Moldovei. Credincioșii le așteptau și le întâmpinau cu lacrimi de bucurie și cu făclii în mâini. În urmă, veneau nori de ploaie bogată și adăpau pământul. Drept mulțumire, credincioși se rugau și înălțau câte o troiță Sfintei Parascheva.
„În luna mai 1947, în cel de-al doilea an de secetă, am fost rânduit să însoțesc sfintele moaște și să conduc această procesiune de cerere a îndurării lui Dumnezeu prin orașele și satele Moldovei, ai cărei fii și fiice se zbăteau în ghearele foametei și suferințelor, tânguindu-și pe cei căzuți în război. Am văzut aievea, iubiți frați și surori, minunile săvârșite de Cuvioasa Parascheva în urma rugăciunilor întregului popor.
Părinții slujitori care m-au însoțit atunci, ca și cei ce ne-au întâmpinat pe traseu, la Iași, Prut, Roman, Adjud, Onești, Tazlău, Neamț și Fălticeni, făcând astfel ocolul Moldovei, au fost martori când mulțimile de credincioși, cuprinși de evlavie la sosirea procesiunii, se apropiau și se atingeau de sfintele moaște. Aceștia deveneau, astfel, martorii multor minuni ce se petreceau aievea. În urma rugăciunilor stăruitoare, cu lacrimi de nădejde, vedeam cum, din senin, se adunau norii și apoi ploaia îndestula pământul însetat, după seceta cumplită. Ca rod vădit al popasului și rugăciunilor la moaștele Cuvioasei Parascheva stă troița ridicată de credincioșii parohiei Prisăcani din dreapta Prutului, ce a însemnat o chemare și o hotărâre ca în acel loc să se pună temeliile unei noi și frumoase biserici, o adevărată catedrală.
În această revărsare de evlavie creștină a continuat pelerinajul peste două luni, reînnoit pe parcurs, cu credincioși, preoți, monahi, având deseori alături de ei reprezentanți ai autorităților locale, în ciuda prezenței trupelor sovietice.
Întorcându-mă acum cu gândul la cele peste două luni de rugăciuni speciale pentru ploaie, tămăduiri și îndreptarea vieții, la participarea zilnică a numeroșilor credincioși veniți ca la Mântuitorul Iisus Hristos, cu bolnavii și suferinzii lor, cu adâncă smerenie înălțăm mărire lui Dumnezeu, Care Și-a arătat puterea Sa împlinind nădejdea credincioșilor, realizându-le cererile. Spre lauda Sa și a Cuvioasei Parascheva, toate aceste fapte minunate s-au întipărit adânc în sufletele și viața preoților și a credincioșilor participanți, și într-a noastră, nevrednici slujitori. Din ofrandele credincioșilor s-au oferit ajutoare căminelor de orfani, după recomandarea preoților locului“, mărturisea, în urmă cu câțiva ani, la hramul Cuvioasei de la Iași, vrednicul de pomenire Teoctist patriarhul, în 1947 marele eclesiarh al Catedralei mitropolitane ieșene.
senior editor blog · 774 vizualizari · 0 comentarii
13 Oct 2015. 20:10:49

Link permanent catre articolul complet

http://cristiboss56.blogratuit.ro/Primul-blog-b1/Sfanta-Cuvioasa-Parascheva-din-minunile-savarEite-b1-p2462.htm

Comentarii

Comentariile nu sunt autorizate in acest blog


Scrieti un comentariu

Comentariile nu sunt autorizate in acest blog